187,656 matches
-
mulier; fămeia, femina; părinte, pater; al nostru, noster și alte multe din limba lătinească, că de ne-am socoti pre amănuntu, toate cuvintele le-àm înțălege”. Ureche greșește originea doar a două cuvinte: femeie - familia, părinte - parentem). Cronicarul afirmă și originea comună a moldovenilor, muntenilor și ardelenilor. A întîmpinat greutăți de exprimare pentru că nu a avut un model de cronică în limba română, de aceea frazele sunt mai greoaie, amestecînd sintaxa slavă cu cea orală românească. N. Manolescu, în "Istoria critică a
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
regiuni lingvistice și culturale: germană, franceză, și italiană, la care se mai adaugă văile vorbitoare de retoromană. De aceea, elvețienii, deși predominant germanofoni, nu formează o națiune în sensul unei identități etnice și culturale. Sentimentul de apartenență la o țară comună se bazează pe un fundal istoric, pe valori comune (federalismul și democrația directă) și pe simbolistica alpină. Înființarea Confederației Elvețiene este datată prin tradiție la 1 august 1291, când se sărbătorește și ziua națională. Denumirea în limba română provine din
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
care se mai adaugă văile vorbitoare de retoromană. De aceea, elvețienii, deși predominant germanofoni, nu formează o națiune în sensul unei identități etnice și culturale. Sentimentul de apartenență la o țară comună se bazează pe un fundal istoric, pe valori comune (federalismul și democrația directă) și pe simbolistica alpină. Înființarea Confederației Elvețiene este datată prin tradiție la 1 august 1291, când se sărbătorește și ziua națională. Denumirea în limba română provine din cea latinească, de "Helvetia", asociat termenului neolatin de "Confederatio
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
1264, Habsburgii, în frunte cu regele Rudolph I (sfânt împărat roman în 1273) și-au extins teritoriul în estul Platoului Elvețian. Vechea Confederație Elvețiană a fost o alianță formată de comunitățile din văile Alpilor centrali. Confederația a facilitat gestiunea intereselor comune (liberul schimb) și a asigurat pacea pe importantele rute comerciale montane. Carta Federală din 1291 convenită între comunele rurale din Uri, Schwyz și Unterwalden este considerată a fi documentul fondator al confederației, deși este posibil ca alte alianțe similare să
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
prin sisteme ce diferă de la canton la canton, și Consiliul Național, format din 200 de membri aleși prin vot proporțional, distribuiți în funcție de populația fiecărui canton. Membrii ambelor camere au mandate de 4 ani. Când ambele camere sunt reunite în ședință comună, ele sunt denumite împreună „Adunarea Federală”. Prin referendumuri, cetățenii pot contesta orice lege adoptată de parlament și prin inițiativă legislativă cetățenească pot introduce amendamente la constituția federală, Elveția fiind astfel o democrație directă. Consiliul Federal constituie guvernul federal, conduce administrația
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
Adunarea Federală pentru mandate de șase ani. Teritoriul Elveției este supus la trei jurisdicții legale: comuna, cantonul și nivelul federal. Constituția federală din 1848 definește un sistem de democrație directă (uneori denumit "semidirectă" sau democrație reprezentativ-directă, fiind susținută de instituții comune unor democrații parlamentare). Printre instrumentele democrației directe elvețiene la nivel federal, denumite drepturi civice ("Volksrechte", "droits civiques"), se numără dreptul la "inițiativă constituțională" și la "referendum", ambele putând răsturna hotărâri ale parlamentului. Declanșând un "referendum", un grup de cetățeni poate
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
și pedagog american născut în România. Deși este etichetat, în general, ca un specialist în literatură comparată, în realitate activitatea sa intelectuală acoperă un domeniu mult mai larg de preocupări și realizări. Filozofia gândirii sale îl plasează undeva în zona comună a neoplatonismului și a neo-kantismului, pe care le-a transformat într-un instrument menit să clarifice și să cuantifice asperitățile și chiar absurditățile modernismului și ale postmodernismului. Alegând la începutul carierei sale academice în mod deliberat o scriitură plasată la
Virgil Nemoianu () [Corola-website/Science/297594_a_298923]
-
sistematic dificile, apoi, tendința de a moderniza miturile într-o lirică programatic clară și muzicală, vizibilă în creațiile poeților grupați în Cercul Literar de la Sibiu și inaugurată în jurul revistei "Albatros" și alte publicații de tinerii poeți contestatari din București. Nota comună a acestor tineri, sensibilizați de război și dezamăgiți de vechile tehnici poetice, era spiritul de contestație manifestat în toate domeniile, printr-o negație energică, juvenilă, a valorilor admise de școală. Poemul devine o confesiune lirică legată de întâmplările imediate și
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
