19,069 matches
-
simplă a liniștirii viermuielii toxice și gălăgioase de acolo, obraznic aburcată pe nefericirea și exploatarea tuturor celorlalți români. Nu e cazul, în vremurile grele în care ne e dat să trăim, să refacem nefericita tradiție a radicalismului politic, sectar-moldovenesc, deși mărturisesc cu stupefacție că abia acum încep să înțeleg resorturile reacțiilor violente ale mișcărilor politice radicale din anii '30, izvorâte din exasperarea creată de nesimțirea agresivă a unui sistem parlamenar confuz, corupt și ineficient. Să nu ne jucăm cu focul, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
vina sa, și, ca urmare a unei conjurații care mi se pare totuși, pe zi ce trece, tot mai toxică, cu agende ascunse explozive. Deși cred cu tărie în rotația la putere ca semn al sănătății democratice a unei țări, mărturisesc că această campanie electorală, prima fără o miză majoră pentru țară, mi-a lăsat un gust amar. E dezolant de jos nivelul dezbaterilor, al loviturilor și al mesajului. E apoi o încrâncenare primitivă, umorală, care arată trista plasare a țării
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Tănase la spălat (în direct) cadavre liberale sau când au hohotit amândoi în prime time, cutremurați la gândul prigoanei carcerale a domnului Vântu, ceva s-a frânt în mine, suporter amuzat și cititor asiduu al lui Mircea Dinescu. De aceea, mărturisesc că am urmărit cu simpatie show-ul său de Revelion. Reîntors la timpurile mitice, când poesia ținea loc de logos, când trecerile de ev erau celebrate prin mari sărbători dionisiace, Dinescu a reinventat marile chiolhanuri orgiastice care marcau schimbarea de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
părut a fi părintele paroh din Gura Humorului care o cunoștea de mică pe tânăra jertfită pe altarul omeniei. Și eu am o fiică de 21 de ani, studentă la Drept, acum plecată în Finlanda pentru un semestru Erasmus, și mărturisesc sincer că gestul tinerei bucovinence m-a descumpănit. Îți spui, ca părinte, că trebuie să-ți crești copilul cu respect pentru adevăratele valori: să fie bun, să fie drept, să fie generos, să fie altruist, să nu ezite să sară
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
am găsit aproape nimic, iar site-ul în limba engleza al Primăriei mi s-a părut că e o lucrare de seminar, neterminată, a unui student: câteva fraze seci, două poze și niciun fel de resurse, linkuri sau alte dezvoltări". Mărturisesc că am fost surprins și am verificat, pentru că, nu-i așa?, noi nu căutăm prezentările în limba engleză ale orașului nostru. Despre rezultatul înfricoșător, săptămâna viitoare. 24 februarie 2011 Săptămâna trecută s-a petrecut un eveniment care merita mai multă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mod necesar, superiori celorlalți, inevitabili "criptocomuniști". Fără să fi devenit azi un om de stânga, am luat totuși distanță față de astfel de stupizenii, preferând să judec oamenii după însușirile lor directe, și nu neapărat după tabăra din care fac parte. Mărturisesc că l-am ascultat și l-am citit cu interes pe TRU ani la rând, fiind cucerit de logica sa neobișnuită, întotdeauna în răspărul evidenței imediate, de formulările abrazive și de plasticitatea ideilor și a limbajului din comentariile sale. M-
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
făcut o pledoarie a dreptului la existență al manelelor ca fenomen social. De acord, firește, dar aici intrăm în alt orizont de discuție, unde adie poncifele și insurgențele de blog ale stângii intelectuale. Grup politic din care, mă grăbesc să mărturisesc, face parte, în Occident, majoritatea zdrobitoare a celor care ar trebui să constituie pentru noi parteneri de dialog privilegiați: ei iubesc literatura, promovează deschis dreptul la exprimare liberă, fără îngrădiri de morală sau limitări naturale (de gen, de rasă, de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
citesc poezie, merg la filme de avangardă, se duc la operă sau iubesc necritic, în numele multiculturalismului și al dreptului la exotism, toate țările necivilizate ale Lumii a Treia, precum aceea în care destinul crud ne-a aruncat și pe noi. Mărturisesc că am fost șocat să descopăr că oamenii din Vest cu care împărtășeam gusturi literare sau artistice erau, zdrobitor, cu simpatii de stânga (fie un socialism european edulcorat, fie liberals americani, anti-republicani sangvinari, fie diverse forme de grupuscule radicale, anarhiste
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cinstea lui, primarul însuși e prezent aproape în fiecare seară în trening și face ture pe gazon dând un frumos exemplu de viață sportivă concetățenilor, de la 19.30 la 20.30. Iubirea domniei sale pentru stadion nefiind vreo surpriză, desigur. Însă mărturisesc că mi-a făcut plăcere să-mi văd primarul coborând printre oameni, purtându-se firesc, chiar dacă era de cealaltă parte a barierei care interzice muritorilor de rând să calce gazonul, pentru a putea alerga nestingherit. L-am întrebat, cu ceva
