18,587 matches
-
acest fapt corespunde opțiunilor Ceciliei Cuțescu-Storck, dar alegerea face vizibilă relația între cele două tablouri. În Mila (Panoul nr. 7, ulei pe eternit, diametru 1150 cm, inventar 915003, 1919-1923) sau Compătimirea, ca și în Taina sau Secretul, apar numai personaje feminine în număr de patru. Cecilia Cuțescu-Storck creează un raport armonic, un "ritm", așa cum se intitulează un alt tablou al ei. În grup, toate personajele sunt legate printr-o gestualitate care vizează o circularitate armonică. Cel de-al patrulea, asupra căruia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
trei Grații efectuează o elegantă figură de balet, Flora acoperită de ghirlande înaintează cu o solemnă impetuozitate și în sfârșit, în latura dreaptă, elementul distonant ilustrând parcă distinguo-ul ficinian între iubirea celestă și cea vulgară, un zefir vânăt singurul chip feminin lipsit de grație din întregul tablou, încercând s-o răpească în virtutea apetitului său lubric"463. Acest grup de trei îi conferă un anumit echilibru compoziției Ceciliei Cuțescu-Storck. Un alt raport armonic se creează relativ la aspectul vestimentar. Doar trei femei poartă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu cineva din afara acestui grup. O altă femeie se află în stânga, îngenuncheată pentru a culege flori și gestul acestei femei din anturaj pare să o indice pe mireasă, deși relația nu se stabilește la nivelul privirii. Asemeni miresei, acest personaj feminin are o atitudine devoțională condensată în gestul emblematic. Coregrafia ceremonială face posibilă această deplasare către centrul de semnificație a sensurilor acumulate la periferie. Pictura se desface la rândul ei în trei, asemeni unui triptic, două volete laterale și partea centrală
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
într-un spațiu edenic, pe jos se află un covor de flori pe care ele pășesc cu picioarele goale. Deasupra, într-un balcon elementul arhitectonic este la rândul său prezent, oferind în oglindă locul menit spectatorului -, se află două personaje feminine. Una dintre fete aruncă cu flori asupra întregului grup central, cealaltă ține un văl la marginea superioară a căruia se află un buchet de flori. Florile joacă un rol dublu, decorativ, mai ales atunci când apar imprimate pe stofe, și unul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a ascunde, cu sugestia misterului ce decurge dintr-o unio mistica, și de a dezvălui, vin astfel dintr-un plan superior, atestând astfel dimensiunea elevată a acestei uniuni care întreține discret tensiunea între ezoteric și exoteric. Devine interesantă preponderența elementului feminin în picturile Ceciliei Cuțescu-Storck, abordarea feminității o apropie de sensibilitatea simbolistă prin accentuarea dimensiunii spirituale, vizibilă, de pildă, la un Ferdinad Hodler sau Puvis de Chavannes, cât și la prerafaeliți. În partea stângă se află Dragostea profană, construită într-un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un împărtășit rafinament al liniei"465. În opinia criticului, în tabloul lui Burne-Jones se poate decela influența lui William Blake, romantic târziu cu certe note decadente, spre exemplu, Vârtej de îndrăgostiți (1824-1827), ilustrație la Infernul lui Dante. Fiecare dintre personajele feminine din tabloul lui Burne-Jones posedă un instrument muzical, vioară, trompetă, flaut etc. sugerând o orchestră angelică, tavanul spart lasă să se vadă o pereche de porumbei și, în plus, nu există o mare varietate fiziognomică, nicidecum una vestimentară, astfel că
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
culori", un autoportret din profil, în aceeași manieră Art Nouveau, însoțind poezia lui Mircea Demetriad, "Unicei", o Paparudă, portretul lui L. Bachelin, plasat într-un chenar floral, un profil de fată și un alt chenar cu un pustnic visând siluete feminine vaporoase, evanescente, iar în fundal, departe, dublând parcă insolitarea, un turn. Hors-text-ul care însoțește poezia lui Mircea Demetriad ilustrează un elan dionisiac, un lanț de trupuri goale, Menade și Koribanți intoxicați erotic, însuflețiți de zeița Astarte, care se desfășoară într-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în urmă. De altfel, "poemationul eroi comico-satiric" al lui Ion Budai-Deleanu este descoperit prea târziu pentru a avea consecințe imediate în plan literar. În pictură apar mai puțin țigani sau scene ale vieții lor itinerante, ci, mai mult țigănci elementul feminin fiind bine pus în valoare. Tema devenea o constantă a picturii românești, (începând cu Nicolae Grigorescu și Theodor Aman și avea să prindă ceva și din sensibilitatea sfârșitului de secol sau a Secession-ului la Ștefan Luchian, Nicolae Vermont sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
