18,946 matches
-
filosoful român percepe în acest gest un semn "al simțului de responsabilitate" al demnitarului care dorește să sublinieze că la fundamentul politic al statului român stă principiul separării puterilor, ca o garanție împotriva oricărui abuz și oricărei violențe 1. Asupra incompatibilității dintre funcția de patriarh și cea de membru al regenței s-a pronunțat și Ministerul Cultelor care a decis înființarea unei locotenențe patriarhale care să gireze afacerile Patriarhiei pe tot timpul cât Înaltul Ierarh al Bisericii Ortodoxe va împlini funcția
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
canonic în interiorul Bisericii, prin amestecul grav dintre lumesc și religios. Filosoful român numește locotenența patriarhală, o soluție hibridă și inadmisibilă, o consecință a unor întâmplări mai grave, una dintre ele fiind consimtământul patriarhului de a figura în Consiliul de Regență. Incompatibilitatea dintre funcția de membru regent și calitatea de Patriarh este serios argumentată de Nae Ionescu, prin recursul la canoanele Bisericii care interzic în asemenea cazuri orice responsabilitate lumească. Filosoful român citează ca probe, în acest sens, din Enchiridion, Canonul 6
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
admite gradul de compatibilitate între funcția de patriarh și cea de regent. Examinând argumentele vicarului arhiepiscopal Tit Simedrea, după legile țării, Nae Ionescu arată, pe baza articolului 22 din Constituție și a Canonului 26 al Sinodului al IV-lea Ecumenic, incompatibilitatea celor două funcții. Raționamentul vicarului arhiepiscopal Tit Simedrea este următorul: Statul are controlul numai în chestiuni de ordin material; Patriarhul nu execută chestiuni de ordin material; Ergo: Patriarhul nu cade sub cenzura statului. Valabilitatea întregului raționament este în funcție de valabilitatea celei
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
comunismului. Preoții români ar trebui să aibă mereu în vedere afirmațiile Părintelui Justin Pârvu potrivit cărora nerecunoașterea și necinstirea memoriei martirilor și mucenicilor din temnițele comuniste atrag după sine pedeapsa divină sau opinia perfect justificabilă a Părintelui Liviu Brânzaș privind incompatibilitatea dintre noțiunea de creștin și cea de membru de partid comunist. Predica ortodoxă trebuie să cuprindă mereu acel cuvânt duhovnicesc de sancționare a purtătorilor stindardului comunist, indiferent de haina sub care ei se ascund astăzi, pentru ca omiletica să fie cu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de Dora Mezdrea, Sibiu, Editura Deisis, 2003, p. 119: Constatăm numai că intrarea Î. P. S. Patriarh în regență a ridicat fie și așa de tardiv (adică, după intervenția noastră lămuritoare cu articolul Legea) chiar și pentru organele de stat chestiunea incompatibilității între funcțiunea de patriarh și aceea de membru al regenței. Această incompatibilitate este evidentă. Patriarhul, întrunind în una și aceeași persoană funcțiunile de arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungro-Vlahiei și Patriarh al României și fiind, după toate legile vieții noastre
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
intrarea Î. P. S. Patriarh în regență a ridicat fie și așa de tardiv (adică, după intervenția noastră lămuritoare cu articolul Legea) chiar și pentru organele de stat chestiunea incompatibilității între funcțiunea de patriarh și aceea de membru al regenței. Această incompatibilitate este evidentă. Patriarhul, întrunind în una și aceeași persoană funcțiunile de arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungro-Vlahiei și Patriarh al României și fiind, după toate legile vieții noastre publice, gestionar, cade sub autoritatea și controlul puterilor ministeriale, chiar dacă după noul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în marea majoritate a cazurilor, la disoluția familială. În acest spirit, violența familială poate fi considerată o cauză directă a divorțului, dar și o variabilă intermediară, în sensul că ea cumulează efectele unor factori sociali și psihologici (situație materială precară, incompatibilitate de statut educațional, consum de alcool, lipsă de afectivitate, mentalitate de dominanță etc.), fiind rezultatul unor grave neînțelegeri pe care le întreține și le amplifică. Într-adevăr, un număr impresionant de studii arată că majoritatea bărbaților care își bat nevestele
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
pentru că informația (despre partener) a fost incompletă sau pentru că au survenit schimbări fundamentale în valoarea acestuia. Divorțurile au loc preponderent în primii ani de căsătorie, deoarece, pe de o parte, după căsătorie informația devine mult mai bogată și apar eventualele incompatibilități, iar pe de altă parte, odată cu trecerea anilor se acumulează un capital marital specific, cum sunt copiii și proprietățile a căror valoare scade, prin disoluție, pentru fiecare. Și întrucât partenerii nu sunt dispuși să piardă în jocul cu viața, ei
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
