KorAP: Find »[drukola/base=gol & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...736 737 738 ...799 >

19,957 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

o intimitate) ... că ținea lăptărie tomna sus În Drumul Sării. Ierea oameni cu stare, avea trei docare și patru cai ș-o livadă de nuci lîngă poligonu de tragere cum te duci spre Domnești țamintirile se impun acum cît În golul rămas sînt Încă vii urmele cum Îți simți Încă dureros piciorul amputat pînă cînd se va acoperi totul forme noi vor crește În locul celor vechi proteza va Înlocui definitiv organul și vom uita de parcă nici n-am fi existat În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
vede un trup alb care-și dezvăluie prin pielea subțire cu indecență scheletul și un trup negru arătîndu-și cu aceeași impudoare burta Împăroșată, grohăitore, pînă Îi Înghite spuma, o spumă totală, opacă, asemenea unei nopți de iarnă... și deodată În golul oglinzii părul roșu al Wandei. Trezit brusc, Titi se ridică să o Întîmpine. — Nu pot să stau. În orice caz nu aici. Mă tem să nu mă cunoască cineva. De asta am Întîrziat. Am ezitat să vin, mai ales că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
să ajungă, dar — Mai s-atașează, n-ai grijă, că vin alea borțoasele și țiganii cu toată liota și schilozii ăia În cîrje și LÎngă perete o față galbenă, lividă, o cămașă decolorată de soare, doi ochi care privesc În gol, un bărbat fără vîrstă - nu vede, nu aude, nu vorbește țpentru că ei nici nu-și dau seama de utopie nici nu observă că balonul a ajuns la limita dilatării și că omul Însuși poate să crape ca hoitul acela

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
nu s-a mai oprit decît În fața pavilionului 5 Psihiatrie. Pe băncile de la intrare ședeau niște pacienți În pijamale vărgate, unii erau În halatele șifonate ale spitalului, cîțiva jucau table sau vorbeau Între ei, alții tăceau și se uitau În gol. Nu știa cui și cum să se adreseze, după spaima de adineauri avea o oarecare ezitare. Stînjeneala ei le atrase imediat atenția și Începură s-o privească bănuitor; pentru ei era o intrusă care venise să le tulbure liniștea sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
bătrîn Își scoate pipa și-o bate nervos În podul palmei, Îl urmărește o imagine dintr-un film țucigașul Își ia servieta diplomat și se grăbește să prindă avionul); amuzat de forfota cosmopolită din jur, tipul ăla slăbănog zîmbește În gol de parcă ar interpreta un mesaj de pe altă planetă; doamna corpolentă Își scoate din cînd În cînd călcîiele din pantofii prea strimți țradiază se crede deja acolo Înconjurat de ziariști și fotoreporteri ne dă interviuri); fata În negru nu-și poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Își aprinde o țigară. ISTAMBUL - MOSCOVA - TOKIO se schimbă plăcuțele cu zuruitul lor de jocuri mecanice. Timpul se precipită Încă o dată, se mai zbate În cîteva strîngeri de mînă, În cîteva zîmbete, Într-o bolboroseală neînțeleasă, apoi se cască un gol. Moare ceva În fiecare. O parte dintr-un prezent imediat este amputată. Începi să simți durerea aceea perfidă a unui organ absent. Începi să-l regreți cu toate resentimentele anterioare, pentru că orice resentiment e o implicare, un transfer afectiv ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
să filozofez dacă mai beau e bună și tăcerea asta la ceva eu care tot timpul ia zi măi Niki ce-ai mai făcut ce-ai mai auzit hai mă că tu ești Fox Movie Ton pare oprit deodată În gol ca un lift Între etaje pe geamurile astea nu se mai vede nimic numai profiturile noastre parcă am apărea la televizor și timpul stă cînd o să aterizăm o să fie tot seară ca acum o să fac un duș bun și o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
rătăciți din stele mai reale și mai durabile decît un oraș În care lumina se stinge brusc și reapariția ei nu depinde nici de viteză, nici de distanță, nici de latitudine, nici de longitudine, nu mai depinde decît de acest gol care se comprimă pe sine din ce În ce mai mult. Timp al așteptării fără obiect, absurd care contrazici toate raționamentele absurde ale lumii, această gaură minusculă apărută În cauciucul balonului și balonul găsind resurse de adaptare și scofîlcindu-se și Îngroșîndu-și pielea și Înroșindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

