18,788 matches
-
a 2/3 din grădina casei parohiale în folosul amenajării unui parc, apoi și a treimii rămase pentru extinderea Casei de Cultură și amenajarea unor terenuri sportive. În anii următori au fost efectuate și alte lucrări de renovare. S-a montat o pardoseală de gresie, s-a introdus o instalație de încălzire centrală și s-au donat noi obiecte de cult de către credincioși. Noile lucrări au fost sfințite la 7 iunie 1981 de către mitropolitul Teoctist Arăpașu al Moldovei și Sucevei, înconjurat
Biserica Sfântul Nicolae din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323694_a_325023]
-
Moldovei și Sucevei, înconjurat de un sobor de 14 preoți. Cu acest prilej, înaltul ierarh a acordat gradul de iconom stavrofor preoților Dragoș Păduraru și Vasile Dragu. În anii '90 ai secolului al XX-lea, s-a refăcut acoperișul bisericii, montându-se o învelitoare din tablă de cupru. De asemenea, s-a curățat pictura bisericii, s-a construit un diaconicon la intrarea în altar și s-a achiziționat o a doua casă parohială. Începând din anul 1992, Parohia "Sf. Ierarh Nicolae
Biserica Sfântul Nicolae din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323694_a_325023]
-
(denumire în limba română AG-9, "aruncătorul de grenade 9") este un tun fără recul de calibrul 73 mm, montat pe afet trepied, dezvoltat în Uniunea Sovietică. Având o mare mobilitate în teren, AG-9 poate lansa grenade antitanc (folosind lovitura cumulativă) sau explozive (folosind lovitura cu bombă explozivă din oțel) similare proiectilelor tunului de calibrul 73 mm 2A28 Grom folosit
SPG-9 () [Corola-website/Science/323749_a_325078]
-
Aruncătoarele AG-9 erau repartizate și companiei antitanc a regimentelor de parașutiști (câte trei plutoane cu nouă aruncătoare fiecare). În prezent, AG-9 este folosit și ca artilerie ușoară de către unitățile de vânători de munte. Pentru o mobilitate superioară, aruncătorul a fost montat și pe vehiculul ARO 24 cu motor diesel. Vehiculul avea câte 12 lovituri cumulative și explozive (din oțel), un echipaj format din patru persoane, rezervor de 95 de litri, un consum de 11 litri/100 kilometri la viteza de 70
SPG-9 () [Corola-website/Science/323749_a_325078]
-
centralei . Actualmente echipamentele CET-NORD s-au uzat în proporție de 63%. Rețelele termice existente se exploatează peste 50 ani și necesită o reconstrucție completă și modernizare, uzura constituind peste 60%. Ultima reînoire a utilajului a avut loc în 2005, fiind montat și dat în exploatare turboagregatul PT-12-35 cu o capacitate de 12 MW în regim de activitate cu vid redus . În afară de centrală de termoficare, în Bălți există 7 cazangerii ce asigură cu energie termică unele cartiere și obiecte sociale: „Slobozia”, „Crâlova
Economia Bălțiului () [Corola-website/Science/323786_a_325115]
-
mai puțin crom. Luminile de ceață erau oferite că opțiune sub farurile principale. Semnalizatoarele din fața împreună cu luminile de parcare au fost amplasate pe aripile frontale. Pe aripa stânga a fost localizată până în 1963 și oglinda retrovizoare exterioară, apoi a fost montată pe ușă, după geamul cu balamale din partea șoferului, ceea ce a făcut mai ușoară reglarea să de pe scaunul conducătorului auto. Stopurile au fost modificate încă în 1961, sticla proeminenta de sus până la mijloc fiind aplatizata. Porecla modelului este „coadă de rândunica
Mercedes-Benz W110 () [Corola-website/Science/323824_a_325153]
-
pendulare cu articulație mobilă la mijloc, 2 arcuri elicoidale și un arc compensator în mijloc. Frânele sunt acționate hidraulic , au tamburi de frână și în spate și în față, ca extra ar fi servofrâna. Începând din august 1963 s-a montat în serie un sistem de frânare cu dublu circuit cu acționare servo și cu discuri de frână în față. Începând din iulie 1965 vehiculele au fost denumite 200 și 200 D. 200D-ul a apărut cu un motor modernizat (OM621 VIII
Mercedes-Benz W110 () [Corola-website/Science/323824_a_325153]
-
cu transmisie manuală până la 175 km / h cu o accelerație de la 0 la 100 km / h în 13 secunde. 230-ul a fost prima mașină creată de Mercedes în serie care avea un rezervor de compensare a lichidului de răcire montat în compartimentul motor. Din cauza blocului motor mai lung a fost necesară mutarea radiatorului de apă, mai în fața mașinii sub jugul superior din acest motiv nu a mai fost posibilă amplasarea gurii de umplere pe radiator. În exterior, 230 diferă de
Mercedes-Benz W110 () [Corola-website/Science/323824_a_325153]
-