contribuit la resurecția poetică din ultimul deceniu al secolului al XX-lea. Ion Caraion a trăit mai mult decât oricare destinul generației lui. Primul volum, "Panopticum" (1943), afirma cu mare gravitate teme ca negația poeticului, contestarea valorilor constituite, terifiantul vieții comune, concretizate în violența limbajului. Luna, lacul, floarea etc. întâmpină ironiile cele mai crude. Cosmosul revine la o materialitate confuză, prebiblică. E ceea ce sugerează poezia lui Ion Caraion din "Panopticum" și din volumele ulterioare, " Omul profilat pe cer" (1945), "Cântece negre
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
motivul boemei și imagini ale peisajului marin. Simbolismul se îmbină în poezia lui cu notele romantice. Proza sa vădește înzestrare picturală, eleganță a stilului și vervă polemică. "„Fantezismul poetului este în bună parte o închinare către feerie, moștenită de la Eminescu, comună epocii și întărită prin anume urmări ale romantismului și parnasianismului din Occident. Puțină, impopulară, proza lui D. Anghel este excepțională și revoluționară. Fără ea nu s-ar înțelege proza de mai târziu a lui T. Arghezi care perfecționează și sistematizează
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]
-
medievale precum "Decameronul" lui Giovanni Boccaccio și "Povestirile din Canterbury ale lui Geoffrey Chaucer. Ea spune povestea unor drumeți care se întâlneau în hanul cu același nume. O mare parte din poveste se concentrează în jurul gusturilor culinare și a rețetelor comune, precum și cu contrastul general între civilizație și modalități rudimentare folosite de români: într-un episod din carte, un negustor lipscan îi uimește pe ceilalți protagoniști, atunci când el le spune despre mesele frugale și inovațiile tehnice ale Europei de Vest. Sadoveanu
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
și industriași. Guvernul nu a preluat controlul asupra situației, nu a propus nici un program și nu s-a pomenit de nicio constituție. Starea a Treia a insistat că mandatele celor care se declarau aleși să fie verificate într-o ședința comună. Nobilii au respins cererile stării a treia și s-au declarat un ordin distinct. După câteva săptămâni de impas, la 10 iunie, starea a treia a votat o moțiune prin care verificările urmau să fie începute. Pe 17 iunie, după ce
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
învățământul secundar, iar în 1806 a fost adoptată o lege care punea bazele unei Universități Imperiale, un sistem de conducere a învățământului secundar și universitar prin care statul enunță monopolul educațional. În funcție de regiune, de zona, între 75 și 80 % dintre comune dispunea de o școală primară. Statul se interesa de învățământul secundar și de cel superior. Modelul acesta a proliferat în multe alte țări din Europa. Bacalaureatul era un examen a cărui diplomă avea nivel universitar. Multe din reformele lui Napoleon
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
din 30 octombrie 2005. Procesul de aderare va avea, probabil, câteva decenii, pentru că persistă dezacordurile politice și culturale dintre UE și Turcia. Un alt aspect definitoriu al relațiilor externe ale Turciei au fost legăturile sale cu SUA. Bazat pe amenințările comune reprezentate de Uniunea Sovietică, Turcia s-a alăturat la NATO în 1952, asigurându-și strânse relații bilaterale cu Washington pe tot timpul Războiului Rece. În perioada de după războiul Rece, importanța geostrategică a Turciei s-a reorientat înspre apropierea de Orientul Mijlociu
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
Ligii Arabe - Consiliul Unității Economice Arabe CAEU, Liga Arabă facilitează programe politice, economice, culturale, științifice și sociale menite să promoveze interesele lumii arabe. Ea servește drept forum pentru statele membre ca să-și coordoneze pozițiile politice, să dezbată probleme de interes comun, să soluționeze dispute dintre statele arabe și să limiteze conflictele care apar în cadrul lor (de exemplu Criza din Liban din 1958). Statele membre, cu data de aderare, sunt:
Liga Arabă () [Corola-website/Science/297650_a_298979]
-
de la "bona me(n)sa". Așezarea romană Nida (pe teritoriul cartierului actual "Heddernheim") era capitala unei civitas romane, situate pe râulețul "Nidda". Numele Frankfurt pe Main derivă de la "Franconofurt", denumire compusă din numele vechiului trib germanic al francilor și substantivul comun "furt", în trad. "vad", adică o porțiune cu ape puțin adânci în cursul unui râu (atestat în numeroase alte denumiri din spațiul de limbă germană: Erfurt, Klagenfurt, Ochsenfurt, Schweinfurt etc.). "Franconofurd" (și -furt, -vurd) este menționat pentru prima dată în
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
Paulskirche") și care s-a deschis la 18 mai 1848. Instituția a fost dizolvată în 1849, când regele prusac a declarat că el nu va accepta „coroana din mocirlă”. În anul de existență al său, Ansamblul a elaborat o constituție comună pentru o Germanie unificată cu regele prusac ca monarh. Acestea au fost începuturile democrației germane. Frankfurt și-a pierdut independența în 1866. După încheierea Războiului Austro-Prusac, Prusia a anexat o serie de state și teritorii mai mici, printre care și
