18,587 matches
-
este presupusă ca studiu sau ca vocație artistică și nu ca loisir. Feminizarea lecturii nu merge până la o feminizare a culturii, ci se păstrează în cadrul tematic al unor preocupări domestic-burgheze, dar și a marcării unei sensibilități particulare, a unei aure feminine de un discret lirism. Reveria, capelă particulară, își are propriul cult, un cult al eu-lui sensibil. Ion Theodorescu-Sion utilizează în acest context de sensibilitate figura poetului latin Ovidius, exilat la Tomis, într-un tablou cu titlul Ovidiu în exil (1915
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
său, Nicolae Vermont, în tabloul Visul lui Ulise, utilizează tema mitologico-literară într-un sens care dă conținut reveriei. La marginea mării, pe un bloc de stâncă, sprijinit într-un baston, Ulise ascultă ceea ce pare să-i șoptească o eterică figură feminină. În spatele acestei figuri o întreagă scenă fantasmală apare difuz, cu un templu detașat pe fundal, cu grupuri antrenate într-o dramatizare despre care nu știm nimic. Visul lui Ulise, în fapt o reverie, dobândește acest contur fragil, inconsistent, al unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu un templu detașat pe fundal, cu grupuri antrenate într-o dramatizare despre care nu știm nimic. Visul lui Ulise, în fapt o reverie, dobândește acest contur fragil, inconsistent, al unei proiecții fantasmale, probabil a întoarcerii sale în Itaca. Personajul feminin, care pare să-i șoptească la ureche conținutul care apare reproiectat pe ecranul cerului, ca ecran al minții, indică, cu o altă mână scena fantasmală. Întors cu fața spre privitor, Ulise vede cu ochii minții, în imaginație, tabloul pe care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
expresivitate pe care-l avea chipul. Absența chipului transferă posturii capacitatea de evocare a celor dispăruți, tensiunea afectului în cazul Proiectului de monument funerar (amintiri triste), sau frumuseții corpului, un nud. În cazul monumentului funerar de la cimitirul Bellu, o figură feminină aflată la picioarele unui postament pe care se află un bust al defunctului întinde mâna spre acesta. Chipul feminin poartă expresia durerii, a tristeții irepresibile, posibil și o alegorie a morții sau o definiție simbolistă a ei. În aceeași arie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cazul Proiectului de monument funerar (amintiri triste), sau frumuseții corpului, un nud. În cazul monumentului funerar de la cimitirul Bellu, o figură feminină aflată la picioarele unui postament pe care se află un bust al defunctului întinde mâna spre acesta. Chipul feminin poartă expresia durerii, a tristeții irepresibile, posibil și o alegorie a morții sau o definiție simbolistă a ei. În aceeași arie simbolistă se află și alte două sculpturi-nuduri: Pe gânduri (ronde-bosse, 34,5 x 10 x 10 cm, semnat și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
x 9 x 9 cm, semnat și datat pe postament spate: 1905 Fr. Storck, inventar 915188), ilustrative pentru felul cum atenția se deplasează de la frumusețea corporală spre o atitudine reflexivă, înregistrată gestual. Sculptorul a evitat orice detaliu, cele două figuri feminine devin nu atât o înregistrare naturalistă a unei stări, cât purtătoare ale unei sugestii, a unei état d'âme. Theodor Pallady (1871-1956) este printre puținii pictori români care abordează o altă figură a melancoliei, revalorificată în spiritul sensibilității decadente: Ofelia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sub influența seccesionului Münchenez când pictează Ofelia, (ulei pe lemn 0,840 x 0,439 cm, inventar 244, semnat jos, MNAR), se pot sesiza și o serie de stângăcii, dar este un tablou de început al pictorului. Ofelia devine figura feminină emblematică a melancoliei care fuzionează cu nebunia, valorificată astfel în pictura de sensibilitate simbolistă sau prerafaelită de la Prima nebunie a Ofeliei (1884-1888) a lui Dante Gabriel Rosetti și Ophelia (1851-1852) lui Millais la Ofeliile lui John William Waterhouse, de la Ofelia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictură pe care românii au învățat-o la München a fost maniera de a reprezenta chipul omenesc ca o majoră înscenare fizionomică a vieții lăuntrice a modelului [...]386. Portretul de femeie reprezintă genul în care se reflectă noua sensibilitate, figurile feminine induc uneori o ambiguitate stranie. Moștenitoarea romanticei femei elfice, la femme fragile, este la fel de enigmatică precum la femme fatale. Un rol important îl joacă stările, marcate de o spiritualizare a afectelor, astfel că stările meditative, adeseori subliniate prin lectura unor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
