19,017 matches
-
lucrarea de față că regiunea este determinată, pe de o parte, din punct de vedere geografic, ca teritoriu cu particularități istorice, culturale, economice sau sociale și, pe de altă parte, administrativ, ca ansamblu coerent de competențe instituționale care îi oferă autonomie în raport cu autoritatea centrală. Provocarea de a construi o definiție acceptabilă pentru noțiunea de regiune derivă din condiția prealabilă pentru cercetări și aplicații practice ulterioare de a cunoaște cât mai bine și în mod unitar caracteristicile care conturează noțiunea. Nevoia de
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
lucrarea de față, că regiunea este determinată, pe de o parte, din punct de vedere geografic, ca teritoriu cu particularități istorice, culturale, economice sau sociale și pe de altă parte, administrativ, ca ansamblu coerent de competențe instituționale, care îi oferă autonomie în raport cu autoritatea centrală. Întrucât analiza statistică regională reprezintă calea spre a cunoaște într-o formă măsurabilă realitatea în scopul fundamentării deciziilor care guvernează societatea, pentru cercetări și aplicații statistice în domeniul regional se impune în primul rând elaborarea unei definiții
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
-l imagineze. Critica e în mare pericol în acest moment, când operele contemporane refuză orice explicație și țin să fraternizeze cu lectorul direct, fără intermediari. Aș spune numai că, pentru moment, criticul Desperado trebuie să accepte întâietatea și să respecte autonomia textului. Când vorbesc de romanul britanic în acest context, ca grup de avangardă în literatură, mă gândesc la autori cum ar fi: Aldous Huxley, 1894-1963; William Golding, 1911-1993; George Orwell, 1903-1950; Lawrence Durrell, 1912-1990; Doris Lessing, 1919; Anthony Burgess, 1917-1993
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prin deșteptare a anumitor trasee neurovegetative căzute în somnolență, într-o lene sau nefuncționalitate din varii motive. Începând cu sfârșitul mileniului II î.Chr., și mai detașat, mai pregnant pe la jumătatea mileniului I î.Chr., vrăjitorii pierd teren, medicina căpătând autonomie. Spre deosebire de alte popoare, ei aveau deja o serie de tratate medicale și cărți realizate pe experiență încă din începuturile mileniului III (î.Chr.) „Cartea Schimbărilor“ atribuită împăratului Fu Hsi (2852 î.Chr.) (Yi Jing), în care stă înscrisă gândirea medico-chirurgicală
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
extradidactice, ținând de administrația școlii. Prin combinarea acestor comportamente rezultă patru tipuri de climat școlar: 1. Climatul deschis are ca trăsături principale cooperarea și respectul. Directorul este deschis la sugestiile profesorilor, face aprecieri frecvente la adresa acestora, le oferă o largă autonomie. Între profesori se manifestă relații colegiale și prietenești. 2. Climatul angajat este determinat de comportamentul autoritar al directorului, care nu respectă competența cadrelor didactice. La rândul lor, profesorii dau dovadă de profesionalism, întrețin relații deschise, se respectă reciproc și cooperează
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
preferate de clasa de mijloc. S-a emis ideea că este un prestigiu „special, dar întunecat”; pe de o parte munca profesorului este văzută ca având aura unei „misiuni speciale”, pe de altă parte profesorul și-a mai pierdut din autonomia pe care o avea în conducerea procesului didactic, deoarece devine din ce în ce mai mult funcționarul școlii. Indiferent de motiv, profesia didactică nu atrage la fel de mult ca altele (medic sau avocat, de exemplu). În ceea ce privește averea unui profesor, cele mai multe studii arată că salariul este
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
dar și autoritatea în fața elevilor și calitatea dialogului cu aceștia; * competența de a dezvolta bune relații cu „beneficiarii” :elevi, părinți, comunitate. Cota unui profesor, fixată de aceștia este adesea în funcție de priceperea de a dialoga cu clasa, de a utiliza corespunzător autonomia și libertatea grupului de elevi (A. Neculau, Ș. Boncu, 1999, p. 256). În concluzie, se poate spune că, deși structura setului de competențe didactice diferă de la un autor la altul, totuși diferența este una de exprimare, nu de conținut. Toți
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
transformările pe plan biologic, în adolescență el evoluează spre nevoia de maturizare centrată pe identificarea resurselor personale (aptitudini, abilități, dorințe, interese, aspirații și idealuri), spre realizarea identității și construcției propriei lumi interioare, spre detașarea de tutela familiei și spre creșterea autonomiei și a independenței care sunt cucerite treptat. Toate acestea echivalează cu o ”a doua naștere” (J.-J. Rousseau). Prin tot acest proces sinergic, personalitatea adolescentului devine din ce în ce mai actuală, ancorându-se tot mai puternic în prezent și real și construindu-și
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
