19,622 matches
-
stins, destul de vechi de acum, ușor bluzat peste aceiași bine cunoscuți pantaloni pensați din catifea raiată. O promisiune vagă totuși, s-ar fi putut spune, dacă nu ar fi fost și o strângere furișată de mână, delicată, complice, cât o invitație la dans, pe care Petru o acceptă fără ezitare deși, vorba lui, dansa ca un frigider. Era un mod Încurajator totuși de a accepta schimbarea, indiferent de sens. Dar nici aceasta nu mai conta acum când simțea lipindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că el se izolase nu numai de lume, ci și de propria grădină. Iarba nu era tunsă, răzoarele erau lăsate În paragină, copacii necurățiți; tot locul era năpădit de păpădie, rugină, urzici, răscoage și Dumnezeu știe câte altele. O asemenea invitație clară la abominabila coloană a cincea i-a zguduit profund pe tata și pe vecinii lui; Întreaga lor compasiune s-a mutat către vecinii imediați ai acestui colaboraționist, aflați acum sub invazia constantă a trupelor parașutate de compozee și răscoage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
am întrebat-o unde are loc autopsia. Își făcu cruce, apoi mă conduse pe un coridor și-mi făcu semn spre o ușă dublă, pe care scria PATOLOGIE. M-am îndreptat spre polițistul care păzea ușa și i-am fluturat invitația. Tipul luă poziția de drepți și îmi deschise ușa. Am intrat într-o cămăruță răcoroasă, în care totul era de un alb și antiseptic, iar în mijloc se afla o masă lungă de metal. Pe masă erau două obiecte acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a intrat și a început să turuie în spaniolă. Când a ieșit, m-a gratificat cu un pocnit din călcâie și un salut întârziat. — Domnule polițist Bleichert, poftiți, vă rog! Cuvintele rostite fără accent m-au surprins. Am dat curs invitației și am fost întâmpinat de un mexican înalt, în costum gri, cu mâna întinsă - pentru a da noroc, nu pentru a primi un dolar. Ne-am strâns mâinile. Individul se așeză la un birou mare și bătu ușor cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și Willis Johnson vor încerca ei să-mi facă felul. Getchell voia să mă țină departe de răzbunarea lor până se mai calmează spiritele, așa că mi-a repartizat un sector la granița de vest a secției. Noul traseu era o invitație la plictiseală. O zonă amestecată, albi și negri, fabrici mici și case îngrijite. Cea mai palpitantă acțiune la care te puteai aștepta ți-o ofereau șoferii beți și traseistele care agățau șoferi, încercând să-și rotunjească veniturile în drum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
până la ușa dormitoarelor femeilor din palatul lui Hamor. Când le făceam cu mâna, le-am simțit pe Bilha și pe Rahela uitându-se mai atent la mine. Probabil graba și plăcerea care mi se citea pe față când am auzit invitația regelui trebuie să le fi pus pe gânduri, dar era deja prea târziu. Mi-au făcut și ele cu mâna, în timp ce coboram valea, și le simțeam întrebarea în spate. Un șoim s-a rotit de câteva ori deasupra noastră. Levi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
încânta ideea de a începe o viață nouă și de a fi respectată, dar se temea de ce ar fi însemnat viața alături de o noră și o neliniștea renunțarea la confortul din Teba. Îi spusese fiului ei că avea să cântărească invitația până în sezonul următor, când începea anul nou. La urma urmei, aspectul Constelației Câinelui părea favorabil schimbărilor. Prietena mea și cu mine ne cântăream opțiunile, dar rămâneam deseori fără cuvinte, ținându-ne doar pentru noi cele mai mari frici. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în timp ce soarele scânteia în apă în nenumărate puncte de lumină. Dimineața și la apus, când barca acosta pentru noapte, Menashe și Efraim săreau în apă. Servitorii păzeau să nu vină crocodili sau șerpi, iar bărbatul meu n-a putut rezista invitației de a li se alătura. Și-a dat haina jos și a sărit în apă cu un strigăt la care copiii au răspuns cu fluierături. Am râs când l-am văzut pe bărbatul meu scufundându-se și ieșind iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fii ai vizirului, unchiul meu, a zis ea. Așa e? Am ghicit bine? Am zâmbit și am zis: - Ai ghicit bine, și am invitat-o să stea jos și să-mi povestească despre frații și surorile ei. Gera a acceptat invitația mea cu un zâmbet plin de satisfacție și a început să-mi spună câte în lună și-n stele despre familia ei. - Surorile mele sunt încă niște copile, a zis fata, deși era și ea la câțiva ani buni distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