arii cultuale pe care Serafina Brukner o înscrie în spațiul civilizației hinduse sau egiptene, este dublat de spiritualizarea acestora în detrimentul senzualității. "Cecilia Storck, cu țigăncile ei, rătăcește în lumi nebănuite, smulgându-le parcă din valea Gangelui. În adevăr, aceste contururi feminine, aceste țigănci pline de interiorizare, par pierdute între flori de lotus, în fața unui templu antic, ca și cum ar celebra un cult plin de mister. Am putea spune că țigăncile artistei noastre, prin linia lor suplă și grațioasă, prin sobrietatea, puritatea și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
grațioasă, prin sobrietatea, puritatea și profunzimea lor de gândire, cheamă o lume arhaică, scoasă de sub metopele unui templu. Ele par răsărite din misterul secolelor, ducând taina criptelor și a templelor egiptene și hinduse, înălțându-se ca un imn închinat permanenței feminine"524. Léon Thévenin sesizează într-o serie de picturi decorative și influența picturii bizantine, care conferă, de asemenea, hieratism picturii. "[...] Țigăncile, cele mai multe statice, febricitate de nostalgia și pasiunea Orientului. [...] felul în care ele se înscriu pe un fond neutru amintește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dar și creaturile gorgoneice, meduzante, punitive, având ca numitor comun seducția, stabilind o afinintate și cu romantica la Belle-Dame-sans-Merci. Pictorii români nu au rămas insensibili față de acest arhetip al unei feminități ostile incarnat de Salomeea, cea mai frecventată figură malefică feminină din seria abundentă de prestigioase exemplare de Femmes-sans-coeur care înscriu fatalitatea în traseul destinal al bărbaților cu care se întâlnesc: Mesalina, Dalila, Judith, Circe, Cleopatra etc. Impactul piesei lui Oscar Wilde, jucată cu un enorm succes pe scenele teatrelor pariziene
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a vechiului om, încarnat în persoana lui Adam, pe care, prin sacrificiul său, Iisus îl eliberează. Inversând ordinea de lectură a voletelor, avem în persoana Sfântului Ioan Botezătorul imaginea martirizării lui Iisus, transpusă în ecuația decadentă, unde agentul răului este feminin, Salomeea, și nu unul masculin, Iuda. Și viața Sfântului Ioan Botezătorul face obiectul unui târg, a unei înșelări a imprudentului Irod care, asemeni lui Pilat, este silit să treacă peste voința sa sub presiunea unui factor extern, promisiunea făcută în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Himerelor lui Paciurea. Tratarea are ceva similar hieratismului obținut printr-o intenționată elongație la un El Greco. Expresia ei nu evocă în niciun fel dorința nerealizată sau frustrarea, ci suferința, o suferință atât de puternică, ce a trecut de la cutumiara manifestare feminină a suferinței prin bocet, la tăcere. Capul Sfântului Ioan este înconjurat de o dublă mângâiere, cea a mâinii care-i atinge fața și cea a obrazului Salomeei, acolade pioase care configurează o circularitate maternală. Nu mai aveam acea confruntare de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sfântului devin imponderabile, unde tabloul se transformă în viziune macabră cu dizolvarea oricăror determinări temporale și chiar spațiale. Orice accent oniric, orice supralicitare obsesional-delirantă sunt lăsate deoparte în favoarea unei semnificații soteriologice a martiriului, atât pentru sfânt, cât și pentru comanditarul feminin, adevăratul călău, Salomeea. De data aceasta, Salomeea este înveșmântată, însă tema sărutului pe gură apare din nou. Salomeea ține în mâini acest cap din care sângele curge abundent și-l sărută, dar nu pe gură, ci pe obraz. În fundal
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nedatat, 13,5 x 13,7 x 7,5 cm, inventar 916173, 1903). Tristețea este valorizată ca pocăință, se încarcă de un sens religios, femeia stând în genunchi cu corpul pliat și fruntea sprijinită de pământ, făcând invizibile trăsăturile personajului feminin, figura unei totale devoțiuni. Feminitatea este accentuată prin fluiditatea părului. Comparația revendică numaidecât pentru Salomeea artificialitatea unei coregrafieri atente, care circumscrie estetic dominanta posturală. O altă tratare a temei, datând din 1926, Salomeea (ronde-bosse în bronz, semnat pe postament spate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o parte, Salomeea ne recomandă spectacolul ororii, pe de altă parte, încearcă să-l țină la distanță, îndepărtându-l pe cât posibil de corpul ei și deturnându-ne privirea către el. Odată cu capul tăiat putem contempla liniile armonioase ale unui corp feminin adolescentin și tăietura á la garcon a părului. Storck apelează la același transfer al afectelor în gest, în tensiunea corpului, apropiere și refuz totodată, care conferă caracter dramatic sculpturii. Această tensiune a contrariilor, specifică sensibilității decadente, este vizibilă aici în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
FS, nedatat, inventar 916170, 1915), Pocăința (ronde-bosse în bronz, semnat în spate lateral stânga cu monograma FS, nedatat, invventar 915181, 1931). Fritz Storck a păstrat din tratările amintite mai sus această evidențiere a șoldului, ca emblemă a grației, a frumuseții feminine. Chiar dacă îl considera drept unul dintre cei mai valoroși sculptori români, Francisc Șirato remarca la această sculptură absența pasiunii, sugestie a sensibilității rodiniene. "D-sa nu copiază brut natura; totuși pasiunea nu e calitatea talentului d-sale, deși atacă uneori
