19,332 matches
-
și a fost, mai mulți ani, membru al "„Federației Internaționale a Tinerilor Jurnaliști de Turism”", cu sediul la Bruxelles. A fost unul dintre inițiatorii și organizatorii spectacolelor intitulate „Serbările Scânteii Tineretului”. În anii '80 este redactor al ziarului "Scînteia tineretului", organizator al serbărilor "„Scînteia tineretului”", conducător al taberelor și turneelor cenaclului "Suplimentului Literar-Artistic al Scînteii tineretului". Membru al conducerii "Suplimentului Literar-Artistic al Scînteii tineretului", al revistei Flacăra și al ziarului "„Dreptatea”". Ca jurnalist la "Dreptatea" a scris zilnic despre fenomenul Piața
Eugen Mihăescu (scriitor) () [Corola-website/Science/308152_a_309481]
-
2012. Organizarea ceremoniei de deschidere a fost atribuită regizorului Danny Boyle. Această ceremonie a avut tematica „Insulele Minunii”. La data de 14 martie 2011, cu ocazia celor 500 de zile rămase până la ceremonia de deschidere a JO de vară 2012, organizatorii împreună cu Omega (compania care cronometrează probele sportive de la JO) au inaugurat ceasul cu numărătoarea inversă, în Piața Trafalgar, Londra. Jocurile au fost deschise oficial de regina Elisabeta a II-a, care a fost acompaniată de Prințul Filip, Duce de Edinburgh
Jocurile Olimpice de vară din 2012 () [Corola-website/Science/308219_a_309548]
-
legătura cu Ion Bujoiu, pentru alcătuirea unui comitet de conducere a organizațiilor anticomuniste din țară ce se opuneau guvernului Dr. Petru Groza. În septembrie 1945, în timpul grevei regale, a luat legătura cu generalul Aurel Aldea și s-a numărat printre organizatorii manifestației promonarhiste de la 8 noiembrie 1945. În primăvara anului 1946, amiralul Macellariu era considerat conducătorul forțelor de rezistență din zona Bucureștiului, grupate într-o organizație de luptă antibolșevică și pro-germană, numită "Valurile Dunării". La 27 mai 1946, organele Securității au
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
(n. 17 iunie 1926 - d. 6 martie 1998) a fost un om de știință, specialist în domeniul fizicii și chimiei materialelor semiconductoare, organizator și primul rector al Universității Tehnice din Chișinău. este născut la 17 iunie 1926 în Chișinău, Basarabia. Este descendent dintr-o familie de intelectuali, printre care un bunic cu studii la vestita "Sorbona", cu tatăl profesor de limbă franceză, bun
Sergiu Rădăuțanu () [Corola-website/Science/307524_a_308853]
-
Germania, SUA, Anglia, Coreea de Sud, Ungaria, India, Japonia, etc. A participat la numeroase conferințe internaționale. A organizat în Republica Moldova 7 Conferințe Unionale în domeniul Semiconductorilor precum și Conferința Internațională "Compușii ternari și multipli" (Chișinău, septembrie 1990). În 1993 a fost unul din organizatorii Congresului Internațional al Academiei Româno-Americane "Moldova: Deschideri culturale și științifice spre Vest", la Chișinău. participat activ la elaborarea programelor de colaborare științifică și tehnică dintre România și Republica Moldova în calitate de membru al Comitetului Guvernamental Interministrerial. A desfășurat o fertilă activitate publică
Sergiu Rădăuțanu () [Corola-website/Science/307524_a_308853]
-
avea nevoie de ceva."" În ciuda unei activități prodigioase, mai ales pe tărâm pedagogic, nu a publicat multe cărți. Lecturile sale permanente, care-i permiteau să fie la curent cu cele mai noi idei, precum și activitatea pedagogică, cea de conferențiar, de organizator, ca și funcțiile de decizie i-au răpit mult din timpul pe care și l-ar fi putut dedica scrisului. A scris însă multe studii și articole de specialitate, a ținut cursuri universitare și a participat cu lucrări la numeroase
