KorAP: Find »[drukola/base=mâine & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...734 735 736 ...798 >

19,941 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

tovarășul Petran. Așteaptă cu telefonul la ureche, privind pe fereastră munții din zare, pe culmile cărora încă mai stăruie zăpada. Eu, rămas lîngă ușă, stau în poziție de repaus. Tovarășul Petran? întreabă Brîndușa la telefon. Sînt tovarășa Roman. Vreau, pînă mîine la zece, planul reviziei de vară. Închide telefonul și-și reia poziția normală în fotoliu. Contracte pentru munca în acord la filamente ai spus? mă întreabă. Da, răspund eu. Mda, mormăie ea, continuînd să privească foile din fața sa, întinzînd mîna

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cînd lumea toată e a mea, cînd voi semna un contract de închiriere, apoi voi primi niște chei, după care mă voi pune în mișcare conform planului stabilit. Iar deseară, cînd totul va fi aranjat, iar dacă nu deseară, atunci mîine o voi invita pe Livia la mine... E-atît de simplu drumul spre fericire!... ...Și nu-i decît o fericire simplă, omenească, fericirea noastră cea de toate zilele -, a cărei bogăție mi-a umplut acum sufletul, că-mi vine să desfac

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
vocea președintei. Evident, premierea se face ținînd cont de anumite... Unii vor fi schimbați, deci premierea lor nu are rost. Dacă doriți, vă mai las tabelul să-l analizați, deși ar trebui să-l semnați, ca să-l pot preda, iar mîine dimineață să se poată scoate banii din bancă. Da, hotărît lucru: am și puțin noroc! Le găsesc împreună pe Brîndușa și pe președintă. Am toate motivele să cred că vor hotărî urgent să-mi rezolve situația. Dacă mi-o rezolvă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
doamna blondă și-mi dictează numărul de telefon scris pe antet. Îl notez, împăturesc hîrtia, o bag în buzunar și plec. În urma mea o aud pe Liliana strigîndu-mi că-i fac numai încurcături; eu îmi văd de drum, gîndindu-mă că mîine la prima oră am s-o caut la telefon pe doamna blondă și-am să-i zic vreo două!... Din cauza ei am pierdut garsoniera de la blocul-turn. Mă uit la ceas : paisprezece fără trei minute. Încă nu-i pierdut trenul! Mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
nu am încă tragerea de inimă să mă așez la masa de scris. "De ce să mă mai așez?!", mă întreb coborînd de la etajul trei al Consiliului Popular. Și ce rost mai are să rămîn în combinatul ăsta?! Voi pleca, poate chiar mîine. Voi pleca să mă fac bucătar, să mă angajez la ,,Spații verzi", ori... Găsesc eu un loc unde să lucrez! Vreau s-o iau de la capăt, în altă parte, unde să respir aer curat... să nu mai trebuiască să-mi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
un tablou agățat strîmb". Dar nu vă recomand să vă întoarceți la colegul meu. Fărcășanu și colegul meu au știut să aranjeze totul ca să fie acoperiți. Pariez că tabelul cu numele dumneavoastră va fi înregistrat la noi cu data de mîine. Dar prea tîrziu! Ultimele garsoniere libere vor fi repartizate astăzi, iar blocul următor va fi dat în folosință abia prin octombrie-noiembrie... De ce?! mă mir prostește. Răspunsul la întrebarea asta, mă depășește. Părerea mea, de-aceea am și ținut să vă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
motiv de scandal, iar președinta comitetului sindicatului m-ar fi ajutat să dau de urma tabelului. Mă bucur că te revăd! surîde ea, coborînd cele cîteva trepte care ne despart. Tocmai îmi propusesem, continuă cu obrazul iluminat, să-ți dau mîine dimineață un telefon la serviciu. Și eu ți-aș fi telefonat mîine, îi spun pe un ton sec, lipsit de inflexiuni, hotărîndu-mă să-i zic pe nume de vreme ce ea m-a întîmpinat cu "tu". Cristina rîde, scuturîndu-și părul scurt, buclat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
dau de urma tabelului. Mă bucur că te revăd! surîde ea, coborînd cele cîteva trepte care ne despart. Tocmai îmi propusesem, continuă cu obrazul iluminat, să-ți dau mîine dimineață un telefon la serviciu. Și eu ți-aș fi telefonat mîine, îi spun pe un ton sec, lipsit de inflexiuni, hotărîndu-mă să-i zic pe nume de vreme ce ea m-a întîmpinat cu "tu". Cristina rîde, scuturîndu-și părul scurt, buclat, făcîndu-mă să-mi spun din nou că eu am mai văzut-o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
lume. Dobitoc ce sînt! M-am aruncat singur în gura leului. Cum de-am putut să cred în onestitatea acestei cucoane blonde?! Sigur! acum descoperă și dînsa că, într-adevăr, comportarea mea a jignit-o. Ajungînd la ea la serviciu, mîine la prima oră, se va ocupa mai întîi de scrisoarea asta. Îi va face plăcere să o scrie, convinsă că are dreptate, bucuroasă că s-a întîlnit cu buna ei prietenă, Brîndușa, pe firul aceluiași gînd căprioara imaginată de mine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
reținere... Bănuiam că ea... Trage perna de la capătul patului, o ridică puțin și se sprijină cu cotul de ea. Privirea ei continuă să mă ocolească. Vezi, surîde Cristina, dacă nu ne-am fi întîlnit iar Brîndușa mi-ar fi cerut mîine cele cîteva rînduri, cred că i le-aș fi scris... Acum, cînd vorbeam cu ea, la un moment dat, începusem să mă conving că are dreptate... Ceea ce, surîde doamna Cristina, privindu-mă, trebuie să recunoști că așa-i, măcar în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
continuîndu-și rîsul. "...un biet iepuraș...", mă lovește în tîmple rîsul ăsta surd. Simt cum privirea mi se înfierbîntă, plimbîndu-se lacomă peste trupul ei. Ce-ai zice, doamnă Cristina, dacă ai descoperi că iepurașul e lup? o întreb eu în gînd. Mîine, dacă nu ne întîlneam, i-ai fi trimis Brîndușei rîndurile cerute, cu semnătură și ștampilă de certificare... Păi sigur că da! Afișăm un permanent zîmbet ironic, un fel de "du-te-ncolo, vino-ncoace", aprindem inimi, apoi facem pe ultragiatele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
apoi facem pe ultragiatele și trimitem reclamații secretarului de partid. Tu, Cristina, ghinionul meu de azi!... În sufletul tău, cred că ești sinceră; chiar și cînd i-ai spus Brîndușei de gluma noastră ai fost sinceră și rațională... Poate că mîine, chiar dacă nu ne întîlneam, tot nu i-ai fi trimis Brîndușei rîndurile cerute ai o noblețe care te ridică deasupra meschinăriei. Sufletul tău e curat și vede în jur doar suflete curate. Stai tolănită pe pat, fără să-ți pese

