18,720 matches
-
prietenă a țarinei Alexandra, a vizitat-o și a recunoscut-o ca fiind Anastasia, dar Charles Sydney Gibbes, profesorul de engleză al copiilor țarului, a declarat că este o impostoare. Într-o declarație pe proprie răspundere, el a jurat: „Nu seamănă deloc cu adevărata Mare Ducesă Anastasia pe care am cunoscut-o... Sunt absolut convins că este o impostoare.” Cu timpul, Anderson s-a izolat de lume, trăind înconjurată de pisici, în casa ei din ce în ce mai dărăpănată. În mai 1968, a fost
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
copii ale cărților tipărite pentru perioada menționată aici.” (în ). Versiunea inițială a Statutului reginei Ana a fost modificată substanțial în timpul discuțiilor din parlamentul Marii Britanii, Camera lorzilor aducând cele mai importante amendamente. Versiunea propusă spre aprobare avea doar 6 articole și semăna mult cu licența din 1662. Se interzicea tipărirea, retipărirea sau importul oricărei cărți pe care "o va scrie de aici înainte orice autor" sau pe care editorul sau vânzătorul o va fi cumpărat de la autor. Încălcarea regulilor atrăgea penalități financiare
Legea reginei Anna () [Corola-website/Science/322241_a_323570]
-
de doi tineri (protagoniștii jocului Mafia 2, Vito Scaletta și Joe Barbaro). Vito îi adresează lui Tom cuvintele: "Domnul Salieri va transmite salutari". Joe apasă pe trăgaciul puștii, omorându-l pe Tom. Jocul se încheie cu cuvintele lui Tommy: Jocul seamănă cu seria de jocuri Grand Theft Auto: jucătorul poate să ucidă cu armele de foc; poate să conducă diferite mașini, să fure mașini și să le arunce în aer. Cele două jocuri se mai aseamănă și prin faptul că personajul
Mafia: The City of Lost Heaven () [Corola-website/Science/322252_a_323581]
-
Hugh Montgomery a fost în vizită la Institutul pentru Studii Avansate și s-a gândit la o formulă pentru distanța dintre zerouri consecutive ale funcției zeta Riemann. El a arătat formulă pentru a matematicianului Atle Selberg care a declarat că semăna cu o formulă de fizică matematice și ar trebui să i-o arate lui Dyson, care a recunoscut-o ca formulă pentru valorile proprii ale unei matrice aleatoare Hermitian. Acest lucru sugerează că ar putea fi o legătură între distribuirea
Freeman J. Dyson () [Corola-website/Science/322273_a_323602]
-
în anul 1896 și s-au încheiat în 1898. Clădirea cazinoului a fost inaugurată în mod oficial la 10 iulie 1899. Cazinoul a fost construit în stil eclectic, cu unele note ale Renașterii germane. Din punct de vedere arhitectonic, ea seamănă cu Cazinoul din Baden. În interior se aflau trei policandre de cristal de Murano, la început cu lumânări, apoi cu becuri. În cazinou se afla o sală de teatru, o bibliotecă, un restaurant, o cofetărie, spații de utilitate publică. Printre
Cazinoul din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/322290_a_323619]
-
la vârful ei un smoc de peri (de ex. la șoarecele scurmător). Membrele posterioare mai lungi decât cele anterioare, dar diferența în lungimea lor este mică. Doar la câteva specii membrele posterioare sunt foarte mult alungite și aspectul acestor animale seamănă cu cel al șoarecilor săritori ("Dipodidae"). Membrele sunt pentadactile (cu cinci degete). Degetele prevăzute cu gheare puternice. La formele acvatice pe picioarele posterioare între degetele se află membrane înotătoare. Formele subterane, bune săpătoare, au un aspect talpoid (de cârtițe): corpul
Cricetide () [Corola-website/Science/329744_a_331073]
-
este ultimul film al lui Jonathan Winters după moartea sa la 11 aprilie, 2013. Premiera românească a avut loc pe 23 august 2013, în 3D, varianta subtitrată și dublată, fiind distribuit de InterCom Film Distribution. Gargamel creează niște ființe care seamănă cu ștrumpfii, dar care sunt rele și se numesc Obraznicii: Vexy (Christina Ricci/Delia Matache) și Hackus (J.B. Smoove). El speră ca aceștia să-l ajute să obțină controlul asupra poțiunii magice a ștrumpfilor. Dar când află că numai un
Ștrumpfii 2 () [Corola-website/Science/329778_a_331107]
-
de exemplu o codă. Unul dintre modurile în care Beethoven a extins și a intensificat practica clasică a fost extinderea codelor, producând o secțiune finală. Pentru un exemplu celebru, vezi "Simfonia nr 8 (Beethoven)". În notația muzicală, simbolul codei, care seamănă cu un set de cursor, este utilizat ca un marker de navigare, similar cu semnul „Segno dal”. Acesta este utilizat în cazul în care ieșirea de la o secțiune repetată se află pe acea secțiune, apropiată de sfârșit. De exemplu, acest
Coda () [Corola-website/Science/329837_a_331166]
-
cauză, majoritatea lor se înțeleg între ei în limbile vehiculare Hirimotuană și Tokpisină. Papuașii se deosebesc lingvistic și genetic atât de Austronezieni cât și de Melanezieni. Fizic sunt adaptați climei ecuatoriale și deși au chipuri ușor recunoscibile ca specific papuașe, seamănă mai mult cu Negrii africani, cu Melanezienii și cu Aborigenii australieni, decât cu alte populații ; totuși, pe planul genetic, sunt mai apropiați de populațiile asiatice decât de oricare altele.
