19,047 matches
-
pentru sfânta cuminecătură. În povestirea lui Robert de Boron, un poet burgund care a scris în perioada 1191 - 1200 romanul cavaleresc "Joseph d'Arimathie" (Iosif din Arimatea) Graalul este prezentat ca fiind potirul folosit de Iisus la Cina cea de Taină. În "Queste del Saint Graal", scrisă în 1215 de un călugăr cistercian, este farfuria din care Iisus a mâncat mielul pascal și în care acum se găsește anafură pentru sfânta cuminecătură. În lucrarea "Parzival", scrisă de Wolfram von Eschenbach între
Graal () [Corola-website/Science/297944_a_299273]
-
lor, există, însă, și excepții când familii întregi cunosc și practică acest mesteșug. În zona Bucovinei tradițiile supraviețuiesc cu greu schimbărilor însă exista oameni care duc mai departe meșteșugul împistritului și care își învață cu drag și cu răbdare copiii tainele încondeierii ouălor. Imagini
Editura Bucovina () [Corola-website/Science/296544_a_297873]
-
ale edificiului din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea au dus la o deteriorare a picturii, inclusiv a tabloului votiv. Unele picturi care datează din perioada lui Ștefan cel Mare sunt patru compoziții din altar: "Cina cea de taină", "Împărtășirea Sf. Apostoli cu pâine", "Împărtășirea Sf. Apostoli cu vin" și "Spășarea picioarelor". Ele se aseamănă cu cele de la Mănăstirea Voroneț. Pictura interioară a bisericii a fost refăcută din nou în anul 1880 de pictorul bucovinean Epaminonda Bucevschi în tempera
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
Biserica, a doua venire, învierea morților; etc. 2. Articole de credință comune cu o parte dintre confesiunile creștine: Sola Scriptura (Biblia ca singură autoritate pentru credința și practica religioasă); preoția exclusivă a lui Iisus și preoția universală a laicilor; neacceptarea tainelor (sacramentelor) și ierurghiilor specifice din bisericile tradiționale; acceptarea botezului evanghelic (la vârsta credinței și alegerii personale și administrat prin scufundare, ca dedicare lui Christos, și nu ca sacrament mistic); cina Domnului ca memorial sacru, nu ca jertfă reeditată (liturghie) sau
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
și enigmatice, făurită de alhimiști, tăinuită de cei care-i știau cumplita putere și râvnită de tot felul de ambițioși necinstiți. Autorul însă o privește științific, ca pe un gadget, un obiect tehnic căruia fizicianul belgian Roger Lacombe îi dezleagă taina dezvăluind sistemul de baterii electrice ascuns de alhimiști în teaca ei. Anticipația devine astfel o aventură detectivă, din genul povestirilor lui Arthur Conan Doyle cu personajul lui Sherlock Holmes. Pe lângă această lucrare, S. Stănescu a mai scris capitole din cărți
Sorin Stănescu () [Corola-website/Science/307045_a_308374]
-
4 martie 1974, București) a fost un compozitor român, membru corespondent al Academiei Române. A fost compozitor și profesor universitar (1948-1959), apreciat ca unul din creatorii muzicii simfonice și de cameră în România de inspirație folclorică. A compus 10 simfonii, baletele "Taină" și "Luceafărul", muzică de cameră și instrumentală. În 1948 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. A fost distins cu titlul de „Maestru emerit al artei” și cu Premiul de stat. Conform însă unei dispoziții din 21 noiembrie 1959 s-
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
TEATRU • Cenușăreasa, opus 11 (1929), feerie în 2 acte (cântece, coruri, balet), textul de Cecilia Hallunga, premiera la Iași, 1930, Teatrul Național, Carol Nosek (Suita simfonică Cenușăreasa, primă audiție, București, 9 noiembrie 1930, Filarmonică, George Georgescu, Orchestra RTV, Emanuel Elenescu); • Taina, opus 17 (1932), balet în 3 acte, libretul de Maria de Saxa Coburg, premiera București, 8 februarie 1936, Opera Română, Ionel Perlea (Cântec indian, pian solo, în „Muzică și poezie” nr. 5, București, 1936; • Dans. Cântec de dragoste, pian solo