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-o de pat; îi privesc obrazul un timp să-i văd reacția, dar ea încă mai visează la anii studenției un zîmbet calm, de adolescentă, sub care îmi spun că se ascunde femeia rea, acea femeie care ar fi trimis mîine scrisoarea... "Sărmană căprioară, prea tîrziu să mai fugi!", îi zic, simțind cum mă umplu de un fior necunoscut: acela al posesorului puternic, violent la nevoie. Mă aplec peste trupul ei și-mi lipesc buzele de buzele el întredeschise. Doamna Cristina

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
fără să scrii un rînd..."?! De ce mă întrebi toate astea? Nu știu. Știu doar că întrebările s-au născut în mine cînd am auzit-o pe Brîndușa spunînd: "Are o prietenă foarte frumoasă". Chiar dacă azi nu te întîlneam, îți telefonam mîine, la combinat și te întrebam. Te întrebam nu pentru a afla un răspuns; vreau ca întrebarea mea să nască în tine o alta: aceea a poziției tale față de literatură. Căci, dacă pentru tine literatura e pasiune, dacă e crezul tău

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Cineva trebuie s-o țină în brațe. Cine?! Tovarășa Roman?! Oare nu ne-ar fi rușine să acuzăm un cadru de conducere?!... Gîndiți-vă, mai bine, ce le spuneți celor adunați în sala de consiliu. Sînteți căutat să porniți separatorul, pînă mîine cel tîrziu. Cum să pornesc separatorul pînă mîine?! mă crucesc eu. Chiar dacă aș termina montajul, îmi trebuie un timp lung pentru amorsare și intrarea în regim. De ce nu se repară turnurile? Ar dura o săptămînă. Ce face combinatul o săptămînă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Tovarășa Roman?! Oare nu ne-ar fi rușine să acuzăm un cadru de conducere?!... Gîndiți-vă, mai bine, ce le spuneți celor adunați în sala de consiliu. Sînteți căutat să porniți separatorul, pînă mîine cel tîrziu. Cum să pornesc separatorul pînă mîine?! mă crucesc eu. Chiar dacă aș termina montajul, îmi trebuie un timp lung pentru amorsare și intrarea în regim. De ce nu se repară turnurile? Ar dura o săptămînă. Ce face combinatul o săptămînă fără gaze purificate?! Îngheață toate liniile de producție

