19,069 matches
-
putea înțelege mai bine de ce Wittgenstein a fost atât de chinuit în adolescență și în prima sa tinerețe de gândul că este o ființă mediocră și s-a îndoit că merită să trăiască în acest regim al mediocrității. I-a mărturisit mai târziu prietenului său David Pinsent că aproape zece ani, între 1903 și 1912, a fost adesea puternic tentat să pună capăt acestui chin luându-și viața. Doar încrederea în înzestrările sale, pe care i-a insuflat-o comunicarea intelectuală
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
tocmai impresia că este prea diferit de ceilalți oameni pentru a putea fi bine înțeles. Încă înaintea publicării cărții lui Bartley, Elisabeth Anscombe, fostă studentă și prietenă apropiată a lui Wittgenstein, îi scria lui Engelmann: „Trebuie 44 GÂNDITORUL SINGURATIC să mărturisesc că sunt profund bănuitoare față de pretenția oricui că l-ar fi înțeles pe Wittgenstein. Și asta deoarece, cu toate că am avut o afecțiune puternică și adâncă față de el și, presupun, l am cunoscut bine, sunt foarte sigură că nu l-am
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
la Bergen pentru sfârșitul lui decembrie. Proiectul va trebui să fie abandonat din cauza înrăutățirii stării sănătății sale. Tratamentul îi cere să călătorească tot mai des de la Oxford la Cambridge pentru a fi văzut de doctorul Bewan. Lui Drury îi va mărturisi, în decembrie 1950, că gândul de a muri într-un spital îi pare îngrozitor. Îi va spune asta și doctorului Bewan. Iar acesta îi propune să-și petreacă timpul cât îi mai rămâne de trăit în casa lui din Cambridge
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
toate acestea, el este capabil să și comunice opiniile etice. Apărarea lui va fi că ceea ce numește misticul poate fi arătat, chiar dacă nu poate fi spus. S-ar putea ca această apărare să fie adecvată, dar în ceea ce mă privește mărturisesc că mă lasă cu un anumit sentiment de disconfort intelectual.“23 Este evident că Russell nu a luat în considerare, cu seriozitate, precizarea de la 6.54 că toate afirmațiile care se fac în lucrare despre limbaj, despre lume, despre relații
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de critică raționalistă a religiei le considera ca derivând dintr-o înțelegere fundamental greșită a locului ei în viața oamenilor. Lui Drury i-a spus: „Russell și preoții au reușit împreună să producă pagube nesfârșite.“56 Tot lui Drury îi mărturisea că nu se poate socoti un bun fiu al bisericii în care fusese botezat, Biserica Catolică, în măsura în care aceasta susține că existența lui Dumnezeu poate fi dovedită prin rațiune.57 Subliniind că între modurile în care diferite comunități își exprimă convingerile
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
își amintește că în discuțiile din Cerc se considera drept ceva de la sine înțeles că, din punctul de vedere al Tractatus-ului, „clarificarea logică a gândurilor“ se va înfăptui cu instrumentele pe care le oferă un limbaj ideal, limbajul formalizat. El mărturisește că a fost în mod neplăcut surprins să afle că Wittgenstein a respins mai târziu, în mod explicit, acest punct de vedere.73 Chiar și mai recent, unii cercetători ai filozofiei austriece sunt tentați să caute și să sublinieze convergențe
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Învață la Colegiul „Sf. Sava”, unde îl are profesor pe I. Heliade-Rădulescu, marele său adversar de mai târziu. La șaptesprezece ani intră în armata națională, ca iuncher, dar o părăsește curând. Părea să aibă, precum părintele său, demonul nestatorniciei. Cum mărturisește singur, a abandonat școala pentru armată, armata pentru litere, iar literele pentru publicistică. În 1836 scoate, cu C. G. Filipescu, publicația „Curiosul”, suspendată după câteva numere. Este amestecat în conspirația revoluționară a lui D. Filipescu și de aici i se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
la instanțele de judecată. Apelul la instituții (instanța de judecată) - ca mecanism de a reduce riscul În tranzacții - este, paradoxal, de natură a slăbi Încrederea reciprocă Între parteneri. Ca exemplu, În studiul nostru asupra industriei confecțiilor, majoritatea managerilor intervievați au mărturisit că, În relațiile cu partenerii stabili, negocierea rezolvă conflictele, fără a fi nevoie să apeleze la instanțe. De asemenea, aceste relații dispuneau de mai multe mecanisme adaptative care concurau către un grad sporit de integrare al firmelor partenere: profitabilitatea relației