învârti pe aici. Vrei să bârfească lumea? Dacă te interesează cumva cei care vin la laborator, vino, așează-te pe scaun și studiază-i. Poți să faci și schițe.” Fusese o ironie, dar eu am luat-o ca pe o invitație. Profitând de faptul că în perioada aceea laboratorul era destul de puțin solicitat, am început să mă duc pe-acolo și, treptat, eu și Laura ne-am împrietenit; deși un anumit prag rămânea între noi și ar fi rămas cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și am deschis ușa. În primele clipe n-am văzut nimic. Lumina vie, puternică, reverberată în oglinzi m-a orbit. Fără să vreau, am închis pleoapele. Așteptam să aud râsul binevoitor sau uscat sau nervos al Bătrânului și, eventual, o invitație. „Ei, hai, domnule sculptor, dacă tot te-ai hotărât să mă deranjezi, îndrăznește”. Și mă miram că nu auzeam nici râsul, nici invitația. Inima îmi bătea cu putere, mă întrebam dacă nu făcusem o gafă pătrunzând în sala cu oglinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am închis pleoapele. Așteptam să aud râsul binevoitor sau uscat sau nervos al Bătrânului și, eventual, o invitație. „Ei, hai, domnule sculptor, dacă tot te-ai hotărât să mă deranjezi, îndrăznește”. Și mă miram că nu auzeam nici râsul, nici invitația. Inima îmi bătea cu putere, mă întrebam dacă nu făcusem o gafă pătrunzând în sala cu oglinzi fără să fiu chemat și, cu un efort aproape supraomenesc, am deschis ochii murmurând: „Vă rog să mă iertați că am avut îndrăzneala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă simțeam obosit; parcă toată noaptea mă luptasem cu vedeniile unui coșmar strălucitor. 20 (Din caietul cu visuri) Bătrânul râse și împreună cu el mii de alți „el” s-au pornit să râdă în sala cu oglinzi. După care a repetat invitația. — Îndrăznește, domnule sculptor. Nu e nimeni aici în afară de noi doi. — Noi doi? Cuvintele acestea n-aveau nici o noimă. Din oglinzi reverberau nenumărate chipuri care semănau cu „noi doi”. Am înaintat în lumina rece și feerică până la masa de răchită acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dată În viață, acum mulți ani. Theodora o conduce În dormitorul slab luminat, rămânând respectuoasă În urmă, lângă ușă. Poți să ne lași singuri, domnișoară Bosanquet, spune dna James pe un ton care aduce mai degrabă a ordin decât a invitație. Henry stă Întins pe spate, cu cuvertura trasă până sub bărbie și băgată pe sub brațe. A fost bărbierit de curând În cinstea cumnatei sale și capul mare și oval Îi lucește pe pernă ca o lună aproape plină, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Maurier - și poate, medita Henry uneori, chiar al omului Însuși. Abia În 1878, la doi ani după ce luase hotărârea irevocabilă de a-și construi o carieră literară la Londra, se cunoscuseră efectiv, cu ocazia uneia din celebrele o sută șapte invitații la cină pe care le acceptase În sezonul acela. Pe Henry Îl amuzase să descopere că desenatorul ale cărui personaje - mai ales frumusețile din Înalta societate și Însoțitorii lor - păreau să crească săptămânal În Înălțime În paginile revistei, era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mult pe cei doi. Nutrea de mult ideea de a scrie pentru o revistă un articol despre activitatea lui Du Maurier și ceru permisiunea artistului de a-i face o vizită pentru o discuție, propunere care se soldă cu o invitație promptă la New Grove House. După o foarte agreabilă zi de vară, petrecută cu răsfoirea portofoliilor de lucru, dimineața, și cu o plimbare pe câmp după-amiaza, Henry fu Îndemnat să revină oricând, duminica, fără formalități. Dat fiind că locuia atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu făcuse nici tata. Ce doream cu adevărat să mă fac era artist. De când mă știu am desenat, chiar și când eram mic, pe bucățele de hârtie, pe dosul scrisorilor, pe marginea cărților de școală... fiecare spațiu alb era o invitație irezistibilă de a-l umple cu siluete și chipuri. După moartea tatei, la Londra - cu părere de rău trebuie să recunosc că mi-a murit În brațe, murmurând versurile unui cântec de pahar - ne-am Întors la Paris și mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tragă răsuflarea și să caute iar societatea, se ivi o nouă și binevenită companie: familia Du Maurier se mută la Londra pentru o perioadă mai lungă. Om cu obiceiuri gregare, căruia Îi plăceau mesele și petrecerile și care primea numeroase invitații, George Du Maurier se plângea de mult de inconvenientul traiului atât de departe de Londra atunci când participa la astfel de evenimente. Trăsura era diabolic de scumpă, după cum protesta el adesea, căci vizitiii cereau sume substanțiale În plus pentru a urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
