19,047 matches
-
are rezerve și își manifestă chiar dezacordul și lipsa de înțelegere. Cu o influență în toată lumea, romanul "„Învierea”" a reușit, în cele din urmă, să înfurie Biserica Ortodoxă. Această lucrare a determinat Biserica să-i refuze lui Tolstoi toate sfintele taine, inclusiv împărtășania, pentru tot restul vieții. Astfel, scriitorul a primit cu furie știrea cu privire la excomunicarea sa din sânul Bisericii în februarie 1901. În 1879, lăsând deoparte literatura, Tolstoi a început să scrie filozofie creștină, printre operele sale numărându-se "„Confesiunile
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
credință. Pentru Anselm, "argumentum" nu înseamnă „argument logic” ci mai degrabă dovedirea cu ajutorul unei experiențe. În acest fel Anselm încearcă să experimenteze totul, inclusiv existența Trinității. Toate acestea, fără a considera că nu mai trebuie să rămână nici un mister sau taină în credință. El demonstrează că Dumnezeu este treimic dar nu explică modul în care se raportează Persoanele divine una la alta. Pe de altă parte, Anselm nu confundă demonstrarea (oferirea de „rațiuni necesare”) cu ideea de cauzalitate. Este foarte important
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
Mirul (sau confirmațiunea), în creștinism, este o taină prin care cel botezat, prin impunerea mâinilor, ungere și rugăciune, îl primește pe Duhul Sfânt spre întărirea lăuntrică a vieții supranaturale și spre mărturisirea cu curaj a credinței. Desăvârșește Botezul, conferind copiilor intre 7-14 ani o mai mare responsabilitate religioasă
Mir (taină) () [Corola-website/Science/299684_a_301013]
-
Apostolilor”, 8,14-17) a determinat, în secolul XVI, Bisericile Reformate să nu mai recunoască “Confirmațiunea” drept sacrament. Pentru Biserica Ortodoxă, Catolică, vechi-orientale, precum și pentru mișcările religioase Biserica Apostolică și Biserica Nouapostolică, mirul, laolaltă cu botezul și euharistia, face parte din tainele de inițiere creștină. Mirul este un sacrament propriu-zis, fiind instituit de către Isus Christos. Acest lucru reiese în mod indirect din Scriptură, ținând seama de următoarele: În Bisericile răsăritene, ungerea cu mir se face, după o rugăciune de invocare a Duhului
Mir (taină) () [Corola-website/Science/299684_a_301013]
-
botezului copiilor, deoarece se cere administrarea lui de către episcop, mirul este oferit separat de botez, de obicei, la vârsta priceperii, după prima împărtășanie (în cazul botezului adulților, cele trei sacramente ale inițierii se acordă, totuși, împreună). Legat de har, ca taină a celor vii, mirul sporește harul sfințitor; acțiunea specifică a mirului este desăvârșirea harului botezului. În al doilea rând, mirul întipărește în suflet un semn spiritual de neșters, caracterul mirului, și, de aceea, acest sacrament nu poate fi primit decât
Mir (taină) () [Corola-website/Science/299684_a_301013]
-
În Biserica ortodoxă și alte Biserici răsăritene, începând din secolul IV s-a generalizat acordarea mirului de către simpli preoți. În Constituțiile apostolice (sfârșitul secolului IV), impunerea mâinilor (χειροθεσία) la mir se atribuie nu numai episcopului, ci și preotului. Deși această taină este acordată de către preot, mirul trebuie să fie sfințit de către o adunare de episcopi, și de aceea se spune că mirungerea este o taină "episcopală". Ea suplinește taina punerii mâinilor de către apostoli asupra celor botezați, prin care se conferă creștinului
Mir (taină) () [Corola-website/Science/299684_a_301013]
-
IV), impunerea mâinilor (χειροθεσία) la mir se atribuie nu numai episcopului, ci și preotului. Deși această taină este acordată de către preot, mirul trebuie să fie sfințit de către o adunare de episcopi, și de aceea se spune că mirungerea este o taină "episcopală". Ea suplinește taina punerii mâinilor de către apostoli asupra celor botezați, prin care se conferă creștinului laic, harul "Preoției Împărătești" despre care vorbește Sfântul Petru. În Biserica latină, oficiantul de drept al mirului este numai episcopul. Un simplu preot poate
Mir (taină) () [Corola-website/Science/299684_a_301013]
-
la mir se atribuie nu numai episcopului, ci și preotului. Deși această taină este acordată de către preot, mirul trebuie să fie sfințit de către o adunare de episcopi, și de aceea se spune că mirungerea este o taină "episcopală". Ea suplinește taina punerii mâinilor de către apostoli asupra celor botezați, prin care se conferă creștinului laic, harul "Preoției Împărătești" despre care vorbește Sfântul Petru. În Biserica latină, oficiantul de drept al mirului este numai episcopul. Un simplu preot poate fi oficiant extraordinar al
Mir (taină) () [Corola-website/Science/299684_a_301013]
-
