19,957 matches
-
domnișoară, o să avem parte de o călătorie lungă Împreună! Să ne facem cunoscute numele. Al meu este Peters, iar ea e soția mea, Amy. — Pe mine mă cheamă Coral Musker. — Cere-mi un sandviș, imploră femeia cea subțire. Simt un gol de-mi aud stomacul. — Ești amabilă, domnișoară? Nu cunosc limba. Și de ce, ar fi vrut ea să-i strige, presupui că eu aș cunoaște-o? N-am ieșit niciodată afară din Anglia. Dar fusese suficient de educată ca să accepte responsabilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și vocea insistentă și discordant de masculină. Nu exista nimeni, nici măcar tânărul evreu, care să nu-i fi fost rival. Când ea nu va mai fi, Janet Pardoe va rămâne pentru un scurt interval de timp un frumos loc și gol, abia existând, În afară de nevoia de somn, nevoia de hrană, nevoia de-a fi admirată. Dar curând Își va reveni, va fărâmița iar pâinea prăjită și va spune: — Sigur că-i și părerea mea. Așa am simțit dintotdeauna. Ceașca se clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aproape că putea să-și iubească victima și-i punea mici Întrebări personale, abia ascultând răspunsurile. Deci așa, se gândi ea, Între domnul Savory, autor al cărții Hora mare și veselă, și un astfel de eșec nu se Întindea un gol atât de mare. Se agăță de fraza lui. — Sănătatea, spuse ea. Aceasta-i misiunea dumneavoastră? Nu chestia cu „numai pentru adulți“. Cărțile dumneavoastră sunt acordate ca premiu În școli. Ironia ei fusese puțin prea evidentă. — Sunt mândru de asta, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
impresia culturii moștenite, toate Îl intimidară. Prin solicitarea sa, va recunoaște superioritatea preotului - și deveni iarăși, pentru o clipă, băiețelul cu mâinile murdare care roșea În semiîntunericul confesionalului la banalele sale păcate. Spuse În engleza țeapănă care-l dădea de gol: — Vă rog să mă scuzați. Poate că vă deranjez. Vreți să dormiți? — În nici un caz. Cobor la Buda. Nu trebuie să adorm până când ajung În siguranță, la țărm, râse domnul Opie dezaprobator. — Numele meu e Czinner. — Și al meu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
avea senzația că se află Înăuntru. Se gândi că fusese lăsat În urmă, să o privească dispărând. Mintea i se Încețoșă și curând Începu să cadă, cu respirația tăiată, printr-un spațiu infinit, simțind În cap și-n piept un gol pătruns de vânt, pentru că nu reușise să se țină pe ceea ce era uneori un vapor, alteori o cometă, lumea Însăși sau doar un tren rapid din Ostende până la Istanbul. Mama și tatăl lui se Înclinară În fața sa, cu fețele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tineri, și au murit. Și am scăpat numai eu, ca să-ți dau de știre." 20. Atunci Iov s-a sculat, și-a sfîșiat mantaua, și și-a tuns capul. Apoi, aruncîndu-se la pămînt, s-a închinat 21. și a zis: "Gol am ieșit din pîntecele mamei mele, și gol mă voi întoarce în sînul pămîntului. Domnul a dat, și Domnul a luat, binecuvîntat fie Numele Domnului!" 22. În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc, și n-a vorbit nimic necuviincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
eu, ca să-ți dau de știre." 20. Atunci Iov s-a sculat, și-a sfîșiat mantaua, și și-a tuns capul. Apoi, aruncîndu-se la pămînt, s-a închinat 21. și a zis: "Gol am ieșit din pîntecele mamei mele, și gol mă voi întoarce în sînul pămîntului. Domnul a dat, și Domnul a luat, binecuvîntat fie Numele Domnului!" 22. În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc, și n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu. $2 1. Fiii lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
cine se îndreaptă cuvintele tale? Și al cui duh vorbește prin tine? 5. Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele sub ape și sub locuitorii lor; 6. înaintea Lui locuința morților este goală, adîncul n-are acoperiș. 7. El întinde miază-noaptea asupra golului, și spînzură pămîntul pe nimic. 8. Leagă apele în norii Săi, și norii nu se sparg sub greutatea lor. 9. Acopere fața scaunului Său de domnie, și Își întinde norul peste el. 10. A tras o boltă pe fața apelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