O relicvă a unui lucru năruit în proporție de nouă zecimi. — Îmi închipui că ai o mulțime de întrebări, Eric. Am încuviințat. — Da. Da? Era greu să știi ce să spui. Era greu să spui orice. În pofida fricii și-a golurilor de memorie, sentimentele care mă copleșeau erau cele de stânjeneală și de neputință; stupiditatea mea și-a situației în care mă aflam. Cum puteam să stăm acolo și să-i cer străinului ăstuia să mă ajute să recuperez întâmplările vieții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
suferit prima recidivă. — Ce înseamnă asta? — Ți-ai pierdut dintr-odată și mai multe amintiri. Făcu o pauză ca să am timp să asimilez ce-mi spusese. — Toate amintirile tale din concediul în Grecia au devenit fragmentare și au apărut mici goluri și în amintirile din alte perioade ale vieții tale, dintre care unele nu aveau nici o legătură. Mici goluri. Bucățele lipsă. Lucruri ciupite de ici-colo. — Și golurile au continuat să se mărească? — Așa mă tem. Cu fiecare recidivă, îți aminteai tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ca să am timp să asimilez ce-mi spusese. — Toate amintirile tale din concediul în Grecia au devenit fragmentare și au apărut mici goluri și în amintirile din alte perioade ale vieții tale, dintre care unele nu aveau nici o legătură. Mici goluri. Bucățele lipsă. Lucruri ciupite de ici-colo. — Și golurile au continuat să se mărească? — Așa mă tem. Cu fiecare recidivă, îți aminteai tot mai puțin. Simțeam golul din mine; din craniul meu, din măruntaiele mele. Iar acum n-am mai rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Toate amintirile tale din concediul în Grecia au devenit fragmentare și au apărut mici goluri și în amintirile din alte perioade ale vieții tale, dintre care unele nu aveau nici o legătură. Mici goluri. Bucățele lipsă. Lucruri ciupite de ici-colo. — Și golurile au continuat să se mărească? — Așa mă tem. Cu fiecare recidivă, îți aminteai tot mai puțin. Simțeam golul din mine; din craniul meu, din măruntaiele mele. Iar acum n-am mai rămas cu nimic. Știu că în momentul ăsta lucrurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
din alte perioade ale vieții tale, dintre care unele nu aveau nici o legătură. Mici goluri. Bucățele lipsă. Lucruri ciupite de ici-colo. — Și golurile au continuat să se mărească? — Așa mă tem. Cu fiecare recidivă, îți aminteai tot mai puțin. Simțeam golul din mine; din craniul meu, din măruntaiele mele. Iar acum n-am mai rămas cu nimic. Știu că în momentul ăsta lucrurile par să stea cu totul altfel, Eric, dar trebuie să te gândești neîncetat că nici una din amintirile tale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
tuturor celor întâmplate, eram lihnit de foame. Frigiderul era bine aprovizionat cu toate cele necesare unui englez sadea. Am aprins grătarul, am găsit câteva farfurii, am descoperit sertarul cu tacâmuri din a treia încercare. Apoi m-a izbit ca un gol mic în stomac: Sufăr de-o afecțiune. De-o tulburare. Ce mai însemna și asta? Randle spusese că nu trebuia să port grija zilei de mâine și că aveam un cont bancar „destul de gras“. Dădusem peste ceea ce probabil era codul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
bucătăria mea, cu micul meu dejun sfârâind pe grătar. Știam că asta era indiscutabila logică a situației și am încercat să revin la ea iar și iar, însă ideea părea găunoasă și fragilă ca o țesătură subțire aruncată peste un gol negru și adânc. Nu știam nimic despre Eric Sanderson. Cum naiba aș putea pretinde că sunt el? Mi-am luat micul dejun în fața televizorului, care încă trăncănea, și-am alcătuit în gând o listă a lucrurilor pe care voiam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
era doar a doua oară când purtam un soi de discuție pe larg cu alți oameni. Era ciudat să vorbim din nou așa, într-un fel degajat. Trebuia să ne tot timpul explicăm cuvintele, să reluăm ideea și să umplem golurile. Ne-am dat seama că propriile noastre discuții se transformaseră într-un soi de stenografie, un mic și îngrijit exercițiu minimalist. Să umplem pânze întregi cu tușe groase, evidente, pentru acei străini părea o risipă de sunete, timp și efort