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
moștenitor al Bavariei și tot atunci a fost stabilit recordul pentru cel mai lung șir de dansatori în Chicken Dance, consemnat chiar și în "Guinnes Book of Records" (Cartea Mondială a Recordurilor). Festivalul atrage anual 500.000 de vizitatori iar organizatorii susțin că este cel mai mare "Oktoberfest" din America de Nord. În Canada, festivalul are loc în localitatea Kitchener, unde comunitatea de emigranți de origine germană au hotărât, în 1969, organizarea unui festival care să le amintească de casă. În timp, s-
Oktoberfest () [Corola-website/Science/306496_a_307825]
-
al cărții " Noi nu suntem urmașii Romei" și co-editor împreună cu Iosif Constantin Drăgan al revistei "Noi, Tracii", acesta este susținătorul unor teze extrem de controversate. Printre altele susține cucerirea de către daci a Europei de vest, Americii sau Japoniei. Se numără printre organizatorii Congresului Internațional de Dacologie. Se pot identifica la nivel mondial o varietate de teze pseudo-istorice, unele motivate clar ideologic. Exemple ar fi ideea ca sârbii descind din "tribul pierdut al lui Israel" (aceeași origine fiind uneori atribuită și amerindienilor), tezele
Protocronism () [Corola-website/Science/306744_a_308073]
-
sex feminin. După prima parte, în timpul pauzei, participanții sunt invitați să semneze un contract de confidențitate. Conform acestui contrat, persoana care divulgă secretul afacerii este obligată să achite o despăgubire în euro. Contractul semnat într-un singur exemplar rămâne la organizatorii seminarului. Intrarea în sistem se face prin achitarea prețului unei cărți care costă 2 290 de euro. Conform unui algoritm ierahic (piramidal) veniturile provenite din achizițile de cărți sunt distribuite membrilor care au contribuit la cooptarea noilor "membri". Poliția Română
Delphin International () [Corola-website/Science/306829_a_308158]
-
ani (1867 - 1895). Revista își propunea discutarea unor probleme lingvistice, organizarea unor cenacluri prin care să răspândească idei, cunoștințe de literatură, istorie, economie, politică și să promoveze noi valori din cultura românească. a fost un excelent conducător de revistă, un organizator plin de talent, el atrăgând aici spiritele cele mai alese, al căror talent era descoperit cu o intuiție sigură. Ca scriitor, debutează în anul 1866, în „Foaia societății pentru literatura și cultura română în Bucovina”. Scrie poezii lirice, balade, idila
Iacob Negruzzi () [Corola-website/Science/306947_a_308276]
-
Republicii Moldo-va. Într-un interviu din anul 2001, el a susținut că nu știa nimic despre organizarea puciului, cu toate că, cu puțin înainte fusese la Moscova, la ședința Colegiului K.G.B., dar nimeni nu a spus nimic despre organizarea unui puci, organizatorii planificându-și acțiunile într-un secret desăvârșit, intenționând să-i implice doar pe securiștii care se subordonau direct Centralei K.G.B. de la Moscova. Între anii 1991-1994, generalul Botnaru a îndeplinit funcția de șef al Centrului de instruire al Ministerului Securității Naționale
Tudor Botnaru () [Corola-website/Science/307784_a_309113]
-
