18,729 matches
-
ulterior, odată cu creșterea capacității topitoriei de la Zlatna. În timpul Revoluției de la 1848, topitoria a fost distrusă. După 1850, uzina este reconstruită iar procesul tehnologic este modificat prin aplicarea prăjirii clorurate la minereurile sulfuroase în scopul imbogățirii chimice mai avansate în metale prețioase pentru a fi extrase prin amalgamare, cu randamente mai mari. Mai târziu, în bazinul aurifer din Munții Apuseni, iau ființă primele instalații hidrometalurgice de extragere a aurului si argintului de la Gura Barza - procedeul de amalgamare - și la Baia de Arieș
Ampelum Zlatna () [Corola-website/Science/322473_a_323802]
-
camere. Se construiesc primele cuptoare de topire cu cuvă verticală de secțiune dreptunghiulară, cu mantale laterale duble, răcite cu apă (Water-Jaket), destinate obținerii matelor cupro-plumboase. Se introduce procedeul de tratare a matelor bogate cu acid sulfuric, în scopul colectării metalelor prețioase în reziduul plumbos insolubil și prelucrării metalurgice până la plumb bogat. Soluțiile de sulfat de cupru sunt prelucrate pentru obținerea sulfatului de cupru cristalin, cu utilizare în viticultură. În 1886, cuptoarele Water-Jaket sunt înlocuite cu un furnal cu cuvă înaltă de
Ampelum Zlatna () [Corola-website/Science/322473_a_323802]
-
ani de strădanii mai mult sau mai puțin solitare artistul și prozeliții săi, pictura lui Marian Zidaru ne dezvăluie o altă latură a virtuozității sale plastice. Un univers al reprezentărilor simbolice, extrase din mediul domestic proxim, dar aureolate de o prețioasă încărcătură simbolică, pe care doar singularitatea și perfecțiunea formei cuprinsă în suprafața austeră a fiecărui tablou o consacră în ordinea, nu neapărat voită de artist, a unei potențări mistice. Sigur, nu întâmplător, printre subiectele abordate de Zidaru în uleiurile sale
Marian Zidaru () [Corola-website/Science/316848_a_318177]
-
XIX-lea, care, între anii 1846 - 1848, a studiat la Academia de Artă din Viena. Practic, pictura românească de la - în Ardeal, împreună cu cea din Principate, a început să facă parte integrantă din cea a Occidentului. Prin portretistică, a lăsat documente prețioase pentru cunoașterea epocii în care a trăit, fiind unul dintre creatorii portretului de tip Biedermeier în pictura românească, precum și unul dintre realizatorii portretului istoric cu rezonanță romantică. A realizat o vastă operă de acest gen, având ca temă principală personalități
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
carte de referință și astăzi. Grigore Antipa a propus dicționarul pentru „un premiu special al Academiei Romane". Constantin Rădulescu-Motru sublinia în 1936, că ""Dicționarul lui Tiktin este și va rămâne multă vreme de aici înainte o operă fundamentală și un instrument prețios pentru specialiștii în limba română, iar pentru marele public un dicționar excelent, justificând cu prisosință deviza pe care autorul a tipărit-o în fruntea volumului al treilea «non omnis moriar»."" În 1971 prof. dr. Ioan Rizescu a scris o monografie
Heimann Hariton Tiktin () [Corola-website/Science/316926_a_318255]
-
faptului că erau ținuti departe de băncile școlilor, fiind în același timp terorizați de o poliție omniprezentă și de o administrație rapace. Boierimea locală, care ar fi trebuit să fie pătrunsă de idealurile naționale, era de cele mai multe ori, un aliat prețios al administrației rusești. Descendenți ai unor mari familii de boieri moldoveni au făcut carieră în Imperiul Rus. Unul dintre guvernatorii guberniei centrale Moscova a fost Grigore Cristi, în timp ce un alt moldovean, Leon Casso, profesor la Universitatea din Moscova, a ajuns