Papuași () [Corola-website/Science/329868_a_331197]
-
a administrației, din cauză că a fost perturbată de încercări numeroase de destabilizare, variate prin forme de manifestare, conținut și intensitate. Aceste încercări au fost circumscrise obiectivului de a menține în rândul populației o stare de permanentă tensiune și efervescență, de a semăna incertitudinea și neîncrederea în eforturile noii administrații instalate și de a induce suspiciunea față de soliditatea noului regim față de perspectivele consolidării acestuia. Debutul autorităților române în fostul teritoriu imperial rus s-a izbit de resentimentele vechii administrații. Abolirea sistemului Zemstvelor, conform
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
sau "chigaimasu" (, forma politicoasă normală) se apropie semantic cel mai tare de „nu“. Bețișoarele de mâncat ("hashi" ) se deosebesc de cele chinezești prin faptul că sunt ceva mai scurte. Este o gafă să înfigi bețișoarele în orez, deoarece acest lucru seamănă cu bețișoarele parfumate înfipte în orezul făcut ca ofrandă unei persoane decedate. La fel, niciodată nu se oferă/acceptă mâncare de la bețișoare la bețișoare, deoarece acest procedeu amintește de procedeul folisit la luarea oasele persoanei decedate din cenușă (după cremare
Comportamentul social în Japonia () [Corola-website/Science/328035_a_329364]
-
Gheorghe Niculescu, în anul 1957. Fenomene similare se întâlnesc însă și în alte două localități din Vâlcea, la Stroești și la Slătioara. Fiecare zonă are însă particularitățile ei și niciuna dintre structurile realizate de natură de mii de ani nu seamănă cu cealaltă. Șiroirile sau piramidele de pământ de la Goranu sunt formațiuni specifice, unice în Romania. Deosebit este chipul uman modelat în una din râpele de pe versantul drept al văii. Această râpă, de mici dimensiuni, este deosebită de celelalte 11 din
Goranu, Vâlcea () [Corola-website/Science/328298_a_329627]
-
face drumul mai ușor. Efortul celor care se încumetă să îl parcurgă este însă răsplătit cu prisosință. Pe malul pârăului, apele de la ploi și zăpezi au săpat în depozitele de conglomerate, formând niște structuri mai mici sau mai mari care seamănă surprinzător de mult cu piramidele. Unele sunt gri, altele sunt galbene, iar altele sunt roșii, dar toate reușesc să impresioneze. Pentru localnici priveliștea a devenit ceva obișnuit. Rareori, mai ales în zile de sărbătoare când prin pădurea din apropiere se
Goranu, Vâlcea () [Corola-website/Science/328298_a_329627]
-
și jaduri șlefuite, sau statuete de marmură poleite cu aur. Adăposturile comune erau construite din lemn, chirpici și paie, dar au fost descoperite și adăposturi care par a fi fost case comune din calcar, cu acoperișuri înalte și înclinații care seamănă cu cele din arhitectura asiatică.
Arhitectura mesoamericană () [Corola-website/Science/328325_a_329654]
-
Imperiu Roman, sunt atracțiile sale majore. O mare parte din interior a fost distrus în timpul celui de-al doilea război mondial. O atracție care a supraviețuit este "Teufelstritt" sau Pasul Diavolului, aflat la intrare. Acesta este un semn negru care seamănă cu o amprentă de picior și care, conform legendei, s-a întipărit acolo atunci când diavolul a privit curios și a ridiculizat biserica "fără ferestre" pe care a construit-o Halsbach. (În epoca barocă altarul ascundea o fereastră în capătul bisericii
Catedrala din München () [Corola-website/Science/328352_a_329681]
-
actului al III-lea al operei sale Parsifal. În luna august a aceluiași an, Ludovic al II-lea i-a comunicat prietenului său Richard Wagner că a dispus să fie construită "o colibă de pustnic, rezemată de o stâncă". Ea seamănă cu cea "a lui Gurnemanz, de lângă o pajiște, care la anul va deveni o frumoasă pășune plină cu flori", îi scria el în acea scrisoare. "Un izvor curge în imediata apropiere, așa că acolo totul îmi aduce aminte de acea dimineață
Sihăstria lui Gurnemanz () [Corola-website/Science/327614_a_328943]
-
în loc să ofere un final care să facă așteptarea următorului volum mai ușoară.” David Orr de la "The New York Times" a spus: „"Dansul dragonilor" își face apariția cu 1.012 pagini și dă impresia că ultimele două cărți ale seriei o vor face să semene cu 'Bătrânul și marea'. O asemenea lungime nu e necesară și afectează proza lui Martin și intriga. Tyrion 'se clatină' de cel puțin 12 ori și chiar dacă presupunem că acest cuvânt neonorant reflectă disprețul lui Tyrion pentru ciudatul său mers