răgazul pregătirii diplomatice și militare, în vederea tranșării, în favoarea sa, a diferendului cu Danemarca, în problema Norvegiei. Tentativă de a obține, în acest scop, sprijinul Franței, în schimbul căruia îi oferea colaborarea împotriva Angliei, a pus, însă, în mod clar în evidență incompatibilitatea Suediei cu calitatea de membră a Neutralității Armate. Planul suedez de a determina Danemarca, chiar și prin forță armelor, să cedeze Norvegia, care a fost dezavuat, cu promptitudine de către Rusia, vechea aliata a Danemarcei, a constituit, de altfel, și ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
viziunea desăvârșită a faptului și a evenimentului pe care îl anunța. 2.1. Literatura creștină din primele două secole Până spre anul 170 p.Chr., prezența creștină în armata romană era aproape nesemnificativă, ori se evita această meserie în virtutea unei incompatibilități cu etica creștină. Aceasta ar fi putea fi și cauza primă a sărăciei izvoarelor referitoare la acest secol, în care ecourile tendinței pacifiste ale sfinților Irineu și Iustin nu se refereau exclusiv la o societate escatologică, ci voiau să arate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lui Cristos ar fi putut să contribuie la apariția sentimentelor păcătoase în sufletul său. Printr-o serie de paradigme, Tertulian, în De corona, 11, 3, ia în considerație obligațiile unui soldat aflate în contrapoziție cu cele ale creștinului practicant, prezentând incompatibilitatea acestora: a) statio militară, ca obligație de santinelă, era opusă celei creștine de synaxis inerentă postului; b) renunțarea la idolatrie, proclamată în botez, făcea absurde vegherile gărzilor în templele zeilor; c) signum creștin, primit la botez, remarca neacceptarea celui mi-litar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cedează necesităților, cauzelor de forță majoră, atunci ar putea să fie admise ca licite și transgresiunile voluntare, ca efecte necesare ale unor cauze determinate, astfel încât orice eveniment ar fi justificat cu fatalismul psihologic. În De idolatria, 19, 1-3, este prezentată incompatibilitatea dintre viața creștină și profesarea anumitor meserii, precum serviciul militar. Se intuiește cu ușurință faptul că apăruseră discuții (nunc de isto quaeritur) între creștini în jurul acestui subiect; se dezvolta ideea unei posibile coexistențe dintre a-l mărturisi pe Cristos și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de creștini, lucru obișnuit în toate puterile absolute, cât și faptul că a dezlănțuit împotriva creștinilor o metodă de luptă sălbatică, neaplicată până atunci față de alte religii străine; creștinismul fiind cea dintâi persecutată dintre toate (religiile), fapt ce a sancționat incompatibilitatea conviețuirii socio-politice a Bisericii creștine cu Imperiul. Pentru anumite împrejurări ale vieții sale, pentru a pune într-o lumină reală fapte de detaliu, trebuie să procedăm prin deducție și prin excluziuni, întrucât izvoarele păgâne și cele creștine prezintă o imagine
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
la fel ca și vinul. (Pentru ambițiosul incurabil, care nu cunoaște măsura, succesul de moment nu reprezintă altceva decât un pretext pentru a se pune și mai mult În valoare.) Ba chiar mai mult, excesul ambițiilor, al orgoliilor duce la incompatibilitate: „Nu pot Încăpea două săbii Într-o teacă și nici doi Domni În țară săracă”.) Dorința promite mai mult decât realizează plăcerea. (Rară reușită sau satisfacție care să fie pe măsura aspirațiilor propuse. De aceea se mai spune: „Singura fericire
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
faptelor sale: „Bate toba surdului, dă oglinda orbului”.) Chelului Îi trebuie scufie de mărgăritar. (Este cunoscută situația prostului, al cărui orgoliu Îl face să tânjească după onoruri care contrastează izbitor cu condiția lui intelectuală. La fel și În cazul altor incompatibilități: „N-are după ce bea apă și se scobește Între dinți”; „După ce că are chelie, mai vrea să-și facă și cărare”; „Păcat de mărgăritar, că e la gât de măgar”.) A căuta acul În carul cu fân. Când cineva nu are
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
eforturile continue de cucerire pe care le presupune obținerea virtuții. Μ Simțirea, mai mult decât gândirea, are nevoie de un vocabular nelimitat: combinațiile, uneori ciudate, Între emoții și sentimente contrarii silesc cuvintele să adopte asocieri semantice imprevizibile, iar adeseori chiar incompatibilități semantice (de exemplu: „Mort de viu” sau „Mort pe picioare”; „Curat murdar, coane Fănică”; „Drept ca funia În sac”; „Drag ca sarea În ochi” etc.). Μ Din perspectivă pur psihologică, iubirea este În afară de bine și de rău: este doar simțire
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fără să aibă acces la cuvânt: ei nu aud nici melodia cuvintelor - căci orice limbă vorbită cu adevărat cântă la propriu - și nu percep nici lucrurile definitive care se pot spune În cuvinte” (Ușa interzisă, 2003, p. 101). Μ Barierele incompatibilității Între tineri și bătrâni, puse pe seama diferențelor de mentalitate sau de aspirații, sunt, În realitate, mai ușor de ridicat decât se crede de obicei, dacă se face un efort de minimă bunăvoință sau de bun-simț. Μ Faptul că specificul personalității