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prezentă și în titlul tabloului. Diferența evidentă ține de dimensiunea senzualist-morbidă, accentuată în sensul sensibilității decadente. Dacă Magdalenele lui La Tour se abandonau reflecției, absorbite într-o contemplatio morosa care le spiritualiza, privind la flacăra lumânării sau în gol, figura feminină la Kimon Loghi este expusă frontal, frontalitatea specifică privirii meduzante. Fata ne fixează obsedant, expunând craniul ca pe un trofeu, obiect de cult, cât și obiect simbolic. În plus, această figură feminină, aparent nubilă, apare ca nud, craniul așezat între
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
privind la flacăra lumânării sau în gol, figura feminină la Kimon Loghi este expusă frontal, frontalitatea specifică privirii meduzante. Fata ne fixează obsedant, expunând craniul ca pe un trofeu, obiect de cult, cât și obiect simbolic. În plus, această figură feminină, aparent nubilă, apare ca nud, craniul așezat între coapse voalează sexul, dar îl și conotează morbid. Arta și moartea sunt legate nu printr-o meditație filozofică, inspirațională, cu fervoarea penitenței, spirituală, ci senzualist. Arta devine obiectul unui scenariu al seducției
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
alamă lustruită, imitație perfectă a policandrelor noastre bisericești"581. Scara are în drum o loggia, unde se află un bust în marmoră realizat de Paciurea, bust care consacră amintirea mamei. Nota intimistă se inserează prin acest reflex spectral la genul feminin, geniul artei se însoțește cu o formă discretă de cult melancolic tipic sensibilității simboliste. Rezonând cu această această état d'âme, tabloul lui Artachino, La cimitir, recuperează, de fapt, coordonatele unui climat specific, de o solemnitate de recluziune. Un discret
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
maximă către mările sudului și insulele din Pacific, ci și faptul că această junglă pictată constituie debutul artistei în pictura decorativă. Prin urmare, primul pas în acest sens Cecilia Cuțescu-Storck îl face prin construirea unui spațiu intim, protejat de figuri feminine în atitudini hieratice. Holul constituie intrarea în atelierul pictoriței, o anticameră, arta este spațiul de recluziune în care feminitatea se recuperează în contextul unei reverii amniotice în uterul vegetal al unei jungle tropicale. Reprezintă această junglă un paradis pierdut sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
exotice întregind ansamblul decorativ mural: lemurieni, papagali Ara sau peruși, un leneș 593, o bufniță, păsări ale paradisului, pasărea rinocer etc. Plafonul transformă holul-atrium într-o fastuoasă și intimă seră exotică, pictată. În colțurile acestei sere se află grațioase personaje feminine îmbrăcate în veșminte la rândul lor exotice, asemănătoare unor sari-uri indiene, cu decorațiuni florale, dar având ceva și din simplitatea peplumurilor romane. Un vizitator francez, Léon Thévenin, care redactează și o primă monografie a operei pictoriței, descrie de o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rol de Mare Pontif în pictura românească, ungându-l deja "un adevărat preot al artei pure, al artei rafinate [...] sacerdot al artei"598, iar Victor Ion Popa, în "Artistele plastice și Emilian Lăzărescu"599, îi evidențiază pictura pe fundalul artei feminine reprezentată de: Delavrancea-Dona, Cuțescu-Storck, Nina Arbore, Olga Greceanu, Mina Byck, Otetelișanu, Mantu-Giurgea, Getta Holban, M. Râmniceanu, Lucia Beller, Bulyghin, Demetriad, Brateș, Ciurdea Steurer, Rodica Maniu, E. Popea. Refugiat la Paris, în șapte ani de zile, cifră nu lipsită de semnificație
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dreapta jos cu negru, pastel, 50 x 35 cm, pe verso schița în creion), Mișu Teișanu realizează un nud care are ceva în plus, menit să bulverseze spectatorul. Femeia nu apare complet nudă, oferind întotdeauna un unghi senzual asupra corpului feminin. Pe o poliță, în partea de sus a tabloului, se află expuse o serie de vase cu caracter decorativ, fapt care sugerează înserierea corporalității feminine decorativismului întregii încăperi. Nudul este expus asemeni celorlalte obiecte decorative, reificat, aflat la confluența unor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să bulverseze spectatorul. Femeia nu apare complet nudă, oferind întotdeauna un unghi senzual asupra corpului feminin. Pe o poliță, în partea de sus a tabloului, se află expuse o serie de vase cu caracter decorativ, fapt care sugerează înserierea corporalității feminine decorativismului întregii încăperi. Nudul este expus asemeni celorlalte obiecte decorative, reificat, aflat la confluența unor stofe grele, cuvertura roșie a patului, două perne satinate de culoare auriu-portocalie și valtrapul albastru care lasă să se vadă în transparența sa ceva similar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]