19,622 matches
-
Tiberius: — Dacă Agrippina și fiii ei rămân la Roma, are să izbucnească un război civil. Într-o zi - „un eveniment neașteptat, care ne-a neliniștit pe toți“, notă Drusus -, Tiberius îl invită pe Nero la Capri, împreună cu tânăra lui soție; o invitație de la care nu se putea sustrage. Și nu fură deloc fericite saluturile și îmbrățisările mamei și ale celor doi frați care îl priveau cum pleacă. Îndată ce casa nu mai răsună de glasul puternic și de râsetele lui Nero, Drusus deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu avea s-o uite: „Aș fi preferat să-l văd plecând la război împotriva parților“. Se uită la Drusus, care puse calamusul jos. Nu spuse nimic. Între timp, prietenii se împuținau. În cele din urmă își dădu seama că invitația la Capri nu era o chemare pentru audiență. Permisul de întoarcere la Roma nu mai venea; Nero era prizonier în Villa Jovis. Mintea Agrippinei era înzestrată cu clarvizuinea dată de ură, și șederea fiului ei imprudent și lipsit de apărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
într-o dimineață, păstorii din Aricia și din Lanuvium dădură fuga, strigând că enormele schelete de lemn alunecaseră pe apă și pluteau; erau două corăbii. Iar napolitanul Euthymius, care aținea calea tuturor fetelor, venise să cumpere vin pentru oamenii lui. Invitație pe Palatinus La puțină vreme după aceea, senatorul Calpurnius Piso, „nepotul otrăvitorului“, hotărî să se recăsătorească, la cincizeci de ani, cu o tânără celebră pentru trupul ei superb - „un trup care pentru mulți nu mai are taine“, șopti cu perfidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și, în cele din urmă, spre uimirea atât a grupului de populares, cât și a celui de optimates, îi invită pe Calpurnius Piso și pe soția sa pe Palatinus. Noblețea, puterea și periculozitatea acelei familii erau atât de mari, încât invitația lui păru un semn de pace după vechea tragedie sau, poate, semnul unor temeri tainice. Frumoasa soție se numea Livia Orestilla. Îndată ce își făcu apariția în pragul triclinium-ului imperial, cu bijuteriile strălucind pe pielea ei ca mătasea, cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pas dai peste senatori care vorbesc în șoaptă și peste soțiile lor care te fixează cu priviri pline de ură“. Împăratul își aminti că sacerdotul de la Iunit Tentor îl sfătuise pe Germanicus să rămână acolo. Nu înțeleseseră dacă era o invitație sau o premoniție. Păstră amintirea pentru sine și-i spuse Miloniei: — La Iunit Tentor am pus să se ridice un monument în cinstea tatălui meu: o sală mare, cu tavanul sprijinit pe douăzeci și patru de coloane înalte. Am poruncit ca acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care decolau de pe Aeroportul Londra îngreunau cerul. Ceea ce surprinsesem eu dintr-o lume nemișcată, mii de șoferi stând pasivi în mașini pe taluzurile autostrăzilor de-a lungul liniei orizontului, părea a fi o viziune unică a acestui peisaj mecanic, o invitație de a explora viaductele minților noastre. Prima mea nevoie era să pun capăt convalescenței și să închiriez o mașină. Când am ajuns la studiourile unde se realizau spoturile publicitare, Catherine a condus fără țintă prin parcare, nedorind să mă lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
absenței lui Vaughan. Pe măsură ce frunzele copacilor autumnali i se așezau pe acoperiș și pe capotă, coborând prin geamurile sparte în compartimentul pasagerilor, cobora și mașina pe cauciucurile dezumflate. Starea ei deplorabilă, panourile caroseriei și barele de protecție desprinse, erau o invitație la ostilitate pentru trecători. O gașcă de tineri sparse parbrizul și distruse cu lovituri de picioare farurile. Când am ajuns la locul accidentului de sub podul rutier, am avut impresia că vizitez, incognito, locul propriei mele morți. Nu departe de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de presă, inclusiv despre Afacerea Dreyfuss), fostul frecventator al cenaclului macedonskian, poet simbolist mediocru, dar gazetar social-cultural activ, autor al unui volum-dicționar de Figuri contimporane din România (1909) și realizator al primului catalog de muzeu de la noi (în 1908, la invitația lui A. Simu), se remarcă îndeosebi printr-un text plasat în deschiderea catalogului Expoziției „Tinerimii Artistice“: „Cuvînt despre frumos“. Pe baza unei argumentații estetice idealiste, parțial influențată de „estetica urîtului” a germanului Karl Rosenkrantz, Cornel susține direcțiile moderne postimpresioniste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unison,/ sgardă, scutură-te de peron// Gară colorată și pustie/ trenurile pleacă pe vecie.../... Ieși dintr-un sertar melancolie/ cu panglici, cu bucle de hîrtie/ căci paiața-i fără de scufie!”). În comentariul publicat în Manuscriptum, Henri Béhar consideră că „În ciuda invitației de a-l publica, acest poem modernist și languid n-a avut fericirea să placă dadaiștilor aflați în fervoarea exaltării lor, sau încă rezervele lui Marcel Iancu (...) vor fi devenit un obstacol de netrecut, versurile n-au fost traduse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