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
impecabil, o cultură temeinică și un talent oratoric de excepție. Acestea erau calitățile pe care le considera esențiale pentru un politician și pe care le căuta în discutarea personalităților politice contemporane. Ca istoric, Demetriescu a fost puternic influențat de Hyppolite Taine, în special prin lucrarea "L'Introduction à l'étude de l'Histoire expérimentale" în care susținea că evenimentele istorice ar fi determinate prin legi echivalente cu cele din științele naturii, ceea ce conferă istoriei statutul de știință exactă. După Taine orice
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
Hyppolite Taine, în special prin lucrarea "L'Introduction à l'étude de l'Histoire expérimentale" în care susținea că evenimentele istorice ar fi determinate prin legi echivalente cu cele din științele naturii, ceea ce conferă istoriei statutul de știință exactă. După Taine orice fapt istoric ar depinde de trei condiții: mediul (geografia, clima), rasa (starea fizică a omului și locul său în evoluția biologică) și momentul (gradul de avansare intelectuală a omului). Pozitivismul și raționalismul lui Taine se potriveau cu spiritul de
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
statutul de știință exactă. După Taine orice fapt istoric ar depinde de trei condiții: mediul (geografia, clima), rasa (starea fizică a omului și locul său în evoluția biologică) și momentul (gradul de avansare intelectuală a omului). Pozitivismul și raționalismul lui Taine se potriveau cu spiritul de ordine al lui Anghel Demetriescu și i-au dat un principiu de ordonare simetrică și ierarhică a lumii pe care l-a aplicat și în scrierile sale despre artă și literatură. Deși în scrierile sale
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
analizele stilistice el este la fel de sever în a impune o prezentare ordonată. Astfel, într-un articolul, el declară: "„Artistul - romancier, poet epic sau chiar dramaturg - trebuie să ne descrie exteriorul persoanelor sale, apoi să ne introducă treptat în complexitatea și tainele caracterului său.”" După părerea lui Demetriescu, Honoré de Balzac "„comite erori neiertate”" în această privință. Anghel Demetriescu este probabil cel mai erudit dintre scriitorii români, poate cu excepția lui Dimitrie Cantemir. Stăpânea la perfecție greaca antică și latina iar dintre limbile
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
ca Brâncuși, dar în alt mod, de cel mai autentic stil al artei noastre vechi. Personalitate tumultoasă încă din această perioadă de ucenicie, Ladea nu se lasă subjugat de arta marelui său maestru; larg văzător și comprehensiv, învață de la acesta taine de meșteșug îndeosebi în ce privește arta modelării. Atelierele și muzeele pariziene au reprezentat mediul și etapa următoare a formării lui. În 1924 se înscrie la Academia Julien și lucrează un timp în atelierul lui Brâncuși. Concomitent, își completează formația însușindu-și
Romulus Ladea () [Corola-website/Science/307249_a_308578]
-
În timp ce mărturisea aceste gânduri slujitorului său, Enrico este anunțat că în preajma castelului se află ascuns Edgardo di Ravenswood, singurul moștenitor al familiei dușmane rămas în viață. Furia și ura lui răbufnesc și mai puternic, aflând că Lucia este îndrăgostită în taină de acest tânăr. În gradina castelului, Lucia povestește credincioasei sale confidente, Alisa, cum în plimbările-i singuratice, a avut impresia că zăreste în oglinda vechii fântâni chipul trist și însângerat al soției unuia dintre membrii familiei Ravenswood, ucisă cândva de
