19,047 matches
-
special prin romanul "Cucerirea orașului Plassans" ("La Conquête de Plassans"), interzis la vânzare în gări de către comisia de colportaj , și prin "Greșeala abatelui Mouret" ("La Faute de l'abbé Mouret"), un atac împotriva dogmei castității, consolidată atunci de Biserică prin taina căsătoriei. De asemenea, Zola ia apărarea comunarzilor grațiați prin legea amnistiei, evocându-i pe paria Revoluției din 1848 în "Pântecele Parisului" ("Le Ventre de Paris") și îl susține în special pe Jules Vallès, pentru ca acesta să își poată publica propriile
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
epopeea. Scriitorul afirmă că așa cum epopeea se identifică cu societatea și modul de gândire al Greciei Antice, tot așa trebuie să existe o legătură între o specie literară și un context istoric dat, conform teoriei determinismului literar postulată de Hippolyte Taine. Conform filozofului Taine, o literatură este determinată științific de naționalitate, mediu și timp. Zola se distinge de Taine prin afirmația că temperamentul este cel ce predomină. Aceasta este diferența principală dintre realismul lui Taine și naturalism. Astfel, pentru scriitor, «o
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
că așa cum epopeea se identifică cu societatea și modul de gândire al Greciei Antice, tot așa trebuie să existe o legătură între o specie literară și un context istoric dat, conform teoriei determinismului literar postulată de Hippolyte Taine. Conform filozofului Taine, o literatură este determinată științific de naționalitate, mediu și timp. Zola se distinge de Taine prin afirmația că temperamentul este cel ce predomină. Aceasta este diferența principală dintre realismul lui Taine și naturalism. Astfel, pentru scriitor, «o operă de artă
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
așa trebuie să existe o legătură între o specie literară și un context istoric dat, conform teoriei determinismului literar postulată de Hippolyte Taine. Conform filozofului Taine, o literatură este determinată științific de naționalitate, mediu și timp. Zola se distinge de Taine prin afirmația că temperamentul este cel ce predomină. Aceasta este diferența principală dintre realismul lui Taine și naturalism. Astfel, pentru scriitor, «o operă de artă este un colț de natură văzut printr-un temperament ». După 1878 și lectura lui Claude
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
teoriei determinismului literar postulată de Hippolyte Taine. Conform filozofului Taine, o literatură este determinată științific de naționalitate, mediu și timp. Zola se distinge de Taine prin afirmația că temperamentul este cel ce predomină. Aceasta este diferența principală dintre realismul lui Taine și naturalism. Astfel, pentru scriitor, «o operă de artă este un colț de natură văzut printr-un temperament ». După 1878 și lectura lui Claude Bernard, Zola introduce noțiunea metodei experimentale în propria operă afirmând că literatura trebuie « să se supună
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
a cărții, prefață unde își și devoalează ideile despre arta romanescă și folosește pentru prima oară conceptul de «roman naturalist». "Thérèse Raquin" s-a bucurat însă de un imens succes și marchează începutul unei cariere strălucite a lui Zola. Hyppolite Taine, al cărui discipol se revendică Zola, salută binevoitor apariția romanului "Thérèse Raquin" și îi scrie autorului acestuia: « Ați făcut o operă puternică, plină de energie, de logică, foarte morală; vă mai rămâne să faceți o alta care îmbrățișează mai multe
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
Imaginează o frescă romanescă ce traversează întreaga perioadă cuprinsă între lovitura de stat din 2 decembrie 1851 și înfrângerea de la Sedan din 1870. Ideea îi este insuflată de pasiunea pentru Honoré de Balzac și imensa sa operă, extrem de variată, căreia Taine i-a consacrat un articol remarcabil. Acest articol va influența opera lui Zola într-un mod decisiv. Biblioteca Națională a Franței păstrează încă un text zolian intitulat « Diferențe între Balzac și mine », din perioada de început a seriei "Rougon-Macquart", în
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
supramarionetei", formulată de regizorul și teoreticianul teatrului E. G. Craig, care s-a bucurat de notorietate în România și a corespuns cu activitatea regizorului român Haig Acterian. În 2008 a publicat, la editură Platytera din București, cartea " Cine suntem", sau "despre taină identității personale și comunitare trăită și exprimată în și prin persoană autorului" Cartea începe cu îndemnul părintelui Iustin Pârvu "Urmați-l, citiți-l și-l veți înțelege"; are o prefață, "Dan Puric, un apologet ortodox", semnată de Dan Ciachir, o
Dan Puric () [Corola-website/Science/299931_a_301260]
-