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
marcat copilăria: Cu mâinile curate. Film scris, regizat și jucat de Sergiu Nicolaescu și în care ne-a încântat cuplul fetiș al șturlubaticului inginer convertit la regia de film: Ilarion Ciobanu - Gheorghe Dinică (deja lansat în Dacii, unde Dinică își mărturisește trădarea lui Decebal în legendara replică în nemernicia mea, ca un câine turbat... - care a făcut carieră în mentalul colectiv al acelor ani). Trebuie să spun, cu amărăciune, că din însăilarea de policier de categorie B amintită nu au rămas
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
rușine din Lucifer al lui Alan Parsons Project), de multe împușcături și cascadorii, ba chiar, spre stupefacția țărănoilor comuniști puritani și obtuzi, și de unele îndrăzneli erotice care făceau deliciul publicului. De altfel, într-un interviu din 2007, domnul Nicolaescu mărturisea că după tezele din iulie a încercat să-l convingă pe Ceaușescu că anumite libertăți erotice în filme ("așa cum făceau tovarășii din Cehia sau Polonia") ar face mesajul ideologic mai ușor de înghițit de public. În van însă, Tovarășul, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de temelie pentru apariția conducătorului providențial, a celui care încarnează în sine, puterea, voința, curajul și deșteptăciunea națiunii. Acest tip de conducere personalizată, care aducea în planul organizării instituționale și legislative moderne principiul condotierului civilizator de la 1600, Mihai Bravul, care mărturisea sentențios pohta ce'am pohtit, va domina în filigran toată activitatea de conducere a țării de la cristalizarea principatelor până astăzi. Colonelul mason, cu experiență în armată, justiție, precum și de conducere în administrație (fost prefect de Galați) sau guvern (fost ministru
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de război. Văzând zidul, a adăugat, Își dăduse seama ce Îl adusese până acolo. Totul trebuia să se potrivească, nu era adevărat? Să se potrivească ciudat de perfect. Și era ciudat. Markovic nu credea deloc că autorul frescei era clasic. Mărturisise mai Înainte că nu se pricepea la pictură, dar cunoștea tablouri celebre, ca toată lumea. Cel de pe perete avea, după părerea lui, prea multe colțuri. Prea multe muchii și linii drepte pe fețele și mâinile celor pictați pe zid. Cum numeau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
al vântului de noapte, cenușiul ploii care răpăia În ferestre. Dar pocnetul acela era imposibil de compus pe paletă. Contururile i se pierdeau precum planurile În culoarea lui Cézanne. - Nu i-ai convins, ai dreptate - Markovic Îl privea atent. Deși mărturisesc că m-a mirat să te văd făcând așa ceva. Te credeam un martor indiferent. - Aici ai și răspunsul. Uneori fotografiatul și gânditul sunt compatibile. - În orice caz, ai continuat să lucrezi. Ai făcut a doua poză cu bărbatul mort la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Spania secolului al XIII-lea (un Miguel de Las Estrellas), autorul făcând aluzie la originea meridională a familiei sale. În pofida avidității, Mihalache Strilea câștigă simpatia prin - paradoxal - nobilele lui însușiri de caracter, prin bravură și inteligență, prin finețea spiritului. R. mărturisește că și-a construit personajele conjugând mai multe modele reale; de aici, poate, caracterul lor uneori contradictoriu, cu atât mai veridic, căci fizionomiile nu cad în schematism și caricatură, ca la Filimon. Conștient de lipsa vocației arhitecturale, scriitorul optează, totuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
cînd moare. A realizat intervenții la Biserică Între 18881895. Alți preoți: Gheorghe Prundeanu, Alexandru Mihart, Virgil Mărășescu. În 1959 Aristide Muja, Gheorghe Buciu. Din 1967 Purdescu Dumitru, apoi Murgilași İon. Aspectul general al bisericii este impozant și proporțiile armonios Împărțite, mărturisind gustulpentru frumos atît al ctitorilor cît și al meșterilor constructori. Are formă dreptunghiulară, fără abside. Pridvorul are 5 ferestre pe 6 stîlpi masivi, trei În față și două laterale trilobite. Pronaosul și naosul sînt boltite, cu cîte o calotă, ce
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
cîntă turtureaua Și mi-o-ngînă presureau. Una cîntă Ș-alta ascultă Și-și resfiră penele Ca mîndra sprîncenele. ” Bucuriile ce le simte omul provocate de schimbările anotimpului sunt Împărtășite și de lumea păsărilor, cărora omul le-a Împrumutat darul vorbirii ca să mărturisească și ele bucuriile ce le simt În aceste plecări și veniri. Exemplificăm : ,, - Cucule ce cînți pe lunci, Vara vii, toamna te duci. -De-ași mînca iarna pămînt Vara tot viu să vă cînt. Să mănînc frunză de fag Să-i cînt