jugul superior din acest motiv nu a mai fost posibilă amplasarea gurii de umplere pe radiator. În exterior, 230 diferă de frații săi mai mici, 200 D și 200 numai prin cuvintele "230" de pe capacul portbagajului. În interior, au fost montate pe ușile din spate mânere suplimentare, bancheta din spate are cotiera retractabila încorporată. 230 este „un hibrid” ca să spunem așa, o versiune de trecere între mașinile mici cu patru cilindri și varianta mare cu șase cilindri - Mercedes-Benz atribuise acest rol
Mercedes-Benz W110 () [Corola-website/Science/323824_a_325153]
-
pentru a mări protecția tancului în zona arcului frontal. Șenilele sunt protejate de scuturi laterale de protecție. Tancul dispune de un sistem de protecție NBC, de avertizare la iluminarea cu laser și de grenade fumigene. Sistemul de conducere a focului montat pe tancul Ariete este fabricat de către firma Galileo Avionica și este denumit TURMS. Acesta include o lunetă panoramică de observare pe timp de zi și noapte pentru comandant, tun stabilizat în două planuri, senzori meteorologici, cameră termică, telemetru laser și
Ariete () [Corola-website/Science/323823_a_325152]
-
guzheng" cu 18 coarde. În anul 1961, după doi ani de cercetare și dezvoltare, Xu Zhengao și Wang Xunzh au introdus în uz noul "guzheng" cu 21 coarde. Cu această ocazie, ei au inventat și călușul în formă de "S", montat în partea stângă a instrumentului, care a fost adoptat de toți producătorii de "guzheng", din care a derivat și călușul în formă de "C". Forma curbă ușurează acordarea. Prin combinarea de coarde cu grosimi diferite, se asigură o mai bună
Guzheng () [Corola-website/Science/323057_a_324386]
-
pe fiecare parte a pantofului. Slăbirea șiretului permite pantofului să se deschidă suficient de larg pentru ca piciorul să fie introdus sau scos din pantof. Restrângerea șiretului și legarea celor două capete fixează piciorul în pantof. Lungimea corectă a unui șiret montat la un pantof variază în funcție de tipul de șiret utilizate, precum și tipul de pantof. Cu toate acestea, următorul tabel orientativ poate fi folosit:
Șiret de pantof () [Corola-website/Science/323171_a_324500]
-
a fost un prototip al unui aruncător de proiectile reactive proiectat, fabricat și oferit spre vânzare de către Aerostar SA Bacău. Sistemul consta într-un lansator de rachete calibrul 122 mm cu 12 țevi de ghidare dispuse pe două rânduri, montat pe șasiul unui autoturism de teren ARO 4×4. Aerostar nu a reușit să obțină nici un contract de vânzare pentru până în prezent. Sistemul a fost proiectat în anii 1980, prototipul fiind dezvăluit publicului pentru prima dată în timpul Expoziției Internaționale de
APR Aurora () [Corola-website/Science/323161_a_324490]
-
poate fi demontat rapid pentru a fi reîncărcat. Rachetele pot fi lansate succesiv în aproximativ 6-12 secunde. Un stabilizator hidraulic este folosit în partea din spate a vehiculului pentru a asigura platforma stabilă necesară lansării. Sistemul de conducere a focului montat în cabină este similar cu cel montat pe aruncătorul APRA 40, fiind de tipul ADFM-01. Rachetele pot fi lansate și de la distanță, prin intermediul unui cablu de legătură lung de 100 de metri. Sistemul de ochire de tip AO-AG 9M, similar
APR Aurora () [Corola-website/Science/323161_a_324490]
-
reîncărcat. Rachetele pot fi lansate succesiv în aproximativ 6-12 secunde. Un stabilizator hidraulic este folosit în partea din spate a vehiculului pentru a asigura platforma stabilă necesară lansării. Sistemul de conducere a focului montat în cabină este similar cu cel montat pe aruncătorul APRA 40, fiind de tipul ADFM-01. Rachetele pot fi lansate și de la distanță, prin intermediul unui cablu de legătură lung de 100 de metri. Sistemul de ochire de tip AO-AG 9M, similar și el modelului APRA 40, este localizat
APR Aurora () [Corola-website/Science/323161_a_324490]
-
află și echipamentul radio cu raza de acțiune maximă de 10-12 kilometri. Tot în cadrul expoziției de la Bagdad din 1989 a fost prezentat și prototipul unui lansator cu 18 țevi dispuse pe trei rânduri tractat de către un autoturism ARO. Acesta era montat pe un trailer cu două punți, având un sistem de frânare pentru a împiedica deplasarea sistemului în timpul tragerilor.
APR Aurora () [Corola-website/Science/323161_a_324490]
-
extrem de similare fotocopiatoarelor. Versiunea modernă a unui șapirograf, numită multiplicator digital sau copiator, conține un scanograf, un capăt termic pentru tăierea șablonului și un sul mare de material pentru șablon, aflate în întregime în interiorul unității. Acesta realizează șabloanele și le montează și demontează de pe tamburul tiparului în mod automat, făcându-l aproape la fel de ușor de operat precum un fotocopiator. Risograful este cea mai cunoscută dintre aceste mașini.