critica modernă franceză - cu deosebire la Rémy de Gourmont și Thibaudet - apar cu deosebire în situațiile în care Perpessicius simte nevoia să își justifice cu argumente de autoritate estetică aprecierile față de „poezia nouă”. Într-un preambul al comentariului despre volumele Invitație la bal și Incantații de Ilarie Voronca, Perpessicius face o serie de considerații despre poezia pură care, „fie că a practicat imaginea în mai mare măsură decît poezia tradițională, parnasiană sau romantică, fie că s’a adresat surselor melodice închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
musafiri, de dincolo de o perdea, roșie, din pluș,în spatele căreia era instalată și mica bae, cu apă curentă, rece și caldă, și toaleta. De data aceasta,însă, numărul potențialilor musafiri va fi mai mare decât al ulteriorilor. Era vorba de invitații, la stropirea cu șampanie, a atât de așteptatei construcții, care, în sfârșit, căpătase înfățișare concretă, semănând, leit, cu cea din vis. Și, masa inaugurală, ospățul, după expresia unora, destrăbălarea, după a altora, a început. Cu trenchi, cu mulți ani trăiască
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe-aici. N-am să zic. Dar despre ce anume este vorba? Despre toate împodobiturile astea, care costă o mulțime de bani, oare din buzunarul cui le-o plăti primăria? Nu știu. La câteva zile, apare, în publicitatea localității, o invitație: vă poftim la marea lansare a vestitei cărți a domnului Nu Știu. Lumea, a venit, buluc. Răsunetul lansării a ajuns până departe, la capitală, și dincolo de toate marginile ei. O nouă stea, pe cerul literaturii țării, strigau,în stânga și în dreapta
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a urmat și după vis. Nu mai trecuse pe la părinții lui George de la Paști, când au mers la cimitir la mormântul lui; au tămâiat, au aprins lumânări și au împărțit pachete. Aceștia au invitat-o la masă. Frusina a răspuns invitației și, din vorbă în vorbă, Geta o întrebă de ce nu mai iese la horă, duminica. - Hora mea, este sfânta Liturghie de duminică, îmi este de ajuns, tanti Geta! - Draga mea, îți înțelegem durerea. Și noi ducem durerea în suflet după
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mulțumit spre casă. Când ajunse în cameră, Frusina se gândi la gestul frumos pe care îl făcu Petre, de a-i săruta mâna, ceea ce o impresionă. „În fond, dacă îi plac așa de mult și dacă mă iubește, o să accept invitația de a merge la parinții lui, de Crăciun” își zise, în gând. Concursul s-a ținut înaintea sărbătorilor de iarnă. A fost pentru ei ziua cea mai fericită. Au luat locul întâi. Cei care erau abonați la premiul întâi plecaseră
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
spele lucrurile, mai deretica prin casă, el fiind ocupat cu munca și cu IAS-ul de care trebuia să răspundă. Și, ca un făcut, nicio fată pe care o invita în sat, la horă sau la bal nu dădea curs invitației, toate îl refuzau de când aflaseră că l-a părăsit Frusina. Îl învinovățeau pentru că de ea se știa că este o fată la locul ei iar de el se dusese vestea că este un bețiv, afemeiat și bătăuș. Într-o zi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de acasă pe la orele 16,00 cred că este cel mai bine. Frusina luă masa de prânz cu tatăl ei și îi povesti despre discuția avută cu Petre în legătură cu divorțul, despre întâlnirea cu Alexandru în drum spre cimitir și despre invitația acestuia la o plimbare cu mașina. Gheorghe se bucură în sinea lui că, în sfârșit, i-o surâde și norocul fiicei sale. - Mă bucur atât de mult că ți-ai revenit, fata tatii, îți doresc să fii mereu fericită! Nici
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