1845. Grigorovici este cel care îi duce manuscrisul poetului Nikolai Nekrasov, care, la rândul său, i-l arată lui Belinski. Entuziasmul criticului nu poate fi stăvilit: "Oameni sărmani", cu prezentarea sa plină de compasiune a locuitorilor săraci din orașe, « revelează taine ale vieții și personaje din Rusia cum nimeni nici nu a mai visat înainte » și este « primul roman social » rus, singurul său defect fiind prolixitatea. Romanul este publicat la 15 ianuarie 1846 în almanahul "Colecția din Sankt Petersburg" ("Петербургский сборник
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Ivan construiește nucleul ideologic, iar Alioșa trasează ținta spirituală. Lor li se adaugă un al patrulea fiu, bastardul Smerdiakov, care, crescut ca un servitor la casa propriului tată, dezvoltă o ură viscerală, mocnită față de Feodor Karamazov și îl asasinează în taină, sub înrâurirea ateismului lui Ivan. A doua jumătate a volumului se transformă într-un roman de investigație, în care Dmitri devine principalul suspect și este supus interogatoriului în sala de judecată. Singurul care află, chiar de la Smerdiakov, de identitatea făptașului
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
cu cea care avea să devină mama lui James Joyce, Mary Jane („May”) Murray. Născută în 1859 la Longford, May este crescută și educată în Dublin, la „Școala domnișoarelor Flynn”, condusă de două din surorile mamei. Aici, este instruită în tainele pianului, ale dansului și muzicii vocale, precum și în arta bunelor maniere. Având doi părinți cu sensibilități muzicale atât de profunde, James Joyce se va dezvolta încă din copilărie într-o atmosferă a cântecelor și armoniilor tonale, dezvoltând în mod spontan
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
domnișoară care îi stârnește apetitul sexual în timp ce se joacă cu apa mării și contemplă absentă perspectiva mariajului și a iubirii ("Nausicaa"). Împreună cu un grup de cunoscuți, printre care și Stephen Dedalus, Bloom o vizitează pe Mina Purefoy la maternitate, dar taina nașterii este pângărită de superficialitatea petrecăreților, adepți ai umorului ieftin și ai libațiilor interminabile ("Boii Soarelui"). Turmentați, membrii grupului pășesc în lumea hipnotizantă a bordelului Bellei Cohen, unde bărbații sunt transformați în „porci” conform unor convenții sadomasochiste și unde, în
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
îndrăgostească de Elena. Frumoasa Elena era însă soția regelui spartan Menelaos. Acest lucru nu l-a împiedicat pe Paris să o răpească (în conformitate cu unele relatări, Elena, din dragoste pentru Paris și-a părăsit soțul, casa și fiica (Hermione) plecând în taină cu acesta la Troia). Acest fapt a constituit motivul izbucnirii războiului troian. Portretul lui Paris în Iliada lui Homer este cel al unui laș; în duelul dintre el și Menelaos, fiindu-i teamă de moarte, se ascunde printre prietenii lui
Paris (mitologie) () [Corola-website/Science/298747_a_300076]
-
se va pune un zid de icoane, numit iconostas. Mănăstirea Studion, întemeiată de sfântul Teodor Studitul crește în importanță și pune pe picioare ceea ce numim "Tipicul sfântului Savva". Astfel din ritul bizantin vor dispărea multe ceremonii și ritualuri legate de tainele de inițiere. Tot în acest timp, o importantă reformă va avea loc cu privire la textul Liturghiei. Liturghia sfântului Vasile va continua să fie folosită, însă doar de zece ori pe an. În rest, se va păstra schema acesteia, căreia i se
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
de Ioan. Datorită obiceiului pseudoepigrafic la modă în acea vreme, această anaforă a primit titlul unui alt Ioan, și anume a sfântului Ioan Chrisostom, care fusese arhiepiscop la Constantinopol. Tot sub influență latină, rugăciunile de la Liturghie se vor citi "în taină". Scade numărul laicilor care se împărtășesc. În locul a cinci pâini mari din vechime, se folosește la Liturghie doar un agneț, cub mic decupat dintr-o pâine. Pentru a copia ostiile din ritul latin, se vor introduce miridele, bucățele sau firimituri
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
la slavi (și la români) se folosește o formulă compusă de mitropolitul Petru Movilă, al cărei conținut e foarte asemănător rugăciunii din ritul tridentin. La cununie se întrebuințează cununi de aramă, ce se pun pe capul mirilor. Hirotonirea este singura taină ce se săvârșește în cadrul euharistiei. Hirotonia episcopului se face după trisagiu, a preotului se face înainte de anaforă, a diaconului se face la sfârșitul anaforei. Hirotesia ipodiaconului se face între chemarea Sfântului Duh și binecuvântarea trinitară de la începutul euharistiei. Alte hirotesii
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