spălate și frumos așezate. Toate cele erau la locul lor... Am lăsat bagajul la ușă, cu gând că îl voi desface la întoarcerea de la izvor. Între timp, lumina din jur s-a împuținat. Răcoarea serii încă nu devenise stăpână. Așa că, gol până la brâu și cu prosopul în mână, am pornit grăbit către prietenul meu cu undă susurată. Izvorul din vale. Calea era presărată cu frunzele încărcate de culorile toamnei... Acestea, ne mai putând duce în spate atâta “bogăție”, își dădeau drumul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
brâu și cu prosopul în mână, am pornit grăbit către prietenul meu cu undă susurată. Izvorul din vale. Calea era presărată cu frunzele încărcate de culorile toamnei... Acestea, ne mai putând duce în spate atâta “bogăție”, își dădeau drumul în gol... Nu știu de ce, atunci mi-am pus tot felul de întrebări: “Cine determină momentul când o frunză se desprinde de pe ram și pornește către pământ în acea plutire imprevizibilă? Și cine îi spune unde să se așeze? Când s-a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
lucru, dar... ― Dar ce? ― Nu putem trece peste porunca părintelui... ― Atunci, noapte bună, scumpete. ― Îți doresc din suflet somn ușor, dragule. Aceste vorbe le-a spus pe când închidea ușa în urma ei... Pentru o clipă, totul în jurul meu a devenit un gol imens... A fost nevoie să-mi adun gândurile și să le pun la treabă înainte de a-și face apariția... “Da’ ce, credeai că ai scăpat de mine, amice?” - m-a întrebat musafirul nepoftit - gândul de veghe. “Prezența ta în acest
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
lumină, care în bezna din jur a devenit izbăvirea mea... Doar dacă ajung acolo am să mă pot dumiri unde sunt... Mergeam poticnit, împiedecându-mă la fiece pas, dar bobul de lumină se depărta mereu... În orbecăiala mea, am călcat în gol, pornind într-o cădere fără nici o nădejde de oprire... Înspăimântat, am început să strig, cerând ajutor... ― Conașule, trezăști-ti, cî s-o făcut zâua mari șî ț’-am adus di mâncari... - a fost răspunsul la strigătul meu din vis... ― Da’ ce
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de om turbat. Totodată, a apucat, de pe masă, primul cuțit apărut dinainte, și a lovit. Înjunghiată, mama s-a prăbușit. Înjunghietorul a învelit copilul într-o pătură, l-a luat în brațe, a escaladat fereastra și s-a aruncat în gol, cu pruncul în brațe, de la etajul al nouălea.El a murit pe loc, în impact; copilul, cu cinci ore mai tărziu, la spitalul de urgență al municipiului. Așa ceva, într-o lume, într-un alt timp, ar fi fost întâmpinat de către
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de peste cincizeci la sută din totalul valorii afacerii. Scăpase la bani. și, cap sec!, a fost luat de val. De valul amicilor fără o judecată sănătoasă și de viitor. Popasurile din parc au început a se rări. și era un gol atât de imens, în parc, atunci când tripleta lipsea, ca însuși cerul de deasupra omenirii! Mihaiu se contaminase de boala lui Bachus.În scurtă vreme deveni alcoolic. Maria era tot mai ocupată cu atelierul. Fata își căuta, cuminte, de școală. Într-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a stat acolo până când l-au apucat dracii. După aia, a făcut pustiu de inprudență, și a revenit la apartament. Norocul său, că a revenit, nițel mai devreme decât îi preziseră copiii; că, altfel, găsea chiar totul devastat. Curat, adică; gol! De recunoscut, ca față interioară, în comparație cu ce lăsase la plecare; la începutul expluzării, adică. N-a mai găsit nimic, din ce știa că este în casă, la locul său. În câteva cazuri lucrurile fuseseră schimbate în alte locuri. În majoritatea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
noastre forțe, nu se poate să nu izbândim. Dar, stai așa că, uite, braconierii au prins a intra în pădure. și au prins a iuți și pașii. Să-i iuțim și noi. În liniște, însă, nu cumva să ne dăm de gol, că suntem pe urmele lor, și, încă, atât de aproape! Au tăcut. Au continuat să țină urma celor porniți să-i vâneze, în condiții de clandestinitate. și, iată , că se arată, ca un frumos ochi al codrului, balta-scăldătoare. În ea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
urmă zări stufosul aito, cu trunchiul sau gros, care marca punctul în care cărarea cotea brusc la stanga pentru a evita râpă, si isi păstra destul sânge rece ca să se-ndrepte spre el, chiar și cu riscul de a cădea în gol. În ultima clipă se trânti la pământ, prinzându-se de trunchiul copacului, și nici nu-i rămase timp să observe cum urmăritorul lui trecu mai departe, iar apoi scoase un urlet de groază când înțelese că-i dispăruse pământul de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