Șapirograf () [Corola-website/Science/323238_a_324567]
-
ani de studii la Paris, având ca profesori pe sculptorii Marius Jean Antonin Mercié și Ernest Henri Dubois. Într-un interviu apărut în săptămânalul „Clipa”, în 7 noiembrie 1926, Dumitru Mățăoanu declara că de la Ernest Henri Dubois a învățat „a monta statui de proporții mari în cinci metode speciale.” la vârsta de 25 de ani și după opt ani de studii universitare de sculptură (1905-1913) s-a întors în România unde a fost numit profesor de sculptură la Școala de Belle-Arte
Dumitru Mățăoanu () [Corola-website/Science/323297_a_324626]
-
Jörgensen au apărut în presa română și suedeză, printre publicații numărându-se acum săptămânalele "Românul, Expres Magazin, Tinerama" și revista Fundației Culturale - "Curierul românesc" (în România) și cotidienele "Göteborgs Posten, VLT, IDag, Metro, Sala Allehanda" (în Suedia). În 1992 a montat spectacolul cu piesa "Privește înapoi cu mânie" de John Osborne. Între 1995 și 2001 a tradus literatură suedeză (Ingmar Bergman, Sjöval-Wahlöö, Jacques Werup) în limba română pentru editurile Univers și Scandic. Tot în anii ’90 a scris romanul de anvergură
Radu Jörgensen () [Corola-website/Science/323335_a_324664]
-
multimodale, cum ar fi: Realitatea virtuală e deseori legată de aplicații care realizează imersiunea virtuală în medii vizuale 3D de înaltă fidelitate. Astfel de aplicații sunt de exemplu softwareul pentru CAD, hardwareul pentru accelerare grafică a afișării pe ecran, dispozitive montate pe cap ("head mounted displays"), mănuși electronice pentru baze de date, haine electronice cu diverse proprietăți și altele. Și miniaturizarea tehnologică permanentă a contribuit la popularizarea și răspândirea aplicațiilor VR. Realizarea tuturor acestora este însă îngreuiată de stadiul tehnologic actual
Realitate virtuală () [Corola-website/Science/323325_a_324654]
-
s-a încheiat un contract cu tâmplarul Johann Barthmes pentru construirea altarului și a amvonului. Altarul a fost construit de Karl Dörschlag și avea ca temă "Mântuitorul învățând și milostivindu-se de copii". În timpanul portalului de intrare a fost montat un basorelief comandat la Viena, având tema “Isus printre copii”. Ceasornicarul A. Hartmann a oferit un orologiu pentru aceasta biserică. Cele două clădiri au fost inaugurate la 10 noiembrie 1883, la aniversarea a 400 de ani de la nașterea lui Martin
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
mare succes și e considerat primul ei șlagăr. Și cântecul „"Noa"” (1957), care, după spusele ei are un caracter autobiografic, a fost inclus în același spectacol al ansamblului amintit. Pentru spectacolul „"Daber el hakir"” („Vorbește la pereți”) care a fost montat la Teatrul „Hasambatyon” în 1958, Naomi Shemer a compus cântecul „"Halayla holeh basderot"” (Noaptea pe bulevard), care a fost interpretat de cântărețul Shimon Israeli. Hit-urile numeroase pe care le-a compus și scris unul după celălalt pentru formațiile muzicale
Naomi Shemer () [Corola-website/Science/324068_a_325397]
-
lemn zebrano pe tabloul de bord. Modele pe benzină și motorină sunt diferențiate optic - la sedan-uri - prin instalarea de antenei radio, în cazul în care a fost comandata din fabrica (codul de opțiune 53 / x). La modele diesel, antenă era montată pe aripa dreapta față, la motorizările pe benzină pe cea din stânga spate. Remarcabilă este politica de opțiuni la Daimler-Benz în acești ani: prețurile au variat de la aproximativ 18.000, - DM în anul 1976 pentru modelul de bază până la aproape 80000
Mercedes-Benz W123 () [Corola-website/Science/324073_a_325402]
-
au mai existat două modele „Coadă de rândunica”: pe de-o parte seria W110 produsă începând cu anul 1961, care avea un ampatament cu 14.5 cm mai scurt, precum și varianta W112, a modelului 300 SE pe care a fost montat motorul din aluminiu M 189, al modelului 300 d ( W189) și suspensia pneumatica, si care era modelul de top din seria „Coadă de rândunica”. Rezervată modelului 300 a fost și varianta mai lungă cu 10 cm, „300 SE lang”, care
Mercedes-Benz W111 () [Corola-website/Science/324101_a_325430]
-
Porționarea se realizează în forme diferite în funcție de preparatul care se urmărește a fi obținut, prin tăiere cu dispozitive ascuțite sau cu cuțitul încălzit în flacără în tehnologia clasică. Ca dispozitive moderne de tăiere se folosesc rulete din inox simple sau montate în paralel, merdenele cu discuri tăietoare folosite pentru obținerea saleurilor, rulouri de 10 sau 15 cm pentru dantelarea capacelor aplicate pe suprafața produselor de tip foitaj, discuri din inox pentru tăierea cornurilor în formă de trinunghi, pentru cornuri croissant. Folosirea
Foitaj () [Corola-website/Science/324118_a_325447]