refuz, clivaj, intelectualizare, ascetism, proiecție). Adolescența este în felul acesta un moratoriu identificat cu o problematică identificatorie: esențialul constă din negocierea doliilor, a pierderilor și a deziluziilor până în momentul în care subiectul poate să-și asume separarea și diferențierea în autonomie” (R. Doron, 1970, p. 31). Dobândirea independenței față de părinți, adaptarea la propria maturizare sexuală, decizia și pregătirea vocațională, dezvoltarea unei filosofii de viață, a unor norme și reguli morale care dau consistență acțiunilor individului, dar mai ales dobândirea sentimentului identității
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
În adolescență, personalitatea ”se dimensionează relativ seismic și dramatic în opoziția dintre comportamentele impregnate de atitudini copilărești, cerințele de protecție, anxietatea specifică vârstelor mici în fața situațiilor mai complexe și solicitante, atitudini și conduite noi formate sub impulsul cerințelor interne de autonomie sau impuse vârstei de societate” (U. Șchiopu, 1995, p. 202). Dacă la pubertate procesul dezvoltării personalității este impetuos și sinusoidal, la fel ca și transformările pe plan biologic, în adolescență el evoluează spre nevoia de maturizare centrată pe identificarea resurselor
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
transformările pe plan biologic, în adolescență el evoluează spre nevoia de maturizare centrată pe identificarea resurselor personale (aptitudini, abilități, dorințe, interese, aspirații și idealuri), spre realizarea identității și construcției propriei lumi interioare, spre detașarea de tutela familiei și spre creșterea autonomiei și a independenței care sunt cucerite treptat. Toate acestea echivalează cu o ”a doua naștere” așa cum spunea cândva J.-J. Rousseau. Prin tot acest proces sinergic personalitatea adolescentului devine din ce în ce mai actuală, ancorându-se tot mai puternic în prezent și real
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
Eu-lui sau a confuziei rolului. Studiile realizate asupra identității de Erikson demonstrează că rezultatele pozitive în rezolvarea crizelor de identitate depind de rezultatele pozitive obținute în plan adaptativ în stadiile anterioare de dezvoltare. Astfel, adolescenții care și-au dezvoltat încrederea, autonomia, inițiativa și competența în primele patru stadii ar dezvolta niveluri mai înalte de identitate a Eu-lui în locul confuziei rolului. După Erik Erikson (1968), etapa adolescenței este dominată de criza de identitate versus confuzia rolului considerată de mulți psihologi drept criză
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
a adolescentului, relativ fragilă la această vârstă, depinde de modul în care este acceptat de ceilalți, rareori adolescentul sfidând obiceiurile vârstei sale. Spiritul de revoltă al adolescentului reprezintă tot un mod de căutare a identității, o încercare de recucerire a autonomiei, ”pandantul adolescent al negativismului copilului”. Interiorizarea interdicțiilor socio morale necesită găsirea unui echilibru între nevoile sexuale extrem de active la această vârstă și convențiile sociale. Problema centrală a identității o reprezintă însă alegerea unei ocupații sau a unui scop de viață
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
sociale. Adolescența este perioada când individul pare intens preocupat de cunoașterea cât mai detaliată a propriilor posibilități pentru a se încadra adecvat în viața profesională și socială. Ea constituie vârsta ce se caracterizează prin cristalizarea intereselor profesionale, dobândirea independenței și autonomiei personale, afirmarea puternică a valorii proprii. O altă transformare profundă pe care o suferă individul aflat la vârsta adolescenței o reprezintă afirmarea personalității. Întrebarea pe care apare cel mai des este Cine sunt eu? Pentru a răspunde la ea este
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
ca profesorul să țină cont de cel puțin două: a. adolescenții resping, în general, tutelarea, acceptând mai ușor influența educativă, dacă simt că educatorii îi însoțesc în procesul formării personalității, în eșecurile și reușitele pe care le au, în cucerirea autonomiei pe tot parcursul maturizării; b. profesorul să țină seama că actul educațional este nu numai un proces de „ajustare” a unor erori, ci și de stimulare a efortului de depășire și autodepășire din partea adolescenților(Idem). Specialiștii în psihologie și sociologie
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
să și-o manifeste și apoi să știi să te retragi, să-i urmărești de la distanță, gata oricând să intervii atunci când e nevoie. Ce pot face educatorii în această situație? Să satisfacă setea crescută a adolescenților de responsabilități și de autonomie, pe de o parte, să i ajute să exercite aceste responsabilități și autonomia, pe de altă parte și sprijinindu-i tot timpul să depășească dificultățile, mai ales pe cele de ordin moral. Rezumând, putem spune că baza procesului de dezvoltare
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
urmărești de la distanță, gata oricând să intervii atunci când e nevoie. Ce pot face educatorii în această situație? Să satisfacă setea crescută a adolescenților de responsabilități și de autonomie, pe de o parte, să i ajute să exercite aceste responsabilități și autonomia, pe de altă parte și sprijinindu-i tot timpul să depășească dificultățile, mai ales pe cele de ordin moral. Rezumând, putem spune că baza procesului de dezvoltare în adolescență o constituie schimbările permanente pe care le suferă indivizii. Când aceste