meritele sale la edificarea statului sovietic moldovenesc, a primit titlul de Om emerit în științe din R.S.S.M. (1967), primind Premiul de Stat al R.S.S.M. (1972), Ordinul Lenin și două Ordine Drapelul Roșu de Muncă. S-a manifestat drept un bun organizator al științei academice. Opera sa din domeniul istoriei a suportat însă toate consecințele dogmatismului impus de ideologia marxistă, dominantă la acea epocă, pretentând teoria "etnogenezei moldovenești" în teritoriul dintre Prut și Nistru. Începând din anul 1967, Iachim Grosul a fost
Iachim Grosul () [Corola-website/Science/307801_a_309130]
-
autoproclamata Republică Moldovenească Transnistreană). În anul 2000, prin reorganizarea Guvernului Transnistriei, Valeri Lițkai a fost numit în funcția de ministru al afacerilor externe ale auto-proclamatei Republici Moldovenești Transnistrene, fiind confirmat în această funcție în ianuarie 2007. El este unul dintre organizatorii "Inițiativei de la Haga pentru Soluționarea Conflictelor din țările Comunității Statelor Independente", având reputația de expert politic și expert în soluționarea conflictelor. În anul 2004, Uniunea Europeană l-a inclus pe o listă a transnistrenilor cărora li s-a interzis călătoria în
Valeri Lițkai () [Corola-website/Science/307822_a_309151]
-
și expoziții, Romexpo este recunoscut și pe plan internațional ca membru cu drepturi depline al Asociației Globale a Industriei de Expoziții - UFI, al Alianței Târgurilor din Europa Centrală - CEFA, al Uniunii Internaționale de Raportare a Statisticilor Expozițiilor - CENTREX, al Asociației Organizatorilor de Târguri Agricole din Europa - EURASCO și membru fondator al Asociației Organizatorilor de Târguri și Expoziții din România - ASOEXPO. Programul târgurilor și expozițiilor organizate pe parcursul anului 2014 acoperă domeniile cele mai diverse: turism, construcții, amenăjari interioare, industrie, mobilier, echipament militar
Complexul expozițional Romexpo () [Corola-website/Science/307820_a_309149]
-
drepturi depline al Asociației Globale a Industriei de Expoziții - UFI, al Alianței Târgurilor din Europa Centrală - CEFA, al Uniunii Internaționale de Raportare a Statisticilor Expozițiilor - CENTREX, al Asociației Organizatorilor de Târguri Agricole din Europa - EURASCO și membru fondator al Asociației Organizatorilor de Târguri și Expoziții din România - ASOEXPO. Programul târgurilor și expozițiilor organizate pe parcursul anului 2014 acoperă domeniile cele mai diverse: turism, construcții, amenăjari interioare, industrie, mobilier, echipament militar, cosmetice și modă, agricultură, industria alimentară, medicină și multe altele. Pavilionul Central
Complexul expozițional Romexpo () [Corola-website/Science/307820_a_309149]
-
din 1993), cea mai importantă organizație mondială în domeniu, precum și a Alianței Târgurilor din Europa Centrală - CEFA (din 2003). În 2004 ROMEXPO devine membru CENTREX - Uniunea Internațională de Raportare Unitară a Indicatorilor Statistici, iar în 2007 devine membru EURASCO - Asociația Organizatorilor de Târguri Agricole din Europa. Totodată este și membru fondator al Asociației Organizatorilor de Târguri și Expoziții din România - ASOEXPO.
Complexul expozițional Romexpo () [Corola-website/Science/307820_a_309149]
-
din Europa Centrală - CEFA (din 2003). În 2004 ROMEXPO devine membru CENTREX - Uniunea Internațională de Raportare Unitară a Indicatorilor Statistici, iar în 2007 devine membru EURASCO - Asociația Organizatorilor de Târguri Agricole din Europa. Totodată este și membru fondator al Asociației Organizatorilor de Târguri și Expoziții din România - ASOEXPO.