joacă stările, marcate de o spiritualizare a afectelor, astfel că stările meditative, adeseori subliniate prin lectura unor cărți, tind să confere un nou rol femeii moderne. Scenele de interior la Nicolae Vermont, Cartea favorită, La cămin, La pian, surprind personajele feminine în atitudini meditative, cum sunt și Pe gânduri sau Între prietene (1918). Ruxandra Dreptu are în vedere un acord pe care reprezentarea îl stabilește cu un cod cultural înregistrat la nivel simbolic și unde ipostazele feminității derivă dintr-o figură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-ului și simbolismului german pictează Crinii, Bachus, Visătorul, "alegorii depărtate de realitate". Între crini, intitulat și Melancolie (între 1895-1897), poartă amprenta simbolismului, expresia femeii se nuanțează prin reverie și prin rama florală, aerul melancolic invită la o stare meditativă. Frumusețea feminină apare dintr-o dată mai complicată, florile care constituie clasica ramă simbolistă din care se ivesc femeile adaugă aici și o fragilitate pusă în relație cu o hipersensibilitate. Melancolia nu este o simplă alegorie, ci pictura unei état d'âme simboliste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fascinant ce are ceva din farmecul "Giocondei""388. Melancolia se reflectă diferit la o serie de alți pictori care au multe în comun cu sensibilitatea decadentă, trecând din spațiul reveriei în cel al patologicului, al neurasteniei. Unul dintre pictorii reveriilor feminine, ai sensibilității marcate simbolist prin sugestia unei reflecții colorate de idecidabilele unor emoții, este Nicolae Vermont. Visând (1898), Reverie, Femeie lângă stâncă (1898), Fată tânără cu fața la foc, Doamna în rochie galbenă (1915), Lectura (1919), Pe gânduri (1924) configurează o preocupare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
profil pe un fundal floral topit în indistinct, la care veșmântul alb al unei rochii accentuează disoluția, aerul evanescent, dobândește o aură melancolic-spiritualizată. Privirea fetei, fixată într-un punct imaginar, reflectă caracterul ei introspectiv, întors spre sine, revendicând pentru personajul feminin un moment de abstragere, de captivitate în spațiul propriei interiorități. Putem sesiza că unui decupaj pictural propriu-zis, pictorul realizează un portret din profil, atent la contraste și la efigierea acestui chip -, îi corespunde un altul, care conferă, de fapt, caracterul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mâna, gest care reflectă interiorizarea ca o separare, ca o retragere din contingent. Cu totul remarcabil este tabloul lui Ion Theodorescu Sion, intitulat Visare, tablou de reflex secesionist -, Klimt dar și Schiele pot fi invocați pentru o comparație unde figura feminină are drept fundal un panou decorativ. Postura devine expresia unei intense emoții, mîinile femeii sunt împreunate, corpul transmite vibrația afectului, ochii sunt închiși pentru a fixa și reține imaginea interioară și pentru a bloca bruiajul exterior. În același timp, acest
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
intensă, vie, pare străbătut de un frison care, sugerat expresiv, creează o tensiune suplimentară. Pictorul a fost atent la tensiunile dintre prim plan și fundal, la schimbul de pase magnetice care se instalează cu intrarea în cadru a acestui personaj feminin. Ipolit Strâmbu realizează un "Studiu de nud" în Rampa 389, "studiu" în care putem recunoaște o sensibilitate afină simbolism-decadentismului. Femeia pozează cu capul aplecat, sprijinit în palmă, într-o atitudine de reverie, de tristețe. Pictorul realizează pictura unei stări, a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu oricare, ci primele note din aria Violetei din Adio dell passato din Traviata. Astfel, în cel mai pur stil simbolist, tabloul incorporează muzica de operă, cu un libret și cu stilistica curbilinie a scriiturii secesioniste. Expresia transfigurată a personajului feminin constituie un efect al muzicii, mai mult, a unui anumit tip de muzică, unde tensiunea afectelor atinge un prag înalt. În atitudinea patetică a personajului feminin, în expresia emoțională a chipului, în retragerea oricărui reper din fundal și a nudității
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu un libret și cu stilistica curbilinie a scriiturii secesioniste. Expresia transfigurată a personajului feminin constituie un efect al muzicii, mai mult, a unui anumit tip de muzică, unde tensiunea afectelor atinge un prag înalt. În atitudinea patetică a personajului feminin, în expresia emoțională a chipului, în retragerea oricărui reper din fundal și a nudității ca maximă transparență, muzica își face loc ca formă de sublimare estetică. Din cele patru cicluri simboliste ale pictorului Smigelschi, cel intitulat Quartetul este dedicat, așa cum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe cei slabi solicitând protecția celui puternic, ilustrat în pictură sub chipul unui cavaler în armură, sprijinit într-o sabie pe măsura lui și ieșind dintr-un turn care amintește de octopusul din Jurisprudența, având aceeași morfologie uterină. Două spirite feminine par să anunțe victoria sa. Cavalerul este înarmat cu forța feminității, care-i era ostilă victimei din Jurisprudența. Intitulat Forțele ostile, al doilea panou reprezintă adversitatea, obstacolul care blochează năzuința spre fericire a celor slabi. În ultimul panou, Muzica, având
