KorAP: Find »[drukola/base=pâine & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...734 735 736 ...788 >

19,688 matches

Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782

că voi ști chiar și eu... El n: Adică nu știai! El 1: Nu. Și ce înseamnă că m-au schimbat din funcție? Din funcția de poet? Că altă funcție n-am. El n: Ei na, din funcția de unde mănînci pîinea... Că doar n-o să-mi spui că trăiești din poezie! El 1: Ba, într-un fel, da... mă rog... eu sînt un simplu redactor de rubrică și nimic mai mult. El n: Înseamnă că te-au mutat din rubrică... Și

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
de mîncare. Hai să mai radem cîte un păhărel. Domnule, crezi ca eu nu sînt obosit? Ba sînt. N-ai n crede cît sînt și eu de obosit. (pleacă din nou spre bucătărie și imediat vine cu o bucată de pîine și un salam învelit într-o hîrtie; rupe pîinea, taie bucăți mari de salam) Ia, domnule, întremează-te că arăți ca un cîine jigărit. El 1: Chiar așa! El n: Păi. Trebuie să scapi. Trebuie să pui punct la toată

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Domnule, crezi ca eu nu sînt obosit? Ba sînt. N-ai n crede cît sînt și eu de obosit. (pleacă din nou spre bucătărie și imediat vine cu o bucată de pîine și un salam învelit într-o hîrtie; rupe pîinea, taie bucăți mari de salam) Ia, domnule, întremează-te că arăți ca un cîine jigărit. El 1: Chiar așa! El n: Păi. Trebuie să scapi. Trebuie să pui punct la toată istoria asta. Să te refaci. Să trăiești și tu

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
front improvizat... Tocmai avusesem o luptă și acum ne făceam că am găsit pacea... dar cînd s-o semnăm... ai venit tu... Mămico, mai adu un păhărel! (El n se duce) Stai jos și să împărțim camaraderește tot ce avem... pîinea, salamul, coniacul... (vine El n) Hai că-ncepe să fie frumos. (le pune în pahare) Beți! (le pune în mînă cîte o bucată de pîine și o bucată de salam; rupe hîrtia de împachetat și le dă cîte o bucată

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
un păhărel! (El n se duce) Stai jos și să împărțim camaraderește tot ce avem... pîinea, salamul, coniacul... (vine El n) Hai că-ncepe să fie frumos. (le pune în pahare) Beți! (le pune în mînă cîte o bucată de pîine și o bucată de salam; rupe hîrtia de împachetat și le dă cîte o bucată) Front, front, dar puțină civilizație nu strică. (după o pauză în care mănîncă salam și se rumegă gînduri) Trebuie să mă refac, nu-i așa

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
înnebunești toți călugării... și călugărițele... și chiliile... și clopotele... Te las în lume... și fii așa cum ești... Marieta: Știi ce? N-o mai fă pe deșteptul cu mine, termină cu țigănia asta de-aici și du-te de-ți cîștigă pîinea... Da, da! Că dacă tot ai renunțat la facultate, pentru că "nu mai are rost, e inutilă", fă ceva, domnule, că doar n-am să vin o viață cu sufertașul, ca la spital! Eu am plecat. (către Costache) Tu mai stai

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Dar mai mult partidului îi mulțumesc... care ne ajută... și care ne vrea numai binele... și ne educă... și ne iartă dacă greșim... căci există un conducător... un mare conducător... care ne îndrumă ca un părinte suprem... și ne dă pîinea cea de toate zilele... și băutura... și ne iubește... și ne dojenește... cu blîndețe... și ne apără țara de dușmanii... care ne invidiază realizările... (se aprinde, devine din ce în ce mai patetic, dar și sincer, convingător...!) Și noi îl iubim din adîncul inimii

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
ai fi vrut să se-ntîmple după revoluție?! Să fi venit toți "foștii", și nu uita că erau mii, zeci de mii de oameni, să fi venit și să zică "Oameni buni, dați-ne la o parte, arestați-ne, luați-ne pîinea și luați voi locurile noastre"!? Spune și tu, omenește vorbind, se putea așa ceva? Octav: (după o clipă de ezitare) În primul rînd, Nea Matei, nu asta ar fi fost soluția; asta e imaginația matale și politică, și morală, și în

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
de trăsnaia asta de bar în cavou și i s-au deschis poftele turistice... Asta-i. Bun. Eu acuma o să fac prezentările... Domnul Tomy Smith... Octav: I am glad to meet you and Wellcome... Nae: Mai ușurel că-mi pierd pîinea... Nu știi engleza... Nici tu, Mona... Octav: Păi... Nae: Mă, eu sînt translatorul aici, înțelegi! Octav: Gata, Nae, se poate! Ei, atunci spune-i lui Tomy..., ce nație e? Nae:...Îmi pare rău, dar e scoțian... Octav: Asta ne mai

