19,622 matches
-
biciclete bucurii risipite sub castanii înfloriți. Haiku 2 aromă de capucino pe masă un trandafir alb. Haiku 3 livadă înflorită nașii, la o cafea... Haiku 4 prin stufăriș două rațe și-un cântec de broaște. Haiku 5 ghiocei și-o invitație pe pasarelă romanță. Lăzărescu Adriana-Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Vis Captivă într-un vis mă simt. Înlănțuită tind spre-un vid infinit. Mă lupt zadarnic, dar cred În împlinirea unui
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nepotul ei, ca mai toate fetele de pe insulă. TÎnăra polițistă avea o pistă de urmărit. 4 Gwenaëlle Le Bihan sosise cu foarte mare Întîrziere la primărie și fusese cît pe ce să scape Întîlnirea cu Christian, venit să-și contramandeze invitațiile. Se dusese imediat În port, În apropiere de casa familiei Kermeur, și așteptase. Un ceas mai tîrziu, Loïc ieșea din casă. Ea se ținu după el la distanță. Mergea drept Înainte, În mod vizibil fără țintă, insensibil la chemările ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
clipă. Totul fiind spus cu multă simplitate, nu se simți jignită. El văzu cum cerul devine tot mai Întunecat, cufundînd landa Într-o penumbră căzută prea devreme, și spuse că tocmai făcuse niște ceai. Marie luă cuvintele lui drept o invitație și, curioasă să știe mai multe despre el, Îl urmă. Parcurseră tăcuți cam o sută de metri și erau gata să pună piciorul pe podețul care ducea la far cînd Marie rupse brusc tăcerea: - Crezi cu adevărat În semne? - SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Aproape de fiecare dată evitam cu măiestrie lăcașul Aspidei, ce ne urmărea cum trecem, cu ochiul ei verde, de la geam. Dacă ni se întâlneau privirile, ne făcea semn cu mâna ei solzoasă și ne poftea înăuntru. De câteva ori am acceptat invitația. Iată cea mai bizară dintre povestirile Aspidei. Povestea de iubire a Aspidei Eram foarte tânără pe atunci și încrezătoare în puterile iubirii. Stăteam toată ziua lungită pe pietre în soare și priveam cu jind la tinerii îndrăgostiți ce veneau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o marginalitate principială, deliberată, nu doar factuală sau contingentă. Urma nedeslușită a acestei marginalități poate fi încă observată în zilele noastre în faptul că autoritățile obișnuite polițienești sau judiciare nu au dreptul să pătrundă în interiorul unui campus universitar decât la invitația expresă a unui decan sau a unui președinte care vorbește în numele instituției universitare ca atare. Dintr-o asemenea marginalitate rezultă că conceptul de Universitate închide în sine o contradicție, dacă este adevărat că ceea ce tinde să promoveze el, și anume
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
rigoare, nu ar fi avut dreptul la titlul de maestru, Întrucât nu desfășurase niciodată vreo activitate În Învățământ. Dar, În sinea lui, se simțea măgulit: era drept ca profunzimea științei să fie recunoscută. — Eu sunt cel care Îți mulțumește pentru invitație, messer Teofilo. Și pentru tovărășia voastră, căreia sper că nu Îi voi displăcea. — Ce tot spui, maestre! Va fi o cinste pentru noi toți să pătrundem În intimitatea domniei tale, Începând cu cel ce se află imediat la dreapta. Spițerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de grijă celorlalți copii, ea se grăbea să alerge, aducându-i și pe ei lângă cel mic, dar aproape întotdeauna îl găsea pe Jonas ținând într-o mână copilul iar în cealaltă penelul și receptorul telefonului care îi transmitea o invitație prietenească la masa de prânz. Jonas se minuna că există oameni care vor să ia masa împreună cu el, în ciuda conversației lui atât de banale, dar ar fi preferat să iasă seara, spre a-și păstra întreagă ziua de lucru. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
când ea era plecată cu treburi în oraș. "La telefon", striga băiatul cel mare, și Jonas lăsa baltă tabloul la care lucra, pentru a se apuca din nou de el, câteva clipe mai târziu, cu cugetul împăcat și cu o invitație suplimentară. "Plata gazului", urla încasatorul în ușa deschisă de unul dintre copii. "Numaidecât, numaidecât!" Când Jonas termina cu telefonul sau cu plata gazului, un prieten, un discipol, sau amândoi uneori, se țineau după el, până în cămăruță, spre a termina conversația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cei pe care nu mai avea când să-i vadă, și lucrul îl mâhnea. Adeseori era vorba de prieteni pe care ar fi dorit mult să-i întâlnească. Dar prea numeroasele lui ocupații nu-i mai îngăduiau să accepte toate invitațiile. Lumea începuse să-l vorbească de rău: "Umblă cu nasul pe sus. De când s-a ajuns, nu mai știe de prieteni." Sau: Nu se iubește decât pe sine". Nu aveau dreptate, el iubea pictura, o iubea pe Louise, copiii, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