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fiecare element tinde să se transforme într-un simbol. Într-un alt tablou intitulat Vestale, putem observa un Loghi deja mediteraneizat, în culori calde, tot pe un fundal marin, însă cu mestecenii care stilizează verticalitatea accentuând deambulația hieratică a personajelor feminine. În locul grupului insolitat de confidente, avem aici o coregrafie simbolistă a alaiurilor sacerdotale oficiind solemn misterii, doar că Loghi accentuează feminitatea volatilă a personajelor sale îmbrăcate într-un alb fantomatic de care le distinge culoarea intens roșcată a părului. Pictorul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Lautrec etc. Luchian proiectează o serie de variante de copertă pentru ilustrarea volumului de poezii decadento-simboliste, Sensations intimes al lui Al. Bogdan-Pitești. De asemenea, face și un afiș de copertă pentru primul număr al revistei Ileana, predilecția sa pentru figurile feminine fiind considerată și de Theodor Enescu printre alții ca o trăsătură specifică Art Nouveau-ului pe care-l practică pictorul în această perioadă. "În simbolism a existat o continuă, reciprocă osmoză între pictură și literatură, într-un sens cu totul nou
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simțeau nevoia unei culturi literare și chiar a unui exercițiu literar, ce nu era numai un simplu "violon d'Ingres"449. În ce privește cele patru panouri decorative, Theodor Enescu găsește similitudini cu compozițiile unui Eugène Grasset sau Georges de Feure. Figurile feminine apar într-un cadru floral dens, adus prin stilizare la nivelul unui arabesc, a unei geometrii, ce-i drept, sinuoase, care face un tandemn relevant cu geometria construcțiilor din fundal. Pentru o parte din aceste tablouri, arhitectonica relevă mai degrabă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decorative ale lui Luchian cu rococo-ul. Luchian primește o comandă, urmând să execute câteva panouri decorative pentru Palatul Societății Funcționarilor Publici construit cu elemente decorative în stil Art Nouveau de către arhitectul Michăescu. Este vorba de o compoziție cu siluete feminine aflate în mijlocul unei grădini, compoziții din care nu s-a păstrat decât un studiu pentru una dintre decorații. Theodor Enescu presupune că "era vorba de mai multe panouri care adună sub o arcadă cinci busturi de tinere fete, părând a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
liant, adică tema integratoare, alături de stilul specific. "Luchian a fost foarte interesat de aceste linii unduitoare, de aceste imagini elegante și gracile, de profunzimea de plante răvășite și întrețesute, de flori luxuriante, de tot acest naturism și cult al imaginii feminine"452. Figurile feminine, așa cum observa și Theodor Enescu, predomină în pictura lui Luchian. Pictorul va alege ilustrarea tipologiei "ingénue" a cărei ipostază privilegiată rămâne Ofelia și nu pe cea a femeilor fatale (Salomeea, Judith, Mesalina, Dalila etc.) din picturile unui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
integratoare, alături de stilul specific. "Luchian a fost foarte interesat de aceste linii unduitoare, de aceste imagini elegante și gracile, de profunzimea de plante răvășite și întrețesute, de flori luxuriante, de tot acest naturism și cult al imaginii feminine"452. Figurile feminine, așa cum observa și Theodor Enescu, predomină în pictura lui Luchian. Pictorul va alege ilustrarea tipologiei "ingénue" a cărei ipostază privilegiată rămâne Ofelia și nu pe cea a femeilor fatale (Salomeea, Judith, Mesalina, Dalila etc.) din picturile unui Gustav Klimt, Franz
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unui Gustav Klimt, Franz von Stück, Jean Delville, Edvard Munch etc. Ne-a rămas un desen intitulat Ofelia, un chip de fată care pare să plutească cu ochii închiși pe apa unui vis sau a unei reverii. Emblematic pentru personajul feminin circumscris reveriilor simboliste și senzualității Jugendstilului, ea poartă flori în păr. Imaginea Ofeliei e indisociabil legată de elementul floral, așa cum o demonstrează tratările afine ale acestui personaj, rezultat al decupajului dramatic al scenei shakespeariene. Tema era tratată și de Pallady
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fină, o vascularizare a sa, iar două treimi din spațiul pânzei este invadat de flori. Rochia formează, la rândul ei, un spațiu floral. În pictura simbolistă întâlnim acest motiv al grădinii, al parcului în care se află inserată o prezență feminină. Există în această perioadă un permanent exercițiu al desenului, o reală disponibilitate și o aparentă lejeritate. Ulterior, ea nu va mai fi regăsită, fiind înlocuită cu o anume tensiune și cu un dramatism aparte al scenelor banale și al oamenilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]