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
picioarele legate. Bum - încă o lovitură, chiar sub mine, în spate, mult mai puternică, semănând cu un accident de mașină filmat cu încetinitorul, și celălalt capăt al sofalei se ridică în aer și se prăvăli în față, aruncându-mă în gol și apoi covorul și podeaua se năpustiră spre mine și totul... se frânse. Ideea de podea, covor, conceptul, senzația, forma cuvintelor în mintea mea se frânseră toate în momentul impactului, și o ploaie de senzații, texturi, bucăți de amintiri, litere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
am croit drum în trafic. Am deschis ușa din față și-am intrat casa-schelet. E ciudat cum o casă poate arăta exact la fel pe dinafară când pe dinăuntru totul s-a schimbat. Antreul, livingul, bucătăria; totul pare atât de gol acum. Totul e curat. Totul e spălat, măturat, șters de praf, aspirat și pus la locul lui. Oase albite. Toate lucrurile de valoare le-am pus în lăzi, în camera încuiată. Toate lucrurile periculoase le-am îngropat în corespondență protectoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
goale. Rush o urmări cum își manevrează scaunul cu rotile ieșind de după bar și apoi se întoarse cu fața la mine. — O grămadă de oameni rămân ologi din cauza dealurilor ălora, zise el. Clip. Clip. Acum îmi reveni mie sarcina de-a umple golul și-mi luă doar o secundă s-o fac. — Îi cunoști, atunci? Pe Ruth și pe.... — John. Mda, încuviință el. Accident de mașină, acum trei ani. N-au crezut că ea o să supraviețuiască peste noapte. Cu câteva zile înainte să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de unde știi toate lucrurile astea? — Probabil pentru că sunt un geniu. Haide, doar n-o să călătoresc cu cineva ca tine fără să fac niște săpături, nu? Și-n orice caz... - se opri. Cuvintele pe care nu le rosti lăsară un mic gol de presiune acolo unde ar fi trebui să fie ele. Bomba cu litere, de fapt, nu era destinată ludovicianului. Ai adus-o pentru a folosi împotriva lui Nimeni, nu-i așa? — Ori-ori, se eschivă Scout, ridicând din umeri, dar i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Buzele ei, gingașe, imateriale și încărcate cu un milion de volți, se lipiră de urechea mea în cel mai ușor dintre săruturi. Am lăsat bărbia în piept. Scout ridică ochii spre mine. — Aha..., șopti ea. Am sărutat-o. 22 Un gol în zidul de cărămidă Am deschis ochii și am văzut lumina soarelui răzbătând prin tavanul depozitului. Aerul era rece și tăios dar cerul era de-un albastru extrem de pur. Scout reaprindea focul, îmbrăcată în pantalonii de camuflaj și puloverul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de-a lungul pasajului. — Prin zid, strigă ea, prin gaura din zid. — Iisuse. Ideea podelei înălțându-se sub picioarele noastre grăbite într-un val care se rostogolea cu viteză. — Iese, iese din nou la suprafață. Scout aruncându-se printr-un gol din zidul de cărămidă de la capătul coridorului și eu urmând-o, apoi fiind smucit îndărăt - cușca lui Ian înțepenită în zidărie, în spatele meu. Eu răsucind mâna din încheietură, trăgând tare și apoi cutia eliberându-se într-o ploaie de mortar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Mișcă ușor din coadă, dându-mi de știre că nu eram deloc îndreptățit să-i spun ce să facă. Dispăru pe calea de acces. Scout părea cufundată într-o reverie post traumatică, mestecându-și încet sendvișul și uitând-se în gol. Am hotărât că ar fi mai bine s-o las în pace un timp și m-am așezat lângă perete. Am luat ultima carte de telefon din teancul de lângă mine și am deschis-o la întâmplare. Reclame pentru servicii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
din hârtie stivuită și mâzgălită cu pixul. Bizar, improbabil, absurd de cronofag și periculos, dar, da, posibil. Punând cartea de telefon deoparte, mi-am desfăcut sendvișul. Ce importanță are o zi, douăzeci și patru de ore mici. Uitându-mă și eu în gol, mestecând, am surprins această frântură diafană de gând ridicându-mi-se dintr-un ungher al minții. Mă făcu să meditez la faptul că, în locurile întunecate ale eului tău, mașini gânditoare, pe care niciodată nu apuci să le vezi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mai repede decât poate vreodată să-și găsească drum spre cenușiul metalic, strălucitor al minții tale. Am ridicat din nou ochii spre tavanul boltit, în timp ce Scout continua să mestece cu un aer absent. Oare cum ajunsesem așa? Fusesem un nimic gol pe dinăuntru atâta vreme, iar acum, brusc, iată-mă, un fel de aventurier aruncat într-un loc straniu, culcându-mă cu o fată pe cât de puternică, pe atât de fragilă, în mintea căreia sălășluia lucrul ăla. Unde oare găsisem toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]