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Popescu se sfîșie unul pe altul și fiecare pe el însuși, se divulgă, se învinovățesc și se dezvinovățesc, recunosc și retractează, se acuză și caută motivații, scuze, acoperiri. Împreună descoperă că au fost victime, că și-au apărat bucățica de pîine, că n-au fost nici mai buni, nici mai răi decît toți sau aproape toți ceilalți, că așa au fost vremurile, că vorba lui Miron Costin "bietul om e sub vremi". Dar sub aceste lamentabile acoperiri se simte permanent drama

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
viața lor. fără să știe că vor deveni "împuțiți de intelectuali, burghezi înrăiți, reacționari, bandiți și dușmani ai poporului"? Aud? Gh. P. unu: Și ce-ai fi vrut să fac?! Îmi era frică..., îmi apăram și eu o bucată de pîine... Gh. P. doi: Păi asta-i! Îți era frică să nu-ți pierzi pîinea...! O pîine pe care o cumpărai cu bănuții pe care ți-i dădea partidul mamă și tată... cu avizul securității... Gh. P. unu: La ce bun

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
bandiți și dușmani ai poporului"? Aud? Gh. P. unu: Și ce-ai fi vrut să fac?! Îmi era frică..., îmi apăram și eu o bucată de pîine... Gh. P. doi: Păi asta-i! Îți era frică să nu-ți pierzi pîinea...! O pîine pe care o cumpărai cu bănuții pe care ți-i dădea partidul mamă și tată... cu avizul securității... Gh. P. unu: La ce bun să fi deschis gura, cui ar fi folosit, ce ar fi schimbat? Da tu

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
dușmani ai poporului"? Aud? Gh. P. unu: Și ce-ai fi vrut să fac?! Îmi era frică..., îmi apăram și eu o bucată de pîine... Gh. P. doi: Păi asta-i! Îți era frică să nu-ți pierzi pîinea...! O pîine pe care o cumpărai cu bănuții pe care ți-i dădea partidul mamă și tată... cu avizul securității... Gh. P. unu: La ce bun să fi deschis gura, cui ar fi folosit, ce ar fi schimbat? Da tu ce-ai

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427

bucătăreasa ocupă centrul ca vector principal, dar este înclinată față de verticală, în efortul de a susține sacoșa grea de cumpărături. Prin această înclinare, formele rotunde ale corpului ei sunt într o strânsă asociere cu volumele la fel de conturate ale oalei și pâinilor rotunde de pe masă. Greutatea mare a grupului din dreapta creează un accent excentric puternic, care servește drept temă abstractă a tabloului: verticalitatea centrală s-a abătut de la poziția sa printr-o încărcătură obositoare. Îngrădirile, substitute ale ramelor O componentă indispensabilă în

Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim (2012) [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831

ca titlu dar și ca epocă de ev mediu, cu bărbați grei în armuri, cu prințese în blănuri de vidră, cu luptători îngenuncheați, cu femei pribege care se visează fecioare. Poemul "Început" se desfășoară ca o rugăciune: "Dă-ne nouă pâinea și scapă-ne de frigul amar." Universul se subordonează unor sentimente pe care poetul le încearcă: dragostea de țară, sentimentul victoriei, ușoara melancolie, starea de veghe: "nu-mi pot uita armele/ puse în cruce deasupra/ pretutindeni și în somn îmi

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
am pierit!" Reușitele în arta pastelului se vădesc în primele volume: "Umblă roșie secara și parcă-mpletește pâraie/ și porumbul se scoală-n picioare de vânt și căldură/ Dunărea vine din vale și se-ncovoaie,/ Ca un braț care duce o pâine imensă la gură." Tristețea, nostalgia, oboseala le descoperim în volumul "La ritmul naturii" și parcă însăși condiția de a scrie implică această stare: "E un sicriu închis creionul mut" sau "Atât de ostenită că-mi vine să surâd." Sunt observații

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
lor este transmisă direct în formule simplificatoare: "Aici lângă umărul și singurătatea mea,/ voi sunteți una cu mine/ Și de aceea cânt pentru voi." Ion Brad ne spune că poetul e o individualitate care participă la efortul general al poporului: "Pâinea țării trece și prin mâinile mele,/ Prin palmele cu degete fără inele/ ce scrijelează cuvintele sângerând,/ ca părinții, prin veacuri, cu plugu-n pământ." Ceea ce apare la Ion Brad ca motiv permanent este veacul și patria: "La cumpăna veacului, sus,/ La