o dată teancul de scrisori din buzunar, apuca pensula, dădea să picteze, dar înainte de asta trebuia să mulțumească pentru perechea de prepelicari primiți chiar atunci în dar, se ducea să-i închidă în camera conjugală, se întorcea în atelier, accepta o invitație la masă din partea donatoarei prepelicarilor, ieșea din nou, la strigătele Louisei, spre a constata, pe viu, că prepelicarii nu fuseseră dresați pentru viața de apartament, drept care îi închidea în camera de duș, unde se porneau să urle în asemenea hal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
acum moare de nerăbdare s-o cunoască pe fiica Patriciei Truman. — Mi-ar face mare plăcere, am răspuns, privindu-l visătoare peste masă. S-o cunosc pe maică-sa? Nu mi se mai întâmplase niciodată să primesc o astfel de invitație de la a doua întâlnire. Tocmai terminasem cea mai somptuoasă masă din viața mea - Randall, cu mult mai disciplinat în privința dietei decât mine, comandase friptură de ton cu spanac, în timp ce eu plonjasem într-o friptură de vacă perfect prăjită și incredibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
niște manechine brazilience. Ce nu mersese bine? Am încercat să nu-mi arăt dezamăgirea, dar mă simțeam destul de pleoștită. De ce-mi îngăduisem să sper? De ce interpretasem atât de pozitiv bujorii ăia, cinele costisitoare, complimentele în exces, favoarea cu Vivian, invitația s-o cunosc pe maică-sa... de fapt, gândindu-mă mai bine, chiar fuseseră o grămadă de semnale pozitive. În realitate, nenorocitul făcuse tot ce se putea - cu excepția unei serenade în fața ferestrei - ca să mă facă să cred că e interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
timp, tu ai face economie la bani și... Randall s-a oprit, fierbându-mă în suc propriu. — Claire, eu te iubesc. Te iubesc și aș vrea să locuim împreună. Nu-mi venea să cred. Bomba care începea cu I și invitația de a ne muta împreună, amândouă aruncate în aceeași buclă a conversației? Randall Cox mă iubea? și voia să locuim împreună? Ăsta era momentul la care eu și Beatrice visasem cu atâția ani în urmă - și, în sfârșit, se împlinise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
care venea cu propria lui bonă cu normă întreagă. — E un scump, dar, sincer, nimeni nu îmi poate cere să las totul baltă, ca să țin mai multe ore în brațe un copil! cotcodăcise ea. Dacă doamnele astea făceau parte dintre invitații din acel week-end, atunci chiar că trebuia să mă temperez. Eu însă speram să reușesc să rup ceva timp în week-end-ul ăla, ca să mă furișez și să lucrez în liniște pe manuscrisul lui Luke. — Mi-am luat cu mine ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mei, măr pe care-l plantaseră în prima zi când se mutaseră în casa aia. Eu și Randall aveam să ne scriem singuri jurămintele de nuntă. Niște jurăminte dureros de frumoase, care i-ar fi făcut să plângă pe toți invitații. Eu urma să am un buchet de lăcrămioare culese din grădina mamei. Am încercat să mă închipui pe mine și pe Randall, recitându-ne propriile jurăminte. Mi se părea c-ar fi fost... ei bine, destul de jenant. Randall era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o multitudine de nepoți, așa că n-am priceput la ce se refereau. Nu-mi vine să cred - te măriți? Mă uram. Nu numai că neglijasem să-i împărtășesc lui Luke vestea cea mare, dar uitasem că Mandy le trimisese o invitație lui Jackson și lui Carie. Ce fusese în capul meu? Îl invitasem pe Luke la o petrecere intimă, în Iowa, dar nu și la nunta de șapte sute de persoane din Manhattan? Mama și Bea avuseseră dreptate. Adevărul era că, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