miracol surprinzător și inexplicabil. Apropie flacăra de niște ierburi uscate, iar această crescu, luminând un spațiu larg împrejur. Smulse încă un pumn de ierburi, le dădu foc și aștepta până formară o minge de flăcări căreia îi dădu drumul în gol. Această căzu, învârtindu-se, până în fundul râpei, aflat la șase sau șapte metri mai jos, si, în minutul în care continuă să ardă, Tapú Tetuanúi reuși să distingă figură însângerata a uriașului, care părea o păpușă de cârpa strivita de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe gânduri, în tăcere, pana cand aceeași Vahíne Tiaré se hotărî să întrebe: —Ce-ai simțit când ai rămas singur pe o navă aflată în Al Cincilea Cerc? Nimic, murmura aproape printre dinți căpitanul Mararei. N-am simțit decât un gol uriaș și o dorință disperată de a muri. De-a lungul întregii zile m-am gândit să mă arunc în apă și să termin o dată pentru totdeauna, dar cum soarele bătea cu putere, iar marea era liniștită, am înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai mic semn al trecerii noastre. Nici o urmă de picior, nici o crenguța franța, nici un rahat în desiș. Nimic! Viața noastră depinde de astă. Îi privi cu atenție. Gândiți-vă bine dacă n-ați lăsat ceva care ne poate da de gol, fiindcă sălbaticii ăștia sunt niște vânători înnăscuți, obișnuiți să ia urma prăzii. În noaptea aceea, nimeni nu dormi în insulița, în parte datorită tensiunii la gândul că dușmanul se apropie, dar și pentru că încercau să-și amintească ce făcuseră în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pantalonii uzați, cămașa decolorată și bocancii enormi, gata să se desfacă în bucăți, și admise că, în fond, înfățișarea lui nu era mai bună decât cea a lui Kano. Avionul făcu un salt brusc și se prăbuși abrupt într-un gol de aer de trei sute de metri, ca să înceapă o supărătoare hâțâială, dovadă că tocmai pătrunsese în zona de poale a Anzilor, cu prăpăstiile și trecătorile lor, cu piscurile lor ce se înălțau ca niște ace, și miile de turbulențe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care avea un scop caritabil. Rochia era superbă, machiajul o adevărată operă de artă și ploșnița... se plimba cu distincție, etalîndu-și pietrele prețioase. Toate femeile, frumoase rău și ele, au rămas cu gurile căscate, numai că nu se dădeau de gol și le țineau închise (adică gurile). Cu coada ochilor priveau mica spurcăciune împopoțonată cu măiestrie de mexican. Bărbații erau mai interesați de ce se afla pe sub ploșniță și chiar pe sub-sub ploșniță, mai ales că mergea zvonul că Viorel stătea nasol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și-a descoperit suprema vocație - sacrificiul. În mine nu mai există nici o urmă de egoism. Nu mă mai bîntuie nici o individie, am realizat cea mai comodă sinucidere. Despre cer, despre teritoriile promise, despre nebuloasele roze, În care sufletul se lăfăie gol goluț ca un prunc durduliu, vorbiți voi, fetelor, care sorbiți absintul și țîțele vi se umflă și dinspre sex, unde puful foșnește ca un mănunchi de iarbă proaspătă, vă năpădește o boare metafizică. Aici În fața mea e un coș plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spunea că supremul omagiu pe care ți-l poți aduce este să traversezi o stradă aglomerată cu ochii Închiși. Și tot traversînd așa, a ajuns Într-o bună zi să-și pună lațul de gît și să se arunce În gol, cu ochii deschiși de data asta. țEra un băiat superb, o plăsmuire aproape și trebuia să dispară). Lăsînd la o parte parantezele, mărturisesc, scumpă Doamnă, că gestul Dumneavoastră mă impresionează. Are ceva din aura inițiaților, din retragerea lui Isus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nou alfabet și mai Întîi fiecare scriitor ar deveni o literă și pe urmă grupe și clase Întregi de autori s-ar topi În același simbol grafic, ales arbitrar după cum indică acul istoriei, pînă cînd toți autorii ar intra În golul unei vocale, nemailipsind decît un pas ca să ajungă virgulă sau paranteză sau punct. De cînd a făcut al doilea accident vascular nu mai scrie. Se scoală uneori noaptea și-mi spune poezii care-i vin În somn „afară e frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]