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
din Bridgeport, Connecticut. În 1889, cu doi înainte de moartea sa, Barnum a predat mumia elefantului către "Barnum Hall", un muzeu de științe ale naturii de pe lângă Universitatea Tufts din Medford, Massachusetts, fondat de el însuși. Muzeul, care adăpostea multe alte lucruri prețioase donate de Barnum, a fost distrus de un incendiu la 14 aprilie 1975. Rămășițele elefantului, sub formă de cenușă, au fost strânse într-un borcan de unt de arahide și sunt păstrate în cabinetul asistentului departamentului atletic al Universității. Dacă
Jumbo () [Corola-website/Science/328951_a_330280]
-
care au marcat vremurile în care au trăit, cartaginezul Hannibal și romanul Scipio, zis Africanul. Mai multe decenii de înfruntări vor conduce la victoria Imperiului Roman ca urmare a capacității sale de a rezista pe termen lung și a sprijinului prețios oferit de aliații nord-africani. Astfel, Massinissa, rege al Numidiei, va contribui la eșecul lui Hannibal în momentul în care acesta era aproape de victorie. A primit, în acest scop, sprijinul regelui maurilor, Baga care, în schimb, dorea să-și extindă teritoriile
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
a continuat să protesteze și a trebuit să fie dusă la altar de conetabilul Franței, Anne de Montmorency. La nuntă, Jeanne a fost somptuos îmbrăcată, purtând o coroană de aur, o fustă de argint și de aur încrustată cu pietre prețioase, și o mantie de satin roșu bogat împodobite cu hermină. Această căsătorie politică a fost anulată patru ani mai târziu pe motiv că acesta nu a fost consumată. Ea a rămas la curtea regală. După decesul lui Francisc în 1547
Ioana a III-a a Navarrei () [Corola-website/Science/325961_a_327290]
-
-lea și cancelarul său, Mercurin Gattinara, nu voiau să audă de răscumpărare; ei au cerut retrocedarea Burgundiei, asupra căreia teoretic Carol era moștenitorul prin bunica sa. Misiunea Margaretei nu a reușit însă i-a adus regelui Francisc I un confort prețios. Singurul ei fiu, Jean, s-a născut la Blois la 7 iulie 1530 când Margareta avea 38 de ani, vârstă considerată înaintată după standardele secolului al XVI-lea. Copilul a murit în ziua de Crăciun în același an. Se crede
Margareta de Navara () [Corola-website/Science/325960_a_327289]
-
Abilitatea cu arcul era foarte apreciată la curtea imperiala și competiții de tip sportiv deja erau organizate. La sfârșitul secolului al VI-lea i. Hr. tirul cu arcul a fost identificat de Confucius că unul dintre cele șase arte nobile. Arcurile prețioase, acoperite cu lac, erau moștenite din tata în fiu. În Japonia tirul cu arcul s-a dezvoltat în Perioada Yayoi cu un arc specific ("yumi"), cu 2 m lungime și priză asimetrica, care este folosit încă în prezent la kyudo
Tir cu arcul () [Corola-website/Science/325974_a_327303]
-
a devenit mai umil, mulțumindu-se doar cu satisfacerea necesităților de bază ale vieții. El locuiește acum la Paris cu prietenul său apropiat, naratorul anonim al povestirilor. Cei doi s-au întâlnit din întâmplare în timp ce căutau amândoi „aceeași carte foarte prețioasă și rară”, într-o bibliotecă obscură. Această scenă, în care cele două personaje caută un text ascuns, servește ca metaforă pentru detectare. Ei se mută repede împreună într-un conac vechi situat în "Faubourg Saint Germain". Ca hobbiuri, Dupin este
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