un ritual care - în creștinism - din perioada Noului Testament și în aproape toate confesiunile creștine reprezintă modalitatea de intrare vizibilă în comunitatea creștină. În Biserica Catolică, în Biserica Ortodoxă și în Bisericile Vechi Orientale botezul reprezintă una din cele șapte taine (sacramente). Cuvântul grec folosit în Noul Testament pentru botez este "baptízein" (βαπτίζειν) iar acesta înseamnă atât a cufunda, cât și a scufunda. Pentru folosirea termenului cu acest sens în literatura greacă există nenumărate dovezi începând cu Platon (secolul 4 î. Hr.). În
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
i-a convins pe pe creștinii proveniți dintre iudei că și neiudeii pot fi botezați, căci Sfântul Duh se va revărsa și asupra lor. ( FAp. 10,45) Conform învățăturii Sf. Pavel, cel care vine spre botez este făcut părtaș - prin taina botezului - morții și îngropării lui Hristos. Ritualul botezului arată prin aceasta schimbarea vizibilă care poate fi trăită de fiecare dintre existența "omului vechi" al păcatului și cea o "omului nou" care îl urmează pe Hristos. Apa botezului omoară și învie
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
a mâinilor și însemnarea cu hrisma prin ungerea cu untdelemn. Sub influența altor forme cultice din antichitatea târzie, ritualul botezului s-a îmbogățit cu elemente suplimentare: haine albe pentru cel botezat, lepădările de Satana. Și a început să fie considerat taină(gr. "μυστηριον", lat. "sacramentum"). Denumirea pe care biserica veche a dat-o botezului "luminare" (greacă "phôtismós") provine din 2. Cor. 4,6. Termenul clarifică schimbarea ontologică a celui botezat care vine din întunericul necredinței în lumina credinței și a cunoașterii
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
loc încă din Evul Mediu timpuriu, după cum ne prezintă imaginile arheologice care s-au păstrat în aceste locuri și care au fost datate ca fiind din secolul al IV-lea. Bisericile ortodoxe au rămas până azi la înțelegerea botezului ca taină (misteriu), care permite împărtășirea din celelalte taine. Sfântul Chiril al Ierusalimului descrie în catehezele sale pentru catehumeni cum cel botezat se face părtaș în mod tainic vieții și morții lui Iisus Hristos. Astfel cele trei scufundări în apă simbolizează cele
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
ne prezintă imaginile arheologice care s-au păstrat în aceste locuri și care au fost datate ca fiind din secolul al IV-lea. Bisericile ortodoxe au rămas până azi la înțelegerea botezului ca taină (misteriu), care permite împărtășirea din celelalte taine. Sfântul Chiril al Ierusalimului descrie în catehezele sale pentru catehumeni cum cel botezat se face părtaș în mod tainic vieții și morții lui Iisus Hristos. Astfel cele trei scufundări în apă simbolizează cele trei zile petrecute de Iisus Hristos în
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
să-si aleagă cultul. Biserica suedeză foloseste ritul suedez. În timpul reformei, atari au vrut o preluare a învățăturii și practicii anglicane. Totuși, episcopii au considerat ritul anglican drept prea calvinist. De aceea, practica sacramentală suedeză își are propriile trăsături. Trei taine sunt săvârșite: botezul, pocăința, euharistia. Liturghia se săvârșește des, ba chiar zilnic în anumite mănăstiri și parohii. Biserica suedeză săvârșește si celelalte cinci ierurgii care sunt taine pentru catolici și ortodocși. Viața monahală a fost restaurată în anii 1950, prin
Biserica suedeză () [Corola-website/Science/299716_a_301045]
-
drept prea calvinist. De aceea, practica sacramentală suedeză își are propriile trăsături. Trei taine sunt săvârșite: botezul, pocăința, euharistia. Liturghia se săvârșește des, ba chiar zilnic în anumite mănăstiri și parohii. Biserica suedeză săvârșește si celelalte cinci ierurgii care sunt taine pentru catolici și ortodocși. Viața monahală a fost restaurată în anii 1950, prin benedictini, "fiicele Mariei" și prin ordinul Sfântului Duh. Începând cu 1961, Biserica suedeză hirotonește și femei întru preot. La 5 iunie 1996, sinodul a hotărît admiterea femeilor
Biserica suedeză () [Corola-website/Science/299716_a_301045]
-
(din , în traducere „universal”, derivat din "κατ'όλον", „care formează un întreg”) este totalitatea credincioșilor uniți prin crezul apostolic și sfintele taine sub autoritatea papei și a episcopilor aflați în comuniune cu el. Catolicii constituie cel mai numeros grup religios din lume, cu numeroase ordine călugărești. este formată dintr-un număr de biserici particulare, definite pe criterii teritoriale și rituale. În sfera
Biserica Catolică () [Corola-website/Science/299742_a_301071]
-
general, bisericile baptiste recunosc botezul la vârstă adultă și în cadrul altor grupări neo-evanghelice. Euharistia, numită și Cina Domnului (mulți baptiști evită folosirea cuvântului "euharistie" datorită folosirii sale mai ales în Biserica Ortodoxă) este un simbol modelat după Cina cea de Taină relatată în Evanghelii, în care Isus poruncește "să faceți lucrul acesta spre pomenirea mea" [Luca 22:19]. Participanții laolaltă mănâncă pâinea și beau vinul reprezentând trupul și sângele lui Isus. Baptiștii accentuează că elementele doar simbolizează trupul lui Cristos și