pe 8 septembrie, târgul de Sf. Mărie unde se instalaseră deja leagănele cu lanțuri. - Haide în leagăne, să ne mai amintim de copilărie! Frusina își mai reveni din gândurile pe care le avusese după film și chiar îi făcu plăcere invitația. Timp de câteva minute se simți copil, ca atunci când venea cu tatăl ei la bâlci pentru comedii. - Nici nu știu cum să-ți mulțumesc pentru această zi minunată, petrecută cu tine. Ai știut să-mi dăruiești din toate câte ceva! - Și pentru mine
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
pic și termin această cerere după care vom sta de vorbă. După câteva minute, cererea era gata. Se duse cu ea la primar și se întoarse numaidecât în birou. - Gata. Acum sunt la dispoziția ta, glumi Frusina. - Mai este valabilă invitația ta de duminică la prânz? Vreau să știu ce program îmi fac, glumi Alexandru. - Stai să mă gândesc! Ți-am făcut eu vreo invitație la prânz? Cu ce ocazie? glumi ea. - Cu ocazia...dezlegării la pește! Poate îl facem să
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
se întoarse numaidecât în birou. - Gata. Acum sunt la dispoziția ta, glumi Frusina. - Mai este valabilă invitația ta de duminică la prânz? Vreau să știu ce program îmi fac, glumi Alexandru. - Stai să mă gândesc! Ți-am făcut eu vreo invitație la prânz? Cu ce ocazie? glumi ea. - Cu ocazia...dezlegării la pește! Poate îl facem să vorbească în locul nostru! - N-o să poată, este deja sacrificat! zâmbi ea. Cum să nu fie valabilă invitația? Nu te-am invitat chiar eu, duminică
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mă gândesc! Ți-am făcut eu vreo invitație la prânz? Cu ce ocazie? glumi ea. - Cu ocazia...dezlegării la pește! Poate îl facem să vorbească în locul nostru! - N-o să poată, este deja sacrificat! zâmbi ea. Cum să nu fie valabilă invitația? Nu te-am invitat chiar eu, duminică, la masa de prânz să ne înfruptăm din peștele prins de noi? Și tata te așteaptă la un pahar cu vin alb, din ăla de anul trecut, păstrat în crama lui din beci
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mică! „Trecutul” pare a fi „prezentul” nostru cel mai sigur! Lumea este mare, nesfârșită numai pentru cei ce nu vor să-i cunoască marginile... A recunoaște forța dușmanului tău înseamnă că ai stofă de învingător! Parfumul florilor plutind în aer - invitația lansată albinelor să se adape din nectarul iubirii... Cine-ți pune scara să te ajute să urci n-o face întotdeauna dezinteresat. Materia primară a împlinirii unui vis este munca neobosită. Leagă prietenie cu oamenii puternici dacă vrei ca drumul
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
tovarășul Togliatti și cu conducerea partidului dumneavoastră... De-aia ar fi bine să ne mai întâlnim la o consfătuire muncitorească la Moscova sau poate chiar aici, la București, peste trei luni, cu ocazia Festivalului... Am să transmit conducerii noastre această invitație, promise Nando Rossi. Gheorghiu-Dej aprobă din cap și-l privi pe oaspetele său cu o anumită mirare. Văd că dumneata știi românește de parcă ai fi român get-beget! Unde-ai învățat românește atât de bine?... Fără să intre în prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
puse mâna pe stilou și pe hârtie și le scrise tuturor rudelor, cunoștințelor și prietenilor, ca să-i poftească la botez. De răspuns la scrisori nu-i răspunse, însă, decât Stelian, care-l preveni că era posibil să nu poată onora invitația din cauza obligațiilor de serviciu și a unor probleme cu sănătatea, precum și maica Agripina. Într-o scrisoare lungă și iscusit adusă din condei, așa cum numai ea știa să scrie, maica îi fericea cu toate fericirile pământului și le acorda toate blagoslovirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ce i-am spus lui nenea Stelică acum patru ani, când l-au lăsat fără pensie tot așa, niște măgari ca ăștia: Ialta ne mănâncă!... Nu știu ce mai așteaptă americanii ăștia, ca să vină să ne scoată din gura ursului... Poate o invitație specială?... Păi de vină sunt Roosvelt și cu Churchill, că s-au înțeles cu rușii, fără să-ntrebe pe nimeni, rosti calm Sever, așezându-se și el la masă. America și cu Europa de Vest nu trebuie să aștepte nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
specială?... Păi de vină sunt Roosvelt și cu Churchill, că s-au înțeles cu rușii, fără să-ntrebe pe nimeni, rosti calm Sever, așezându-se și el la masă. America și cu Europa de Vest nu trebuie să aștepte nici un fel de invitație de la noi... Ei, stai, frate, că le cam încurci, nu zici bine, se băgă și Norica în discuție. Din câte știu eu, numai Roosevelt e de vină. Churchill n-a vrut comunism în Europa, dar n-a avut ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]