mai puțini. Uleiul poate fi de orice plante. După rubricile vechi, uleiul trebuie să ardă într-o candelă în timpul maslului, și să nu se conserve după aceea, ci să ardă. După rubricile mai noi, uleiul de maslu nu arde în timpul tainei, ci se recuperează, pentru a fi întrebuințat în hrana bolnavului. Teoretic ritul bizantin grecesc ar trebui să fie cel standard, dar se pare că și acela a cunoscut câteva evoluțiuni. Prima este de ordin imnic. La utrenie, evanghelia învierii se
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
canonică a III-a, tropare ce fac epicleza incomodă. Adăugirea acestor tropare se datorează certurilor teologice medievale. De asemenea rugăciunea de dezlegare de la spovadă e foarte latinizată ceea ce pune probleme, îndeosebi din punct de vedere luteran, doctrinii mântuirii prin har. Taina spovezii are texte mult diferite de cele din cărțile grecești. Mai întâi, rugăciunea de dezlegare e una târzie, compusă de Petru Movilă, dar derularea spovezii implică atât o mărturisire de credință și lepădare de erezii din partea penitentului, cât și un
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
celebrarea euharistiei. Mai întâi de toate, melkiții au scos lingurița de la cuminecare, iar cuminecarea se face prin îngingere. De asemenease folosesc mai multe agnețe dreptunghiulare. Cât privește rugăciunile rostite de preot, ele se spun cu voce tare, și nu în taină. Sunt scoase ecteniile pentru catehumeni, precum și jumătate din ectenia peste daruri (între heruvic și sărutarea păcii), dar rămân celelalte. Răspunsul la ectenia după cuminecare este: "Mărire ție, Doamne, mărire ție" în loc de "Kyrie eleison". Mai există multe alte diferențe, toate legate
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
închide ochii - ca și cum s-ar fi culcat ca să se odihnească puțin înaintea încă unui efort de a pune la punct ultimele amănunte la ediția definitivă Panait Istrati - în apartamentul său „de lucru”, cum îi plăcea să-i spună, din "rue Taine 11" (parcă dinadins a ales să-și cumpere apartament pe o stradă cu nume de critic literar!), din Paris. Este înmormântat la Paris, în cimitirul Bercy, aflat în arondismentul în care a trăit în ultimii ani de viață. În memoria
Mircea Iorgulescu () [Corola-website/Science/298915_a_300244]
-
corolarul Învierii din morți și Înălțării la ceruri sunt stâncile de granit pe care este clădită temelia Bisericii creștine. Pentru ca oamenii sa se poată împărtăși din mântuirea adusa de El lumii, Iisus Hristos a lăsat Bisericii Sale mijloacele sfințitoare (Sfintele Taine), asigurând pe urmașii Săi, Sfinții Apostoli, ca și pe urmașii acestora, episcopi și preoți, de asistența și conlucrarea permanentă a Sfântului Duh. Sfintele Taine lăsate Bisericii Sale de Mântuitorul Iisus Hristos sunt în număr de șapte. Ele îmbrățișează toate nevoile
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
împărtăși din mântuirea adusa de El lumii, Iisus Hristos a lăsat Bisericii Sale mijloacele sfințitoare (Sfintele Taine), asigurând pe urmașii Săi, Sfinții Apostoli, ca și pe urmașii acestora, episcopi și preoți, de asistența și conlucrarea permanentă a Sfântului Duh. Sfintele Taine lăsate Bisericii Sale de Mântuitorul Iisus Hristos sunt în număr de șapte. Ele îmbrățișează toate nevoile sufletești ale credincioșilor creștini pe calea cea nouă trasata de El, ca și toate nevoile Bisericii creștine pentru propagarea în lume a operei Sale
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
de acoperișurile ascuțite. „"Viața lui Grigorescu o povestesc operele lui. O viață simplă, tăcută, ordonată, puternică, închinată toată artei lui. În afară de artă nimic nu exista pentru el. Acolo și-a pus adânca lui iubire de natură, de podoabele și de tainele ei, minunate pretutindeni, dar mai ales în țara și în făptura neamului lui, acolo iubirea de bine, de adevăr și de frumos..."” „"Nicolae Grigorescu este român cu tot sufletul și în toată opera sa... Prietenia cu artiști francezi nu a
Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/297835_a_299164]
-
de nouă nopți în arborele Yggdrasil, iar în tot acest timp el nu a mâncat, nu a băut și s-a lovit singur cu lancea. În urma acestui ritual inițiatic, el dobândește știința ocultă și darul poeziei. Odin pătrunde astfel în tainele magiei. La fel ca șamanii, el poate să-și schimbe forma, poate să-și trimită spiritul sub forma unor animale, iar în Havamal el spune că știe un farmec cu care ar putea face ca un spânzurat să coboare din
Odin () [Corola-website/Science/297857_a_299186]
-
erotica sa se întemeiază pe "inocență", nu pe virginitatea serafică, inconștientă de păcat. Perechea nu vorbește și nu se întreabă. Amețită de mediul încojurător, ea cade într-o uimire, numită de poet "farmec" ("Floare albastră", "Lasă-ți lumea", "Iubind în taină"): "Pe cărare 'n bolți de frunze,Apucând spre sat în vale,Ne-om da sărutări pe cale,Dulci ca florile ascunse." "Cu o suflare răcorești suspinu-mi,C'un zâmbet faci gândirea-mi să se 'mbete,Fă un sfârșit durerii - vin la
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]