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
este cel mai cunoscut dans în Băli, dar mai sunt multe alte dansuri că Barong și Rangda, Legong, Bariș, Ramayana, Kebyar, Janger, Topeng, Pendet, Sanghyang. În ultimii ani, Băli a devenit o destinație importantă pentru turiști care vor să descopere tainele exotice ale insulelor indoneziene. Numărul călătorilor a crescut exponențial, în 2006 numărul acestora era de 1.5 millioane, în 2012 însă a ajuns la 7 millioane pe an. Înainte de a intra în templu, trebuie trecut printr-o serie de curți
Bali () [Corola-website/Science/299230_a_300559]
-
lega de sfânta pace și că poartă frică de hoțiile de la marginea Moldovei și Poloniei. În anul 1700, Stoica convoacă un sobor la Moisei „pentru colectarea dajdiei, judecarea proceselor în apel și pentru examinarea preoților cu privire la cunoștințele lor în legătură cu sfintele taine, căci cei mai mulți dintre ei erau neștiutori de carte” În 1650, Popa Lupu din Moisei avizează Bistrița că din cauza omătului mare nu a putut să meargă cu oile la muntele lor. În 1672, boierii din Maramureș poftesc călugării din Putna la
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
prenume, fie ca nume de familie: Silivestru, Silăvăstru, Selevestru, Sălăvăstru. Chipul venerabil al sfântului Papă Silvestru I, întâlnit la sfârșitul unui an și începutul Anului Nou, ca un cunoscător adânc al pădurii care este viața omenească, ne amintește cu blândețe taina anilor mulți și fericiți: «Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău. Aceasta este cea mai mare și cea dintâi poruncă. A doua este asemănătoare acesteia: Să-l
Papa Silvestru I () [Corola-website/Science/299839_a_301168]
-
Luther. Al doilea manifest, a apărut în octombrie, același an, cu titlul: Despre captivitatea babilonică a Bisericii, era redactat în limba latină și se ocupa numai cu probleme teologice. În acesta, Luther nega caracterul sacramental al Bisericii , din cele șapte Taine, numai trei admițând: Botezul, Euharistia și într-o oarecare măsură Pocăința, care puteau fi dovedite ca fiind instituite de Hristos. Celelalte erau socotite ceremonii pioase adăugate de oameni. Dar și primele trei Taine se aflau într-o scandaloasă robie a
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
caracterul sacramental al Bisericii , din cele șapte Taine, numai trei admițând: Botezul, Euharistia și într-o oarecare măsură Pocăința, care puteau fi dovedite ca fiind instituite de Hristos. Celelalte erau socotite ceremonii pioase adăugate de oameni. Dar și primele trei Taine se aflau într-o scandaloasă robie a rătăcirii omenești asemănătoare celei din Babilon sau Avignon, căci li s-a răpit și întunecat caracterul primordial. Cel mai rău a fost mutilată Euharistia, spunea Luther, căci li s-a răpit laicilor potirul
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
li s-a răpit laicilor potirul; minunea prefacerii darurilor este subminată de subtilitățile scolasticismului, iar omul care crede că aduce un dar, pierde, prin denaturarea lui, binecuvântarea cerului. Singurul lucru care se cerea credinciosului era credința, adică primirea harului, căci Taina nu era decât cuvântul legat de un semn văzut; Cât privește Taina pocăinței, s-a deformat prin rușinosul trafic al indulgențelor. „Înapoi la Evanghelie!”, cerea Luther. A treia scriere, cea mai teologică și, alături de Catehismul Mic, cea mai simplă din
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
subtilitățile scolasticismului, iar omul care crede că aduce un dar, pierde, prin denaturarea lui, binecuvântarea cerului. Singurul lucru care se cerea credinciosului era credința, adică primirea harului, căci Taina nu era decât cuvântul legat de un semn văzut; Cât privește Taina pocăinței, s-a deformat prin rușinosul trafic al indulgențelor. „Înapoi la Evanghelie!”, cerea Luther. A treia scriere, cea mai teologică și, alături de Catehismul Mic, cea mai simplă din câte a lăsat Luther, este Despre libertatea creștinului, redactată în noiembrie 1520
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
la care se aștepta. El ataca teologia Bisericii catolice prin faptul că afirma că toți credincioșii sunt preoți ca rezultat al credinței lor personale în Hristos. Subiectele în dispută erau clarificate prin aceste atacuri ale lui Luther împotriva ierarhiei, a Tainelor și a întregii teologii catolice, dar și prin chemarea lui la reformă națională. El a câștigat nobilimea de partea sa. În 15 iunie 1520, Leon al X-lea a emis bula Exurge Domine, care cenzura ca eretice 41 de teze
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]