cea din documentele maghiare, Moldvabánya, tradusă „Mina Moldovei”, fiindcă în maghiară "bánya" înseamnă „mină” dar și "bănie" centrul administrativ al unui șef local sau ban. Traducerea nu se referă strict la activitatea de minerit subteran, ci și la obținerea metalelor prețioase prin decantare, adică „spălarea” aurului de către „băieși”. Vestigii din epoca metalelor și din cea prefeudală arată o continuitate neîntreruptă de viețuire. Cercetările arheologice atestă o viață urbană în veacul al XIV-lea. Într-un document din 1339 Baia trecea drept
Baia, Suceava () [Corola-website/Science/324975_a_326304]
-
Deși Șchiopul nu e mort, întâmplarea îl încetinește și îi dă planurile peste cap pentru o vreme. Următoarea țintă a Companiei este Desfrânatul. Vrăjitorii Companiei, împreună cu Hoțul-de-Suflete, pun la bătaie o comoară protejată de magie (conținând aur, argint și pietre prețioase) într-un oraș neutru din apropiere, ca recompensă pentru capul Înrobitului. Desfrânatul nu are de ales și este obligat să încerce să o fure înainte de a fi vânat de întreaga lume, dar este ucis de Corb și de Cobe, doi
Compania Neagră () [Corola-website/Science/324394_a_325723]
-
Augustin și de Paulus Orosius. Redactată în timpul războiului civil din Germania dintre 1143 și 1145 și ulterior acestuia, opera pornește de la contrastul dintre Ierusalim și Babel, considerate ca fiind regatul ceresc, respectiv regatul pământesc. Dincolo de aceasta, opera include multe informații prețioase pentru istoria vremurilor contemporane autorului. Această cronică, extrem de apreciată de către contemporanii săi, se încheie cu descrierea anului 1146, de la care dată și până la 1209 narațiunea fiind continuată de către Otto, abate de St. Blasien (în Pădurea Neagră) (d. 1223). În "Chronica
Otto de Freising () [Corola-website/Science/324412_a_325741]
-
deci să piardă unul din lucrurile cele mai de preț pentru a nu strica echilibrul, o normă care era mai degrabă un imperativ grec decât egiptean ("Nimic în exces" era înscris pe frontului templului din Delfi). Policrate aruncă un inel prețios în mare pentru a urma sfatul lui Amasis, însă un pescar se nimerește să pescuiască exact peștele care a înghițit inelul, să-l aducă lui Policrate care astfel regăsește înăuntru inelul. Auzind povestea, faraonul ar fi rupt alianța în ideea
Policrate () [Corola-website/Science/327434_a_328763]
-
mări" și "Insula misterioasă". De asemenea, găsesc ultimele însemnări ale locotenentului Elstead, protagonistul povestirii ” În abis” a scriitorului britanic. Seismologul Atan Along pornește într-o expediție de cercetare a vulcanilor din Cercul de Foc al Pacificului. Deși adună date extrem de prețioase pentru savanți, moare înainte de mai putea fi salvat. Pornind de la datele culese de el se organizează expediția ”Constelația I”, care descoperă o peșteră în mijlocul unui zăcământ de beriliu aflat la 10 km sub nivelul Oceanului Pacific. Expediția nu mai revine la
Constelația din ape () [Corola-website/Science/326955_a_328284]
-
de asemenea, și alte mari nume ale culturii românești printre care Panait Istrati, Jean Rosenthal, Mihail Sadoveanu sau Gala Galaction. A fost tatăl liderului comunist Lucrețiu Pătrășcanu. Despre , dramaturgul Ion Luca Caragiale spunea că este un "inteligent impresar al atâtor prețioase figuri de comedie în costum local românesc", iar Garabet Ibrăileanu că "este și un sentimental, un suflet plin de nostalgia lucrurilor care au fost și nu mai sunt". La 15 septembrie 1993 s-a dat în folosință școala generală din
Dumitru D. Pătrășcanu () [Corola-website/Science/326965_a_328294]
-