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
de vârstă. Adolescența este o perioadă senzațională; totul pare posibil. Acum se descoperă adevărata dragoste de viață și de muncă, dorința de a participa la viața socială, se face cunoștință cu cele mai interesante personalități ale lumii, de manifestare a autonomiei. Cu toate acestea puțini sunt adolescenții care par a fi conștienți de puterea pe care o au și care valorifică această putere în scopuri pozitive. CAPITOLUL III Formarea autonomiei la adolescenți III.1. Delimitări conceptuale Profesorul, prin educație formează adolescentul
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
cunoștință cu cele mai interesante personalități ale lumii, de manifestare a autonomiei. Cu toate acestea puțini sunt adolescenții care par a fi conștienți de puterea pe care o au și care valorifică această putere în scopuri pozitive. CAPITOLUL III Formarea autonomiei la adolescenți III.1. Delimitări conceptuale Profesorul, prin educație formează adolescentul să se integreze în societate și să-și adapteze comportamentul după cerințele mediului. Integrarea socială înseamnă familiarizarea cu mediul, conformarea la condițiile și cerințele mediului și respectarea regulilor sociale
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
educație formează adolescentul să se integreze în societate și să-și adapteze comportamentul după cerințele mediului. Integrarea socială înseamnă familiarizarea cu mediul, conformarea la condițiile și cerințele mediului și respectarea regulilor sociale. Un prim pas spre integrare îl constituie dezvoltarea autonomiei personale. Nici un individ care trăiește într-o societate nu poate supraviețui fără un grad minim de autonomie personală. Autonomia personală se formează din copilărie, se dezvoltă printro permanentă recepție, asimilare și organizare a normelor existente în societate. Copilul învață să
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
socială înseamnă familiarizarea cu mediul, conformarea la condițiile și cerințele mediului și respectarea regulilor sociale. Un prim pas spre integrare îl constituie dezvoltarea autonomiei personale. Nici un individ care trăiește într-o societate nu poate supraviețui fără un grad minim de autonomie personală. Autonomia personală se formează din copilărie, se dezvoltă printro permanentă recepție, asimilare și organizare a normelor existente în societate. Copilul învață să se integreze cucerind pas cu pas lumea complicată a regulilor umane, sociale, în timp ce fiecare pas îl transformă
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
familiarizarea cu mediul, conformarea la condițiile și cerințele mediului și respectarea regulilor sociale. Un prim pas spre integrare îl constituie dezvoltarea autonomiei personale. Nici un individ care trăiește într-o societate nu poate supraviețui fără un grad minim de autonomie personală. Autonomia personală se formează din copilărie, se dezvoltă printro permanentă recepție, asimilare și organizare a normelor existente în societate. Copilul învață să se integreze cucerind pas cu pas lumea complicată a regulilor umane, sociale, în timp ce fiecare pas îl transformă într-o
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
normelor existente în societate. Copilul învață să se integreze cucerind pas cu pas lumea complicată a regulilor umane, sociale, în timp ce fiecare pas îl transformă într-o personalitate tot mai complexă și miraculoasă. Deși apare ca ideal educațional al școlii românești, autonomia este un subiect puțin dezbătut în literatura de specialitate. Mai mult, există dicționare care nu explică deloc acest concept (vezi Dicționarul limbii române pentru elevi). Termenul își are originea în două cuvinte grecești: autos = însuși și nomos = lege. Conform DEX
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
un subiect puțin dezbătut în literatura de specialitate. Mai mult, există dicționare care nu explică deloc acest concept (vezi Dicționarul limbii române pentru elevi). Termenul își are originea în două cuvinte grecești: autos = însuși și nomos = lege. Conform DEX, prin autonomie se înțelege „dreptul (unui stat, al unei regiuni, al unei naționalități sau a unei minorități naționale) de a se administra singur în cadrul unui stat condus de o putere centrală; situație a celui care nu depinde de nimeni, care are deplină
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
unei minorități naționale) de a se administra singur în cadrul unui stat condus de o putere centrală; situație a celui care nu depinde de nimeni, care are deplină libertate în acțiunile sale“ (DEX, 1975,p. 120). Din perspectiva lui P.P. Neveanu autonomia este „modalitate de a fi a unui organism, persoană (sisteme în general) care funcționează independent, se determină pe baza propriei sale structuri, a legilor sale interne“. În viziunea Kantiană, conform aceluiași autor, autonomia reprezintă „libertatea omului care , prin efortul propriilor
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]