refuze familiei aerul sănătos din Hampstead, de aceea Îi veni fericita idee de a-i lăsa acasă timp de trei luni pe an, În timp ce el Închiria o casă mobilată În Bayswater. El și Emma erau atunci liberi să accepte oricâte invitații, o perioadă. Experimentul se dovedi atât de reușit, Încât Du Maurier decise să Îl permanentizeze În viitor. Henry era vizitator frecvent În Gloucester Gardens nr. 27, și amândoi făceau Împreună plimbări seara, pe străzile din Bayswater. În vara aceea, Guy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Brontë... Fenimore Îi ascultă impasibilă protestele, apoi Îi râse În față. — Henry, ești extraordinar, Îi spuse. Buna dispoziție Îi revenise, dar Henry găsi că această remarcă de neînțeles era cea mai deconcertantă din Întreaga conversație. A doua zi acceptă o invitație mai veche de a face o vizită prelungită prietenei sale, dna Bronson, la Veneția. Amfitrioana avută din New England ocupa Casa Alvisi de pe Grand Canal vizavi de Salute, iar ospitalitatea sa În locuința impozantă, oferită mai ales celebrităților din lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un omuleț scrobit, mai mic de statură chiar și decât Du Maurier și Ainger, dar un erudit și critic cultivat, cunoscător la fel de bun al literaturii franceze și engleze. Henry i-l prezentă lui Du Maurier, care Îi făcu imediat o invitație permanentă pentru zilele de duminică. De aici Încolo, Henry se bucură adesea de compania lui Jusserand pe drumul lung din Kensington În Hampstead și Înapoi, iar nivelul conversațiilor de la New Grove House crescu cu câteva grade pe scara referințelor culte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
treia. În după-amiaza zilei de sâmbătă, 3 ianuarie 1891, cu numai câteva ore Înainte de prima reprezentație publică a Americanului, Henry măsura În sus și În jos camera de la Hotelul Prince of Wales din Southport, râgâind și trăgând vânturi intermitent. Refuzase invitația de a lua masa cu Compton, care prânzea Întotdeauna la ora trei fix atunci când avea spectacol seara, și comandase o gustare rece În cameră, dar poate făcuse o greșeală. O masă caldă i-ar mai fi calmat intestinele clocotind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În capitală, după un lung circuit prin provincie, la sfârșitul lui mai. Prince’s Hall din Piccadilly nu era pe atât de plină pe cât ar fi sperat, căci sezonul social era În plină desfășurare și polițele căminelor gemeau sub greutatea invitațiilor, dar mai mulți prieteni ai lui Du Maurier Își făcură apariția loial, alături de Henry, cu această ocazie. Fură invitați să stea pe scenă În spatele vorbitorului, ca „grup platformă“, o expunere În ochii publicului de care Henry nu se bucură, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
acesta Îi declara că piesa Îi făcuse plăcere, dar nu Îl mulțumise, și se oferea să Îi dea mai multe amănunte Într-o Întâlnire. Henry o luă ca pe un refuz, dar unul Încurajator, și consideră că merita să accepte invitația. Câteva zile după aceea, conform Înțelegerii, Îi făcu o vizită lui Daly la biroul din Shaftesbury Avenue. Producătorul, un bărbat bine clădit, În jur de cincizeci de ani, cu un chip irlandez prelung, frumos, ușor melancolic, și păr cu cărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lui Aubrey Beardsley, cum nu se poate mai departe, În stil și conținut, de cele ale lui Du Maurier, și nu era sigur că lucrările sale aveau să stea confortabil alături de ale tânărului artist, Între aceleași coperte; Întâmpină Însă prudent invitația lui Harland și promise că se va gândi la o contribuție potrivită la The Yellow Book, când aceasta va fi mai aproape de debut. — Orice, din partea dumneavoastră, va fi minunat, Îi spuse Harland. Și poate fi oricât de lungă doriți. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]