Lucia di Lammermoor () [Corola-website/Science/307354_a_308683]
-
gelozie. Imaginea aceea înfricoșătoare reușește să o alunge din minte doar datorită clipelor de fericire trăite alături de iubitul ei. Sosește Edgardo, care o anunță că va pleca într-o misiune de încredere, ceea ce îl obligă sa amâne căsătoria, păstrând în taină logodna lor. Înainte de a se despărți, el îi dăruiește inelul său, simbol al legământului și credinței jurate. După plecarea lui Edgardo, Lucia trăiește într-o puternică tensiune provocată de grija pentru iubitul de la care nu primește nici o veste și de
Lucia di Lammermoor () [Corola-website/Science/307354_a_308683]
-
pictorul din 1827 a reușit să reînnoiască pe alocuri modelele originare. S-au păstrat astfel în absida altatului scene din viața "Sfintei Fecioare Maria "și "Împărtășirea Apostolilor", iar pe pereții naosului reprezentări din "Viața și Patimile Mântuitorului" - "Cina cea de taină", "Spălarea picioarelor", "Învierea lui Lazăr", "Iisus în fața lui Pilat", "Batjocorirea lui Iisus" ș.a. Unele dintre picturi au fost lăsate cu vechea lor înfățișare, cum este cazul portetului "Sfântului Nicolae" din colțul nord-estic al altarului și cu "Înmulțirea pâinilor" din unghiul
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
Cernica, unde a fost duhovnicul întregii comunități de călugări. Aici a exorcizat sute de posedați, români si străini. El își începea slujbele de exorcizare pentru alungarea demonilor cu Acatistul Domnului Iisus Hristos, continuând apoi cu Sfânta Liturghie, sfințirea apei și Taina Sfântului Maslu. În final, el citea Moliftele Sfântului Vasile cel Mare, iar dacă era nevoie, slujea și Moliftele Sfântului Ioan Gură de Aur. După ce se punea patrafirul pe cap celui posedat de demoni, acesta începea să urle, să înjure cu
Ilarion Argatu () [Corola-website/Science/308546_a_309875]
-
avalanșa pietății populare i-a impus aceasta. În cazul preotului Ilie Lăcătușu, Arhiepiscopia a luat cunoștință despre descoperirea trupului neputrezit. Calea canonizării impune însă multe etape și strădanii deosebite, așa cum s-a mai procedat"". Trupul părintelui a fost ținut în taină până la data de 27 februarie 2000, deoarece Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române nu dăduse binecuvântare pentru a putea fi văzut. Urmașii părintelui au solicitat preoților și ierarhilor din țară și de peste hotare să facă slujbe de dezlegare. Din data de 1
Ilie Lăcătușu () [Corola-website/Science/308563_a_309892]
-
căsătorească cu femei musulmane; 6. sa nu ajute în nici un fel pe dușmanii Islamului, pe harbî-i (de unde interdicția de a exporta "articole strategice", de ex. cai și arme, în dar al-harb), să nu le acorde azil, sa nu le divulge tainele islamului si să nu cadă la înțelegere cu ei. Obligațiile "dezirabile", a căror respectare depindea de epocă și de societate, erau următoarele : l. în relațiile comerciale cu musulmanii, zimmi-ii nu trebuiau să vândă acestora vin., să le dea camătă, să
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
al Bisericii Ortodoxe Române, rangul monahal superior de arhimandrit. La numai doi ani de la intrarea în monahism, pe 21 noiembrie 1999, în ziua praznicului "Intrării Maicii Domnului în biserică", la Catedrala Episcopala din Huși, arhimandritul Corneliu avea să primească, prin Taină Hirotoniei administrată de către părintele episcop Daniel, pe atunci arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Bucovinei, darul celei mai înalte treapte a preoției: arhieria sau episcopatul. Se împlinea astfel, în persoana episcopului Corneliu, chemarea "cea dintâi" a lui Dumnezeu