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
de la "bona me(n)sa". Așezarea romană Nida (pe teritoriul cartierului actual "Heddernheim") era capitala unei civitas romane, situate pe râulețul "Nidda". Numele Frankfurt pe Main derivă de la "Franconofurt", denumire compusă din numele vechiului trib germanic al francilor și substantivul comun "furt", în trad. "vad", adică o porțiune cu ape puțin adânci în cursul unui râu (atestat în numeroase alte denumiri din spațiul de limbă germană: Erfurt, Klagenfurt, Ochsenfurt, Schweinfurt etc.). "Franconofurd" (și -furt, -vurd) este menționat pentru prima dată în
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
Paulskirche") și care s-a deschis la 18 mai 1848. Instituția a fost dizolvată în 1849, când regele prusac a declarat că el nu va accepta „coroana din mocirlă”. În anul de existență al său, Ansamblul a elaborat o constituție comună pentru o Germanie unificată cu regele prusac ca monarh. Acestea au fost începuturile democrației germane. Harta centrului orașului din anii 1920 Frankfurt și-a pierdut independența în 1866. După încheierea Războiului Austro-Prusac, Prusia a anexat o serie de state și
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
reconcilierii franco-germane. În același timp, a pus fundația construcției europene, instalând o autoritate supranațională la Luxemburg - Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului- care includea și Germania. Procesul început prin Tratatul de la Paris din 1951, a fost continuat prin proiectul pieței comune europene (CEE), ratificat la Roma în 1957. Schuman a mai îndeplinit un scurt mandat ca Ministru de Justiție în 1955, apoi între 1958 și 1960 a fost primul președinte al Adunării parlamentare europene. A încetat din viață în 1963, un
Robert Schuman () [Corola-website/Science/297672_a_299001]
-
gastroenterita, pneumonia, malaria și rujeola, ce cresc necesarul de nutrienți. Există două tipuri principale de subnutriție: malnutriția protein-calorică și deficiențele de alimentație. Malnutriția protein-calorică are două forme severe: marasmul (lipsa de proteine și calorii) și kwashiorkor (lipsa de proteine). Deficiențele comune de micronutrienți includ: lipsa de fier, iod și vitamina A. Pe parcursul sarcinii, din cauza cererilor în creștere, deficiențele au devenit mai comune. În anumite țări în curs de dezvoltare, supraalimentația sub formă de obezitate începe să apară în aceleași comunități în
Malnutriție () [Corola-website/Science/297667_a_298996]
-
alimentație. Malnutriția protein-calorică are două forme severe: marasmul (lipsa de proteine și calorii) și kwashiorkor (lipsa de proteine). Deficiențele comune de micronutrienți includ: lipsa de fier, iod și vitamina A. Pe parcursul sarcinii, din cauza cererilor în creștere, deficiențele au devenit mai comune. În anumite țări în curs de dezvoltare, supraalimentația sub formă de obezitate începe să apară în aceleași comunități în care este prezentă și subnutriția. Alte cauze ale malnutriției includ anorexia nervoasă și chirurgia bariatrică. La vârstnici, malnutriția devine un fenomen
Malnutriție () [Corola-website/Science/297667_a_298996]
-
În anumite țări în curs de dezvoltare, supraalimentația sub formă de obezitate începe să apară în aceleași comunități în care este prezentă și subnutriția. Alte cauze ale malnutriției includ anorexia nervoasă și chirurgia bariatrică. La vârstnici, malnutriția devine un fenomen comun din cauza factorilor fizici, psihologici și sociali. Eforturile de a îmbunătăți nutriția reprezintă unele dintre cele mai eficiente forme de asistență pentru dezvoltare. Alăptarea poate reduce ratele de malnutriție și deces la copii, iar eforturile de promovare ale acesteia mărește ratele
Malnutriție () [Corola-website/Science/297667_a_298996]
-
anul 2010, a contribuit la aproximativ 1,5 milioane de decese la femei și copii deși unii sunt de părere că numărul real depășește 3 milioane. Încă 165 de milioane de copii suferă de subdezvoltare din cauza bolii. Subnutriția este mai comună în țările în curs de dezvoltare. În anul 2006, un raport al ONU arăta că 854 de milioane de persoane sufereau de malnutriție la nivel global, în ciuda faptului că liderii mondiali au promis că vor lua măsuri pentru îmbunătățirea situației
Malnutriție () [Corola-website/Science/297667_a_298996]
-
un an la altul. Vegetația lemnoasa specifică regiunii este reprezentată de salcâm, iar în zăvoaiele de pe malul Dunării întâlnim plop, salcie, stejar. Pe locul actualului oraș au existat trei sate: Broască, Ciungu și Dăbuleni. Prin comasarea lor s-a format comună Dăbuleni, care în 2004 a devenit oraș. Pe teritoriul Dăbulenilor, "în vale" a existat înainte de al Doilea Război Mondial o zonă umedă, alimentată periodic de revărsări ale apelor Dunării, cu multe bălti și stufăriș, loc unde oamenii pescuiau și de unde
Dăbuleni () [Corola-website/Science/297685_a_299014]