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
cît și cei cu vicleiul Începeau colindul din casă În casă. Stelarii Își anunțau prezența cu ,, Steaua de la Răsărit ”, iar cei cu vicleiul cu ,, În orașul Veflaem ” . Exemplificăm cu, conținutul stelelor : ,, Steaua despre răsărita strălucește Sfînta naștere a lui Hristos mărturisește Căci Hristos cel prea puternic Astă seară ni s-a născut nouă Împărat veșnic. Astă seară raiul dănțuiște İhanil bine-l vestește. İhanil dacă văzură, CÎte trei după stea călătoriră. De la stea că se-nvățară Lui Hristos cu scumpe daruri
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
lungă cît corpul. Într-o mică perniță se Înfig ace la care se adaugă o papiotă de ață și alte lucruri mărunte casnice mici, Îndrăgite de răposat. Se mai pun 2-3 colăcei și cîteva ouă fierte de mîncare. Aceste practici mărturisesc credința În existența altei lumi, cu aproape aceleași nevoi ca a noastră. În prima dimineață după moarte, În curte trei femei cîntă zorile, cu următorul text: Formula AS, nr. 704/2006, București ,, Zorilor surorilor, nu pripiți la zorit. Că cutare
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
a fost și un palat al domnitorului Alexandru Ghica, ce la 1828 a făcut și biserica din Cătune. Despre existența palatului domnesc de aici, vorbește și İon İonescu de la Brad În monografia agricolă a județului Mehedinți. Un alt fapt ce mărturisește vechea existență a mînăstirii este o doină: I. ,, Pe valea mînăstirii Se plimbă călugării Blestemîndu-și zilele Că le-au strîmtat mințile. ” II. ,, Fericirile au sperat Și ce-au sperat n-au aflat. Zbuciumați În sus și-n jos Dar fără
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
platoșă paradoxală, În care cuvintele se ascund Îndărătul altor cuvinte, iar imaginile se cheamă, peste obstacolul atât de fragil al timpului, al datei, unele pe altele. O cursă nebunească, iscată ca din senin, din Înseninarea involuntară a spiritului care se mărturisește Într-un confesional obscur, neștiut, ce-și construiește propria biserică pe măsură ce prinde el Însuși contur. Enigma jurnalului intim - dacă există vreuna - nu poate fi descifrată dacă nu vom Începe investigarea cu exteriorul: cu nevăzuta, mortuara catedrală de cuvinte care Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
puține excepții, punctele de plecare sunt incerte, iar drumul mărturisirii avansează printr-o ceață densă, tărâm al tuturor incertitudinilor - cu excepția uneia: a timpului ireversibil. Scriitorul știe că nu mai există loc de Întoarcere, că odată ce a avut curajul să-și mărturisească În scris intențiile, o va face și În faptă. Jurnalul intim se metamorfozează, astfel, treptat, Într-un adevărat carnet de operațiuni. El transformă - ca să folosim terminologia lui Jankélévitch - nu-știu-ce-ul și mai-nimic-ul Într-o nostalgie cu ochii deschiși a ireversibilului. Nostalgia
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a nu fi politician și care se transforma În plăcerea de a scrie câteva pagini libere. Cufundat În această serie a „contrariilor”, Drieu mai are Însă resurse pentru a nota și un regret, marele său regret: că nu s-a mărturisit public și nu s-a arătat așa cum e, cu toate complexele lui de inferioritate, cu mania persecuției și sentimentul vinovăției care l-au torturat și care, În ochii celorlalți, l-au Înfățișat pe de-a-ntregul desfigurat. Din toate aceste nefericiri
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
să măresc spațiile mistice”. Lecturile Îi sunt, aproape exclusiv, din marii mistici germani, iar fantasmele se hrănesc din recitirea cețoaselor saga nordice. Își recunoaște În ele o biografie alternativă, un pisc al aspirației. Fascinația modelului germanic e, după cum singur o mărturisește, extrem de veche. Ea poate fi foarte ușor psihanalizată: e imaginea-șoc a unei cărți frumos ilustrată, cu legende nordice, văzută, la șase-șapte ani, În vitrina unei librării, În timp ce se afla cu mama sa la plimbare. Amprenta vizuală se transformă În amprentă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fi și antisemit, și la fel de fascinat de Germania. Așadar, nimic de făcut: predeterminarea culturală e mai puternică decât orice rațiune. Există, atunci, o fatalitate a sinucigașului? Există un scenariu misterios care-i călăuzește acțiunile? E greu de spus, din moment ce Drieu mărturisește cu nonșalanță că nu-l interesează decât „pictura, casele și grădinile Parisului, politica mondială, corpul femeilor, religia primitivă”. Adică mondenitatea, fie ea și una politică, superficialitatea blândă a lucrurilor plăcute. Dar toate acestea sunt supuse presiunii unui egocentrism pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]