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ai cenaclului, de scientismul epocii, de filosofia pozitivistă (Auguste Comte, Herbert Spencer), de estetica lui Hippolyte Taine (construită pe concepția triplei determinări a creației literare: prin rasă, mediu social și moment istoric), de realizările chimiei și ale medicinei, Zola se mărturisește îndatorat mai cu seamă lui Claude Bernard și își propune să aplice integral concluziile cercetărilor acestuia în opera sa literară. Sub numele de romancier, va face operă de medic. Convins că pretutindeni în existență funcționează un strict determinism, Zola găsește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
alături de țarul Alexandru I, pe străzile Parisului. La 6 aprilie 1814 Napoleon abdica, dar exilarea în insula Elba nu a însemnat resemnarea totală, fiind urmată de cele "100 de zile" (10 martie 1815 22 iunie 1815). Aceste zile nu au mărturisit decât o "umbră" a Franței napoleoniene. La 26 februarie 1815 Napoleon Bonaparte a părăsit în secret insula și, la 1 martie, debarca aproape de Fréjus, anunțând: "l'Aigle va voler de clochere en clocher jusqu'aux tours de Notre-Dame". Urcând prin
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
o împărțire irefutabilă între rațional și irațional (obscurantism și religie), incapabilă să conceapă raționalitatea în acțiune în cultura religioasă; abstractizarea, pentru că gândirea ar fi neglijat condițiilor pozitive de realizare a libertății. Încercarea asumării unei "religii naturale", în limitele "simplei rațiuni", mărturisită de acest formalism, nu va avea alt efect decât să provoace misticismul și reîntoarcerea romantică a sentimentului. În fond, voința de a gândi "prin sine" nu este prin ea însăși o garanție suficientă a raționalității 338. Raționalismului Luminilor i se
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
sub presiunea concertată a Angliei și Franței, la 20 aprilie 1854 Frederic Wilhelm al IV-lea a alăturat Prusia în războiul împotriva Rusiei. Englezii și francezii au asediat Sevastopolul, pe care l-au cucerit la 27 august 1855. Înfrângerea Rusiei mărturisea arhaismul unei țări incapabile să suporte un război de anvergură și distrugea un mit, existent din 1815, cel al unei Rusii puternice. Congresul de la Paris, reunit în perioada 25 februarie 30 martie 1856396, a fost prezidat de contele Walewski, ministrul
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
că în schimbul neutralității Franței nu ar avea nimic de obiectat dacă aceasta ar fi anexat Luxemburgul 416. Pretextând "o rea administrare" a ducatului Holstein, încredințat Austriei, Prusia invada acest teritoriu, declanșând în acest fel războiul cu Habsburgii. Mai târziu, Bismarck mărturisea că niciodată nu i se întâmplase să mizeze totul pe o carte: avea împotriva sa Austria, Bavaria, Saxonia, Hanovra, Würtenberg, Baden, Hessa, Nassau și Frankfurt. Mai mult chiar, în Prusia conflictul dintre rege și Landtag nu era stins, iar Bismarck
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de peste hotare”, „Peninsula balcanică” ș.a., între 1888 și 1926. Cele mai bune versuri ale lui B. se inspiră din universul păstoresc, motiv pentru care, până la un punct, ele pot părea idile, deși în realitate au doar puține elemente livrești și mărturisesc o vagă influență a lui V. Alecsandri și, poate, a lui G. Coșbuc. Sunt, în fapt, rezultatul impresiilor puternice lăsate de amintirea lumii în care a copilărit, de particularitățile ei etnografice. Pe lângă „angucitori” (cimilituri) și poezii populare (culese din împrejurimile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285690_a_287019]
-
doamne - Cele trei virtuți teologale: dragostea, nădejdea și credința; Patru, cele patru virtuți cardinale: judecata sau înțelepciunea, forța sau curajul, justiția sau echitatea și temperanța sau compătimirea. În Cîntul XXXI Beatrice îl dojenește pe Dante și-i cere să-și mărturisească păcatele: "Și ea: "Dac-ai tăcea sau ai exclude/ ce spovedești, nu mai puțin știut e/ păcatul tău, ce-l știe mare Jude!/ Dar dacă nu rămîn buzele mute/ și culpa izbucnește,-n curtea mare/ se trag potrivnic cu tăișul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mult vor dori de binele de veci". Și tot Domnul îl asigură, la afirmația neputinței de a împlini porunca, că, pentru aceea dar se va sălășlui darul Meu întru tine și-ți va da ție putere de pricepere, ca să le mărturisești acestea toate bisericilor Mele, spre mai mare folos tuturor limbilor. Urcînd în Paradis Dante realizează că în lucrarea sa pe mai departe are nevoie nu doar de ajutorul muzelor ci și de-al Beatricei: "O culme pîn-aicea din Parnas/ mi-
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
afirmă: "că o poemă, așa cum ar fi Divina Comedie, cuprinde următoarele șase componente: subiectul sau sensul, forma, titlul, acțiunea, scopul și genul filosofiei. Îndeosebi, ultimii doi factori ne arată că poezia nu este concepută numai ca "delectabilă". Scopul poemei, după cum mărturisește Dante, este acela de a-i scoate pe oameni din starea mizeriei și de a-i aduce în starea fericirii; prin urmare, poezia își propune un precis obiectiv moral. De asemenea, ea trebuie să cuprindă la bază și un anumit