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
visând-o în noroi/ Iar azi când nici mormântul nu vă rabdă/ Mai reveniți în lume ca strigoi". Drumul spre noua societate nu este ușor, și ne facem responsabili față de un lung trecut, ne spune și Adrian Păunescu: Când ducem pâinea la gură, n-o ducem, știți și voi,/ Numai spre gura noastră, ci spre gura părintelui flămând... La ora mesei, se aud și mormintele mâncând." Există o modificare a sensibilității publicului larg la poezia civică "Repetabila povară" este traducerea fidelă

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
moarte, aripile sunt moarte ("Vârtejul", "Iulie"). Peisajul satului este reluat în largi perspective, dar din unghiuri inedite. Este adusă comunitatea sătească cu o mentalitate cristalizată de secole; poetul surprinde gesturi și portrete în mișcare, cum ar fi cel al tăierii pâinii, sau ritualul de nuntă. Paradisul satului este cimitirul, cu o vegetație bogată, el amintește de Ion Brad, care avea să evoce și el, ca toți poeții ardeleni, satul: "La margine cresc pruni și meri/ și se văd flori mirositoare/ aburul

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
se sting ușor ca o făclie/ și iarăși Paștile împărătești/ Ne umple casele de bucurie" În "Imnele bucuriei" fiecare gest își are un reflex în veșnicie: "Atâta-i casa noastră, vatră în sălaș/ Unde se-ncinge focul și se coace pâine/ O parte pentru prunci și alta la altar/ Spre pomenirea numelor străbune,... Sfânt obicei, părinții din părinți/ O mână sapă, alta se închină/ și domnul picură din mâna lui/ Ulei în graiul lămpii pe colină." Trimiteri se pot face la

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
am putea să-i imputăm lui I. Alexandru modelele, sursele, limbajul poetic, dar poetul are vână, are emoție; dincolo de trupul împodobit de mătăsuri și zdrențe se află scheletul crucificat ca o rugăciune. Ioan Alexandru este un poet autentic. Ion Gheorghe "Pâine și sare", roman în versuri, E. S. P. L. A., 1957; "Căile pământului", Editura Tineretului 1960; "Țara rândunelelor", versuri pentru copii, Editura Tineretului, 1963; "Cariatida", Editura Tineretului, 1964; "Nopți cu lună pe oceanul Atlantic. Scrisorile esențiale", E. P. L., 1966; "Cariatida"(retrospectivă

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
devine subtilă, starea de efervescență este o amplă cântare, peste tot curg semințe: de iarbă de trandafir, de porumb, de busuioc, de sulfină, de buruieni: "Cumpăr mere, semințe de flori și porumb,/ stau până seara peste aburul vegetal". ("Femeia cu pâine"). Ne aflăm într-o țară pe care L. Blaga o numea Eutopia, "mândra grădină", mândra țară a semințelor; poetul devine și culegătorul de semințe, omul faptei. Femeia cu pâine" este un fel de Pena Corcodușa, precum și expresia directă a întâlnirii

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
flori și porumb,/ stau până seara peste aburul vegetal". ("Femeia cu pâine"). Ne aflăm într-o țară pe care L. Blaga o numea Eutopia, "mândra grădină", mândra țară a semințelor; poetul devine și culegătorul de semințe, omul faptei. Femeia cu pâine" este un fel de Pena Corcodușa, precum și expresia directă a întâlnirii poetului cu destinul. Ca pe o adevărată pânză, se observă estomparea spațiului prin îngrămădirea obiectelor, sau dilatarea lui, printr-o organizare stranie. De la sămânță la energia generată de ea

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
zbor la starea onirică, totul este învăluit într-o muzică halucinantă: "pe genunchii mei începe să curgă clepsidra/ bob după bob, un întreg siloz de sămânță; e vânt și urât și aburul spaimei se ridică de pe borhotul de fructe și pâine strivită... dar craniul ei în ce se mai sprijină/ când vântul spală prundurile îndepărtate le tânguie." Forța imaginilor izvorăște din capacitatea poetului de a redimensiona halucinant obiectele lumii reale, lume pe care parcă ar privi-o după ce a băut substanțe

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
fabuloase, obiectele au alte contururi, ele poartă ascuns un "ce" misterios care dăinuie din timpuri străvechi: apare șarpele bun, păzitor al casei, pentru care săteanul a turnat lapte în hârburi, vițelului nebun îi sângeră călcâiul; prânzul este biblic cu cinci pâini și doi pești, în căciulile țăranilor se lasă pasărea clocind grăunțele, și "Aventura laptelui", în ciuda faptelor relatate, nu ni se pare stranie, pentru că totul vine din timpuri imemoriale, dintr-o lume care întotdeauna a crezut în miracole. Amintirile din copilărie

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]