din cap. — Deci vii la birou luni dimineață, da? m-a întrebat Vivian, când am intrat în lift. — Da, am răspuns. Am făcut o pauză, apoi am adăugat: — știi ceva, Vivian? și tu ai fost invitată la nuntă. Lucille trimisese invitația fără să mă întrebe, din dorința de a aduna cât de mulți newyorkezi din lumea bună putea. — Da, am văzut invitația, mi-a răspuns Vivian neatentă. Nu mi-a dat nici o explicație pentru faptul că se decisese să nu vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Am făcut o pauză, apoi am adăugat: — știi ceva, Vivian? și tu ai fost invitată la nuntă. Lucille trimisese invitația fără să mă întrebe, din dorința de a aduna cât de mulți newyorkezi din lumea bună putea. — Da, am văzut invitația, mi-a răspuns Vivian neatentă. Nu mi-a dat nici o explicație pentru faptul că se decisese să nu vină sau de ce nici măcar nu dăduse un RSVP. — Luni dimineață, Claire. Aștept un telefon la prima oră. Avem multe de făcut. și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
explicat că întâlnirile alea erau o metodă de a scăpa de cele mai întunecate și mai dureroase amintiri - povești pe care orice om, care nu lucrase personal cu Vivian, le-ar fi considerat ca fiind niște exagerări. Ezitasem să accept invitația. Eram încă destul de șocată, dar nu eram nici sigură că aveam nevoie să fac schimb de povești de groază cu o grămadă de străini. — știu că sună nițel cam ciudat, recunoscuse Phil, dar e ca și cum am fi camarazi de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
totuși să se bărbierească, să se aranjeze puțin, merita efortul, așteptase de o viață clipa asta. — Nu vrea să pornească nici în ruptul capului, mă tem că n-o s-o putem urni, zice domnul Președinte, și Sena nu așteaptă altă invitație, își desface capsele pufoaicei și-o leapădă pe un scaun aflat în apropiere, își suflecă mînecile cămășii, dînd la iveală două antebrațe bombate. — Treceți la volan și dați-i o cheie scurtă cînd o să vă spun eu, să vedeți că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
șandramalei, a mormanului de fierăraie care parcă stătea să se prăbușească dintr-o clipă în alta. Eram exact în locu’ în care se dăduse și Dendé în spectacol și am început să țip în direcția cordoanelor ca un apucat. Frumoasă invitație le-ai mai făcut, se distrează Roja. Acum că au dispărut cu toții puteți deschide focul nenorociților, am mai rămas doar noi aici ca niște fraieri, să nu-mi spuneți că nici acum n aveți boașe s-o faceți! Am încercat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lectura clandestină a Caietului cu vise, În albul de var al garsonierei sale, mobilată simplu, după un proiect propriu, având un căutat aer monahal, un loc de reculegere după excese de tot felul, o făcea sa respingă fără greutate orice invitație care ar putea să o Îndepărteze prea mult de ceea ce ei i se părea a fi de puțină vreme aventura umilă a cunoașterii de sine. Chiar și omisiunile vorbeau. Mai mult poate decât propriile sale comentarii, unele naive, altele malițioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ales pentru cei cincizeci de ani ai lor de căsătorie, domnul și doamna Moduna nici nu observară plecarea fiului lor spre o adresă neprecizată și pe o perioadă ce nu putea fi nicicum anticipată. 35. Dacă vezi lumină, poți urca. Invitația era fermă și nu vedea nici un impediment În a-i da curs, mai ales acum când În fiecare casă ardea cel puțin un bec. 36. Iolanda fuma pipă În geamul larg deschis al atelierului. Privea relaxată forfota din Piața Carolina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Însă nimeni nu se gândea la moarte. Violeta, cel mai puțin. Mergea să Înoate la baraj. Poate vii și tu, a zis ea ca Într-o doară. În ținuta asta de campanie? Întrebă el. De ce nu? zise ea. A acceptat invitația, uitând că nu avea costum de baie. Nici ea nu avea, dar lucrul ăsta nu o Îngrijora deloc. Știa un loc ferit, greu accesibil, unde costumul de baie era un moft. Apoi, studenții de la Arte erau obișnuiți cu nudurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În ciuda celor 45 de ani de spleen Împliniți. În caz că treci prin Paris, fais-moi signe, mai scria În Încheiere. Urma un număr de telefon cu multe cifre. Și cam atât. Îi promise În gând o vizită, când va sosi momentul. O invitație rece, mai degrabă politicoasă, fără urmă de afecțiune, sau cu o afecțiune diluată pe distanța celor două mii de kilometri care Îi despărțeau și pe care i-ar fi străbătut mai ușor decât cei câțiva metri de iarbă care se Întindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]