Complexul expozițional Romexpo () [Corola-website/Science/307820_a_309149]
-
Franței a fost comparată cu „escaladarea a trei Everesturi.” Într-o cursă sunt acceptate între 20 și 22 de echipe, fiecare dintre ele fiind alcătuită din câte nouă cicliști. Participarea se face pe bază de invitații trimise echipelor alese de organizatori, Amaury Sport Organisation. Coechipierii conlucrează între ei și dispun de o mașină tehnică în care se află managerii și mecanicii. Competitorii sunt clasificați în urma adunării timpilor înregistrați în fiecare etapă. Ciclistul cu cel mai mic timp astfel adunat este liderul
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
de la Marea Mediterană la Oceanul Atlantic, a fost adăugat și orașul Toulouse. Etapele erau programate a se disputa și pe parcursul nopții, sosirile urmând a se petrece în după-amiaza zilei următoare. Între etape erau prevăzute zile de pauză. Dar acest plan gândit de organizatori s-a dovedit a fi descurajant și prea costisitor pentru potențialii participanți și ca atare nu s-au înscris decât 15 concurenți. Desgrange n-a fost niciodată convins de șansa de reușită a acestei idei și a fost la un
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
acea perioadă au început să apară alte probleme, din ce în ce mai grave. Una dintre acestea era dopajul și curând competitorii au început să fie supuși testelor anti-doping. În 1966, în apropiere de Bordeaux, cicliștii au intrat în grevă, chiar din cauza acestor teste. Organizatorii au bănuit că sponsorii au fost cei ce i-au provocat. Ca urmare, în edițiile desfășurate în 1967 și în 1968, s-a revenit la ideea echipelor naționale, pretextându-se a fi „un experiment.” Scriitorul Geoffrey Nicholson a descoperit un
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
reîntors la echipele comerciale, cu precizarea că exista ideea unei reveniri rapide a echipelor naționale. Și totuși, acest lucru nu s-a mai întâmplat niciodată. La început, Turul se desfășura de jur împrejurul Franței. Pentru că ciclismul este un sport ce testează rezistența, organizatorii au realizat ce vânzări ar fi putut avea în cazul transformării competitorilor în niște adevărați supraoameni. Din 1904, odată cu cel de-al doilea Tur, s-a renunțat la parcurgerea etapelor pe timp de noapte, deoarece, neobservați de arbitri, sportivii puteau
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
și totale și să impună zile de pauză. Ca atare, a devenit imposibilă pargurgerea Franței de jur împrejur, iar Turul a fost nevoit a se desfășura pe întreg teritoriul țării. Pentru că se încerca menținerea unui traseu cât de cât circular, organizatorii au fost nevoiți să introducă etape ce nu se legau între ele și care erau conectate cu ajutorul transbordărilor feroviare. În prezent, Turul este alcătuit, de obicei, din 21 de etape care însumează maxim 3.500 km (2.200 mile). Cel
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
km. În 1930, Turul Franței a devenit o competiție desfășurată, în principal, între echipe reprezentative naționale. Acest lucru s-a petrecut în defavoarea companiilor ce sponsorizau respectivele echipe. Odată cu eliminarea sponsorilor, costurile aprovizionării și ale cazării cicliștilor au căzut în seama organizatorilor. Ca urmare, Henri Desgrange s-a văzut nevoit să ridice bugetul Turului prin acceptarea publicității înainte de cursă. Procesiunea camioanelor și mașinilor deseori pitoresc colorate a devenit cunoscută sub numele de caravană publicitară. A fost astfel oficializată o situație ce deja
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
în grevă, plângându-se că mașinile în care se aflau invitații oficiali le stăteau în cale. În anul 1988, cicliștii au intrat în grevă în semn de protest cu privire la efectuarea unui test antidrog asupra lui Pedro Delgado. În anul 1990, organizatorii au aflat de o blocadă pusă la cale de agricultorii din zona Limoges și au reușit să devieze traseul cursei înainte ca aceasta să ajungă acolo. În anul 1991, cicliștii au refuzat să pedaleze timp de 40 de minute deoarece
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
descalificat după ce a lovit cu capul un alt rutier (Julian Dean), dar și pentru că l-a blocat pe ciclistul Tyler Farrar de la echipa Garmin-Transitions. În anul 2011, Alexandr Kolobnev a părăsit competiția după ce a fost testat pozitiv cu hidroclorotiazidă. Primul organizator al Turului a fost Henri Desgrange, deși începutul cursei din 1903 a fost condus de Lefèvre. El urmărea cicliștii cu ajutorul trenului sau al bicicletei. În anul 1936, Desgrange urma să fie supus unei operații de prostată. La acel moment, această
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]