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
sulfat de sictir" vorba Lilianei?! O, voi, șapte ani de-acasă, plus alți cinșpe-douăzeci de ani de studii, atunci cînd e cazul!... Pentru directorul general, ca și pentru mulți alții de aici din sală, acum, contează doar pornirea separatorului pînă mîine seară. Dar, oare, cîți dintre cei prezenți sînt conștienți că, de fapt, separatorul în sine nu există?! Există niște oameni care l-au inventat și l-au construit; trebuie să existe, acum, cineva care să-l pornească; trebuie găsită o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ora zece n-ai pornit, ceri oprirea imediată a Zonei Patru; e consumatoarea cea mai mare de gaze. Vei putea merge pe urmă pînă la ora patru, spre ziuă. Sau treci pe consum minim în toate secțiile și mergi pînă mîine dimineață, la zece. Cu cine pilotezi? Cu Vlad. Ești odihnit? Al dracului de odihnit! înjur eu printre dinți, adunînd toate hîrtiile cu calcule, băgîndu-le în dosarul cu documentația tehnică. Vă mulțumesc pentru ajutor! le spun și-mi duc mîna la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-l păcălesc pe Dumnezeu! șuieră Vlad printre dinți. Lucrăm așa cum ai propus tu pînă la trecerea pe aer. Cînd ajungem acolo, trimitem gazele în rezervoare și abia apoi intrăm pe aer. După zece ore, instalația va funcționa normal. Taman bine mîine în zori! exclam eu. Nu-i altă soluție, Mihai, clatină Vlad din cap. N-o știm noi!!! urlu eu, plimbîndu-mă prin fața pupitrului de comandă. Trebuie să existe și alte soluții, îi șoptesc, continuînd să mă plimb, lovindu-mă cu pumnul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
putea...? Numai într-un caz, Mihai: cînd martorul ei ai fi tu, dar și atunci, nu de soț m-aș teme de-atîția ani, el mă cunoaște de ajuns de bine -, mă tem pentru propria-mi convingere, formată azi... Sper că mîine în zori, ajunsă acasă la București, să fiu mai bogată cu un fulg... Cu bine, Mihai! Cu bine, Ina Cristian! Închid telefonul și mă întorc spre Vlad și Dinu, care s-au retras în capătul celălalt al încăperii. Vlad a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
a spus Vlad de presiune. Văd că aerul e tot mai umed, arată el cu privirea în sus, de unde vin fulgi de zăpadă. Un pic mai tare dacă viscolește, îți intră în circuit și ultima rezervă. O să dureze pilotarea pînă mîine la prînz... N-ai nici o idee? îl întreb. Ți-ar trebui o pompă mai mare, cu viteză reglabilă. De unde?! mă mir eu, mișcîndu-mă greoi în jurul scaunului, ca un pinguin; așa arăt în costumul de azbest. Gata supapa! strigă maistrul Cornea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Parcă văd că te apucă și pe tine burta. Lasă agenda așa, deschisă între noi, să văd și eu parametrii... Ptiu!... Mamă, ce tensiune!... Mai că mi-a trecut cheful de cacealma, rîde el. Gata gluma! Și mîine-i zi, și mîine vom glumi. Scoate barometrul! Mă ridic de pe scaun, trag din tablou cutia cu siguranțe și întrerup alimentarea cu curent a barometrului. Bateriile de rezervă ies imediat din circuit. Las cutia cu siguranțe deschisă, să-mi fie mai ușor cînd voi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
și maistrul Cornea. Gata! A ieșit ca nouă, zice Valeriu. Putem pleca? Puteți, le spun, strîngîndu-le mîna drept mulțumire. Mecanicii pleacă spre secție să-și schimbe hainele. Macaragiul coboară din cabină, o încuie și-mi spune că lasă macaraua pînă mîine dimineață aici; acum, noaptea, e periculos s-o ducă pînă la zona de extindere. Îi mulțumesc, el se înclină ducîndu-și mîna la cască, mototolește în mîini bumbacul cu care se șterge de motorină și pleacă. Maistrul Cornea a intrat în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mulțumiți. Îi salut, ducîndu-mi mîna la cască și plec. Urc încet spre birou, ținîndu-mă de balustrada scării. Sînt atît de obosit, că, dacă n-ar fi Livia, care mă așteaptă, m-aș întinde pe birou și-aș dormi tun pînă mîine dimineață. Strănut mereu, iar mușchii spatelui mă dor tot mai tare. De artroza mea nici nu-mi mai pasă; cînd și cînd, cîte o durere ascuțită îmi fulgeră mușchii, scrîșnesc, și-mi văd de drum. Scot din buzunar tabla confecționată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
am trecut pe lîngă moarte! Chiar și o "groapă de gunoi", cum e poreclită Secția Reziduuri, trebuie condusă de cineva, spune calm Don Șef. O lumină albă, ca un fulger, taie întunericul. Radarul. V-a fotografiat, spun eu. Mă duc mîine dimineață la C.E.C. și plătesc amenda: două sute cincizeci de lei, saltă Don Șef dintr-un umăr. Îmi amintesc de amenda plătită de mine pentru supapă și-mi vine să rîd; am lăsat chitanța lipită de pupitrul de comandă. Don Șef

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]