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de cărți, sau, dacă preferați, de la două biblioteci distincte și opuse. Nu e vorba numai despre două cărți care sunt În joc, ci de liste de nume ireconciliabile (Dexter și Dexter, Grey și Grey), dat fiind profunda diferență, și chiar incompatibilitatea celor două culturi aflate În confruntare. Am putea numi bibliotecă interioară mulțimea cărților - sub-mulțimea bibliotecii colective de care aparținem cu toții - prin care se construiește Întreaga personalitate și care Își organizează apoi relația cu celelalte texte și cu ceilalți. O bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
aproape completă a sensibilității, pe care o impun moderniștii, este reconsiderată, astfel, de către Ana Blandiana, printr-o încercare de fuziune a exteriorului cu interiorul, a obiectului cu subiectul, a intelectului cu sufletul, a materiei cu spiritul. Freamătul generat de evidenta incompatibilitate dihotomică dintre opera și biografia autoarei devine permanenta căutare de sine din tematologia creației autoarei. Această criza identitară, specifică generației șaizeciste, poate fi rezolvată, astfel, printr-o transpunere personală a realității exterioare într-una interioară, precum și printr-o suspendare parțială
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o pondere și o autonomie de-a dreptul uluitoare. Spre deosebire de criteriul social-ideologic care, în formula sa leninistă aplicată cu furie dogmatică în anii ""50, a făcut ravagii în cultura română, naționalul recunoscut, reinstaurat ca valoare, își asumă valoarea estetică, fără incompatibilități sau restricții"38. De asemenea, într-un proiect al Istoriei literaturii române, publicat în revista "Familia", în 1968, Ion Negoițescu propune o ierarhizare implicit canonică a literaturii, pe baza unui principiu estetic, desemnat ca normă unică a valorii. Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Paralizia aproape completă a sensibilității, pe care o impun moderniștii, este reconsiderată de Ana Blandiana, printr-o încercare de fuziune a exteriorului cu interiorul, a obiectului cu subiectul, a intelectului cu sufletul, a materiei cu spiritul. Freamătul generat de evidenta incompatibilitate dihotomică, atât din opera, cât și din biografia autoarei, devine permanenta căutare de sine din tematica creației autoarei. Dispusă între segmentele timpului ireversibil, biografia autoarei, ea însăși o permanentă căutare de sine, redevine, astfel, prelungirea operei, iar opera, prelungirea biografiei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
șef, Jean-Yves. Nefericit În căsnicie (ca probă irefutabilă, soția lui apare Într-un club sado-maso Împielițată În negru din cap pînă-n picioare), Jean-Yves apare ca unul dintre mulții alter ego ai lui Michel care presară romanele houllebecqiene, bărbați ratați din cauza incompatibilității cu sexul opus. Trăsătura de caracter dominantă la ei este (tot) luciditatea. Unii (cum se Întîmplă În Mărirea cîmpului de luptă și În Particulele elementare) sfîrșesc sinuciși. Trebuie adăugat că femeile nu vorbesc prea mult În romanele lui Houellebecq și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
face. În fond, aparența lui de maniac sexual nu face decît să sublinieze discrepanța Între individ (autoficțiunile sînt povestiri ale unor oameni singuri) și societate, conform modelului existențialist despre care am vorbit. Autoficțiunea franceză ridică mereu la rang ontologic această incompatibilitate, perpetuînd astfel ideea omului revoltat și a misiunii eliberatoare a literaturii ca document existențial al individului excepțional. Scriitorul este mereu un individ excepțional, măcar pentru că, scriindu-se pe sine, alege să se autopropună ca exemplu, pozitiv sau negativ, al unui
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în care privitorul ia cunoștință de o structură aflată în discordanță față de ea însăși. Dar chiar și așa, în astfel de cazuri, ambele structuri aparțin aceluiași spațiu continuu. În exemplul pe care tocmai l-am discutat, discrepanța crește totuși odată cu incompatibilitatea spațială. Privitorul este făcut să vadă o lume pe care nu ar putea-o niciodată vedea în realitatea fizică. În acest capitol am discutat cadrul din punctul de vedere al structurii compoziționale care își oferă propria centricitate și propriile coordonate
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pot ajunge să sufere o înstrăinare față de capacitatea de muncă a instituționalizatului.” (Goffman, 2005, p. 21). De altfel, plecând de la ideea că munca reprezintă un caracter esențial al administrării birocratice a grupurilor mari de persoane, Goffman consideră că „...există o incompatibilitate între instituțiile totale și structura fundamentală, bazată pe muncă plătită, a societății noastre” (Goffman, 2005, p. 22). Raționamentul său se fondează pe observația că stimulentele utilizate pentru a-i determina pe instituționalizați să muncească au altă semnificație decât în afara instituției
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]