cu unelte agricole (unul cu o lopată și altul cu o furcă). Lupta ajunge pe marginea unei mori de apă, iar Mamulos cade în apă. Scăpat de arnăuți, Anghel o ajunge din urmă pe domnița Ralu și îi fură bijuteriile, prețioasa sa zestre. Domnița se lamentează că haiducul a lăsat-o săracă ("„Mă lași săracă, tâlharule!”"), la care Anghel îi răspunde: "„Averea dumitale, domniță: două buzișoare, două țâțișoare”" și apoi pleacă. "" a fost filmat în vara și toamna anului 1970, concomitent
Zestrea domniței Ralu () [Corola-website/Science/326441_a_327770]
-
al cavalerului des Aubes. Acesta din urmă, fiind foarte bătrân, i-a dezvăluit înaltului prelat un secret aflat în timpul teroarei iacobine de la preotul Nicolas. Preotul, care urma să fie ucis pe eșafod, era depozitarul unor bogății mari transformate în pietre prețioase și îngropate sub o piatră de hotar din ținutul Caux. El i-a indicat locul exact și i-a dat un cifru. Cavalerul des Aubes a verificat existența comorii și s-a dus în fiecare an la slujba Paștelui în
Contesa de Cagliostro () [Corola-website/Science/326444_a_327773]
-
brațe, unde cavalerul trebuia să spună cuvântul-cheie și să dezbăluie locul comorii. El a așteptat timp de 55 ani să fie contactat, dar nu a venit nimeni. Cavalerul des Aubes i-a arătat cardinalului un sipet mic cu câteva pietre prețioase. Bătrânul cavaler a murit în timpul războiului fără a mai dezvălui cuiva locul unde era ascunsă comoara, dar i-a trimis cardinalului o scrisoare în care spunea că cuvântul-cheie se afla gravat pe dosul capacului sipetului. Sfeșnicul cu șapte brațe fusese
Contesa de Cagliostro () [Corola-website/Science/326444_a_327773]
-
încă îndrăgostită, și s-o ucidă pe Clarisse. Ambele încercări ale contesei eșuează. Raoul îi spune Joséphinei că înainte de explozia vasului el înlocuise comoara din lada de fier cu boabe de fasole și de linte și îi arată câteva pietre prețioase pe care le avea la el. Contesa încearcă să-l împuște, dar în încăierare este rănită. Raoul se căsătorește apoi cu Clarisse, Godfrey de Étigues și Bennetot mor în timpul unei călătorii cu barca într-un accident inexplicabil. Clarisse a născut
Contesa de Cagliostro () [Corola-website/Science/326444_a_327773]
-
Henry Baker. Holmes și Watson străbat orașul pentru a afla cum a ajuns bijuteria, furată de la contesa de Morcar în timpul șederii sale la Hotelul Cosmopolitan, în gușa gâștei. Omul care abandonase gâsca, Henry Baker, nu știe nimic de existența pietrei prețioase în gușa gâștei, dar oferă informații valoroase lui Holmes, care-l conduc pe acesta la un negustor de păsări din Covent Garden. Negustorul i se plânge lui Holmes că mai mulți oameni au insistat să le spună cui a vândut
Aventura rubinului albastru () [Corola-website/Science/323563_a_324892]
-
sora sa, Maggie Oakshott. El trebuia să primească acea gâscă drept cadou de Crăciun, dar a luat din greșeală o altă gâscă, asemănătoare cu cea care înghițise rubinul. Astfel, când Ryder a tăiat gâsca și nu a găsit nici o piatră prețioasă, s-a întors la sora sa, dar aceasta vânduse deja gâștele negustorului de păsări Breckinridge din Covent Garden. Ea i-a spus că fuseseră două gâște albe cu o dungă neagră pe coadă, pe care nu le putea deosebi. Breckinridge
Aventura rubinului albastru () [Corola-website/Science/323563_a_324892]
-
Champion” care sunt gravate se află in partea de sus a piesei, iar plăcuța care are numele campionului gravat, se află în partea de jos. În plus, întreaga piesă este gravată cu modelul unui fleuron unic care este înconjurat de prețioase pietre roșii. De-a lungul curelei, la ambele capete se află două bucăți laterale mai mici care au același model de fleuron văzut în piesa centrală. Din 19 iulie 2011 până în prezent, pielea din spatele curelei a prezentat o culoare rubinie
World Heavyweight Championship (WWE) () [Corola-website/Science/323580_a_324909]