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
moartea ei, iar Madame de Mailly, se spune, că a început să spele picioarele săracilor ca un semn catolic de remușcare. Fiul regelui și al Paulinei a fost numit Louis după tată și a primit titlul de duce de Luc. Semăna atât de mult cu tatăl său încât a fost numit "Demi-Louis", "micul Louis". A fost crescut de mătușa sa, Madame de Mailly. Regele a avut grijă de nevoile sale însă niciodată nu i-a acordat prea multă atenție. Mai târziu
Pauline Félicité de Mailly () [Corola-website/Science/327964_a_329293]
-
Vintimille pentru a-i oferi un statut corespunzător la curte. A dăruit noii sale metrese castelul Choisy-le-Roi. Curând Madame de Vintimille a rămas însărcinată cu regele însă a murit dând naștere fiului său nelegitim, Louis, duce de Luc, care a semănat atât de mult cu regele încât a fost numit "Demi-Louis", "micul Louis". Corpul Paulinei a fost depus la Lit-de-parade în orașul Versailles, dar în timpul nopții gardienii au părăsit sala să bea și mulțimea a intrat și a mutilat cadavrul "curvei
Louise Julie de Mailly () [Corola-website/Science/327966_a_329295]
-
poartă a trebuit să fie distrusă. La mijlocul secolului al XVI-lea a început să fie construite clădiri în stilul Renașterii târzii sub conducerea inginerului militar Domenico dell’Allio, constructorul clădirii Landhaus din Graz. Noul loc al Porții de Fier, care semăna din punct de vedere vizual cu Paulustor, se afla la nivelul străzii "Hans-Sachs-Gasse". În clădirea unde se afla poarta era amenajat arestul poliției. Un pod din lemn se afla în fața porții și traversa fostul șanț din jurul zidurilor. Construcția arterei Ringstraße
Am Eisernen Tor (Graz) () [Corola-website/Science/327992_a_329321]
-
se accelerează, depășind rapid verosimilitatea medicală a cazului. Personajul își depășește astfel condiția umană, fiind proiectat într-o condiție mitică. Vorbirea lui își pierde specificul omenesc: "„sunetele pe care le scotea își pierduseră intensitatea și precizia lor omenească, începând să semene cu exploziile infrasonice, cu șuierul, șoaptele și gemetele familiare în lumea naturală; acum părea un susur îndepărtat de pârâu, acum căderea unei cascade, acum vântul deasupra unui lan de grâu sau, vijelios, încovoind ramurile într-o altă pădure. Dacă era
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
nu se manifestă niciodată cu claritate, deoarece fantasticul este camuflat în realitatea exterioară și este perceput doar de cei care posedă simțuri superioare, în timp ce rămâne irecognoscibil persoanelor obișnuite. Există totuși unele vagi indicii. Adus în sălbăticia munților, Cucoaneș începe să semene cu un profet și își ridică înspăimântător brațele către cer și începe să se adreseze văilor și munților, vorbind și cântând. Uriașul rostește expresiile „Vox populi” și „Vox clamantis in deserto”, ultima dintre ele amintind de predicarea în deșert a
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
că soția sa a fost vindecată prin rugăciunile de la distanță și când a ajuns acasă, după zece zile, și-a dat seama că a avut loc un miracol. În plus, după câteva luni, Thecla a început să întinerească și să semene cu imaginea sa din fotografia veche de zece ani, înfățișarea ei nemaischimbându-se de atunci. După patru ani, aflat din nou cu treburi în acel oraș, Dumitru se duce la Biserica Mântuirii și îl caută pe doctorul Martin pentru a
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
altă inscipție. Se pare astfel că fiecare inscripție duce la o alta, într-un traseu menit să îi conducă spre tezaur. Ajutat de fiica învățătorului, Mirana, el merge la Constanța pentru a studia statuia descoperită acolo în 1962 și care seamănă perfect cu cea din aur. Între cei doi tineri se înfiripă o idilă, dar tații lor se află într-un mare pericol: Păruș pare a fi conducătorul unei bande de căutători de comori care sunt dispuși să facă orice pentru
Statuia șarpelui () [Corola-website/Science/327296_a_328625]
-
Marian Stanciu, Diana Lupescu și Carmen Stănescu. În secvențele de început ale filmului se specifică următoarele: "„În anul 1876 Ion Creangă a scris pentru copiii dela 7 la 77 de ani, povestea unui tînăr, care purta un costum ciudat ce semăna cu o piele de porc... După o sută de ani, Ion Popescu Gopo a realizat filmul... ”". Odată ca niciodată trăiau într-un sat un moșneag (Mircea Bogdan) și o babă (Eugenia Popovici). Amândoi erau bătrâni: moșul avea o sută de
Povestea dragostei () [Corola-website/Science/327303_a_328632]