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
XIV-XXV, să ne încredem, existente încă. ["Convorbiri literare", aprilie 2013] Eugen Simion și dimineața poeziei Cînd, în urmă cu 33 de ani, Eugen Simion publica ediția princeps din Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române (Cartea românească, 1980), nu-și mărturisea decît propria încîntare în descoperirea și valorificarea estetică a primilor poeți, aplicînd în cercetarea sa instrumentele modernității critice ale momentului. O carte, cum mărturisește în Cuvîntul înainte la ediția a III-a (Univers enciclopedic, 1998) scrisă "pe nerăsuflate cu o
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
publica ediția princeps din Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române (Cartea românească, 1980), nu-și mărturisea decît propria încîntare în descoperirea și valorificarea estetică a primilor poeți, aplicînd în cercetarea sa instrumentele modernității critice ale momentului. O carte, cum mărturisește în Cuvîntul înainte la ediția a III-a (Univers enciclopedic, 1998) scrisă "pe nerăsuflate cu o fervoare curioasă a spiritului". Aflat în vacanța de vară narează nerăbdarea și totodată încîntarea cu care scria: "Mă sculam dimineața cu o ciudată stare
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
deschidă și să îmbrățișeze forme noi de sensibilitate. Arta de a iubi a creat, dar, o artă de a scrie". Citită după mai mult de trei decenii de la apariție, Dimineața poeților își păstrează intactă savoarea și, de ce nu, noutatea abordării. Mărturisește în deschiderea ediției a III-a, preluînd din introducerea de la prima, că Dimineața poeților pornise "ca un pariu cu mine însumi: Voiam să dovedesc că un critic bun poate să scrie un discurs modern (modern și strălucitor) pe marginea unui
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
profesie, mama Tatiana Gelisevscaia, ruso-polonă - a frecventat, între altele, cursul lui Nicolae Iorga) și-a petrecut copilăria la Ismail, în sudul Basarabiei. Izbucnirea celei de-a doua mari conflagrații o obligă să părăsească totul și să vină la București. Aici, mărturisește în Esența unei vieți ("Convorbiri literare", nr. 6/2013): Fervoarea pentru artă mă împinge spre Belle Arte cu maestrul Camil Ressu, și la clasa de pian cu concertista Lidia Cristian. Avînd însă cetățenia elvețiană, expulzarea mă duce la Zürich unde
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sa carte nu fusese precedată de texte publicate în reviste. Este imediat asimilat de critici nucleului tare al promoției și etichetat drept unul dintre puținii ilustratori ai romanului într-un contingent producător de proză scurtă. Atunci când are prilejul T. își mărturisește afinitatea cu autori precum Thomas Mann, Lev Tolstoi, Faulkner, Canetti sau Gogol. E un cinefil expert (cu o teză de licență, Noua sensibilitate, tratând raporturile dintre film și literatură), autor al unor scenarii de film documentar (Asaltul cerului, Struma), realizator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
public și la dezvoltarea democrației și a statului de drept în acest colț pierdut al Europei, am militat, vreme de nouăsprezece ani, pentru exercitarea neîngrădită, efectivă, a dreptului de vot ca instrument de participare la viața publică. Trebuie, însă, să mărturisesc că sunt acum, în fața primelor alegeri europene adevărate, în impas. Nu știu ce să fac și am dificultăți în a exprima o poziție tranșantă într-o chestiune totuși elementară pentru sănătatea democratică a vieții politice de la noi. Să vedem de ce. Cred fără
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
rapid, pe Michael într-un orfelinat de copii, să-și bucure ochii, la fel cum KGB-ul îl plimba propagandistic pe André Gide (homosexual declarat) prin cazarmele rusești, exact când soldații își făceau dușul trezindu-i acestuia fiori, după cum singur mărturisește în Jurnal. Ion Iliescu își amintește azi despre starul american că era "om foarte simplu, foarte deschis, nesofisticat, cu o anumită inocență specifică copilăriei. S-a simțit extraordinar de bine și se vedea că îi place această comunicare directă cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de ieri să nu poată fi împărtășită și de alții. Recunosc că, din când în când, mai merg cu autobuzul. Nu sunt chiar atât de sclifosit precum cea mai celebră cititoare de promptere din țară, care, în nu știu ce revistă glossy, mărturisea, candid, că ea nu înțelege cum pot merge oamenii cu autobuzul pentru că ea, vai!, nu ar putea suporta așa ceva. Eu pot, fie și pentru că, spre deosebire de ea, nu am fost gimnastă "la bază" și, după cum bănuiți, nu am cum să mă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]