Corneliu Onilă () [Corola-website/Science/308635_a_309964]
-
Nerva Florea. O altă biserică din piatră (care există și astăzi) a fost ridicată în anul 1770 de feudul din Govăjdia (un sat învecinat), ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru vindecarea soției sale de o boală grea în urma unei Sf. Taine a Maslului, făcută de preoți ortodocși (religia feudului Berenoi Gheorghe fiind calvină). Pictura are o semnificație aparte: imaginile ilustrând scene din Săptămâna Patimilor, iar ostașii ce-l batjocoresc pe Hristos poartă straiele popoarelor, care au asuprit poporul român din Transilvania
Biserica Ortodoxă Ghelar () [Corola-website/Science/308765_a_310094]
-
numai de aceștia și au fost păstrate departe de uzul comun. Bărdașii satelor nu se puteau prinde decât la a-i ajuta pe meșterii de biserici, atunci când era nevoie de un nou lăcaș de rugăciune. Meșterii de biserici au împărțit tainele lor în cel mai bun caz numai cu alți dulgheri de biserici din alte părți. Peste tot unde ei activau, aceștia formau o elită distinctă, sprijinită de cler și de mireni, deopotrivă, în misiunea lor sacră. Până spre sfârșitul secolului
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
mâna pe umărul colegului "Leo Butnaru este un luptător. L-am cunoscut rostindu-se că un fin intelectual, l-am văzut dansând, dezlănțuindu-se frenetic, trăind bucuria dansului. Un anume savoir-vivre îi luminează chipul și versul. Patimă cu care descifrează taină poeziei este egală cu aceea a descoperirii misterului feminin. Constituția să fizică și spirituală exprimă tandrețe și forță. Intransigent cu sine, intransigent cu ceilalți, iubitor de sine, dar iubitor de prietenie. Trăiește totul cu intensitate, încât ai crede că până
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
și Arta (CSCA) România pentru vânzări constante de-a lungul anilor 1969 - Premiul ÎI - Să nu uităm să iubim trandafirii - de Florin Bogardo / Ovidiu Dumitru - Fest. Mamaia 1969 - Trofeul M.I.D.E.M. - Discul de marmură - la Cannes, Franța 1970 - Premiul I - Aceasta taină să rămână între noi - de Radu Șerban / Mihai Maximilian - Concursul Național de Muzică Ușoară, București 1970 - Premiul Sony (creație) și Premiul Mitsukoshi (interpretare) - Fest. Internațional Tokyo, Japonia 1971 - Mențiune - creație - Soarele dragostei - de George Grigoriu / text Romeo Iorgulescu - Fest. Mamaia
Margareta Pâslaru () [Corola-website/Science/308044_a_309373]
-
mare confruntare: Campionatele Mondiale de la Oslo și Jocurile Olimpice de la Helsinki. Ajuns în Țara celor 1000 de lacuri Iosif vede la startul probei sale preferate pe americanul Jackson ( singurul din lume care atinsese cele 400 de puncte) și sfătuitorul său de taină Janhonen. La așa-numitele „ concursuri pentru insignă” Iosif Sârbu a cucerit aurul la armă liberă cu calibru redus, poziția în picioare, cu 371 de puncte și două „arginturi” la același tip de armă, pozițiile culcat și în genunchi. Peste numai
Iosif Sîrbu () [Corola-website/Science/308097_a_309426]
-
Ca antrenor, rezultate bune nu au întârziat să apară. În 1984, la Reșița a fost înființat "Centrul Național de pregătire pentru juniori și tineret". A plecat acolo, încercând să facă tot ce poate pentru că acei copii talentați să poată deprinde tainele acestui sport. A avut satisfacții deosebite în timp, elevii săi obținând rezultate foarte bune. În 1989, la Stuttgart, toți componenții lotului care au trecut pe la Reșița au ocupat un meritoriu loc 6 pe echipe în campionatul mondial. La "Olimpiada" de la
Dan Grecu () [Corola-website/Science/308123_a_309452]