19,706 matches
-
se introduc unele cunoștințe noi, date, cuvinte sau expresii care se notează pe tablă; * prezentarea tabloului; * examinarea individuală a tabloului (privire de ansamblu asupra conținutului desenului); * analiza tabloului în vederea stimulării imaginației creatoare a fiecărui copil, pentru că ei trebuie să-și imagineze ce s-a întâmplat înainte și după momentul înfățișat în tablou; * alegerea titlului în colectiv (sau câteva titluri tot atât de bune care redau concis conținutul tabloului); * pregătirea pentru compunerea scrisă ce trebuie să aibă în vedere realizarea câtorva cerințe referitoare la
Compunerile şcolare : forme eficiente de stimulare a creativităţii elevilor by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/653_a_1256]
-
7 categorii: traumă (FAST), recunoașterea sarcinii intrauterine, cardiac (prezenta activității cardiace/identificarea lichidului pericardica, cadranul drept abdominal superior, renal, aorta, procedural (plasarea de catetere venoase centrale, identificarea corpilor străini, drenaj abcese, toracenteza, paracenteza) Pentru creșterea acurateței de diagnostic s-au imaginat diverse modele care în principal îmbină un anumit număr de ore de pregătire teoretică cu un numar de ore de tehnica practică, sub îndrumarea unui formator. Învățarea tehnicii propriu-zise pleacă de la subiecți sănătoși, ulterior această presupunând evaluarea unor pacienți în
EU CAND VREAU SA FAC ECO .... In: CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Alina Tiron () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1116]
-
n-a mai fost lovit - „Echipele de călăi care s-au aflat acolo la ora 7 nu mai erau acolo”. „Am fost liber să intru În abator, căci altă denumire nu șiț se poate da”: „Dacă ați putea să vă imaginați ce era acolo și cum era! O mare de capete până aproape de poartă În curtea Chesturii... cred că am fost ultimul șconvoiț din ziua aceia... după ce probabil s-a băgat tot convoiul au Început gardienii și jandarmii să lovească cu
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
ceara care se topește, au Început să cadă unii peste alții, cu gesturi de mângâiere care Încercau să Încurajeze și să Îmbrățișeze. S-au sufocat fără nici o rezistență: „Corpul lor a Încetat să se miște În urma decesului lucidității”. Nebunii Își imaginau că joacă cărți și sume mari de bani au „trecut” din mână În mână. Vocea lor se auzea cu claritate, iar unii din ei făceau chiar gesturi de joc. La un moment dat, s-a auzit o voce: „Uite o
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
parte din categoria vocilor lirice, sigur că se poate realiza o "Tosca" foarte frumoasă. În principiu, sunt soprană de coloratură dramatică, și toate discurile mele ilustrează această țesătură vocală. A.V. Aveți temperament de berbec (doamna Miricioiu râde). Să ne imaginăm că jucați în opera "Tosca" și sunteți în scena când îl ucideți pe Scarpia. N.M. Uh..., groaznic! A.V. Aveți vreodată, pe scenă bineânțeles, reticențe? Un regret? N.M. Vai, sunteți nemaipomenit cu întrebările! Pentru că, niciodată, în repetiție, nu am putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în Italia, mama și Violeta sunt sfinte. Nu te atingi de ele pentru nimic în lume! Nu poți să-ți permiți, ca regizor, să construiești personajul Violeta ca o femeie de moravuri ușoare. Iar el, asta a făcut! Deși a imaginat-o foarte rafinată, a creat în jurul ei o lume... Eu, personal, n-am avut nimic de reproșat, dar au fost create scene la care s-a huiduit. Au mai fost câteva montări din astea. Mie, personal, mi-au plăcut, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
diversă, unor muzici cât mai diferite. Asta m-a îmbogățit și pe mine, m-a întărit înnăuntrul meu și, într-o epocă pe care am trăit-o cu toții, a făcut viața mult mai liberă decât ar fi fost posibil de imaginat în exterior. A.V. Cu ani în urmă, am ascultat la radio înregistrarea Concertului nr. 1 în si bemol minor pentru pian și orchestră de Ceaikovski, realizată în prezența publicului. Nu am auzit la început anunțul care preciza numele interpretului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
o sensibilitate a acelora care ajunseseră în fruntea Ministerului Culturii și a Ministerului Învățământului, respectiv domnii Pleșu și Șora, că lucrurile nu stau așa în învățământul artistic, că aici nu e învățământ politehnic. Ei știau asta, și au încercat să imagineze niște soluții diferențiate pentru noi. N-a fost să fie, domnul Șora a fost ejectat rapid de aparatul din jurul lui ș.a.m. d., nu mai zăbovim. Dar acest mimetism, aplicarea unor principii din alte structuri, alte tipuri, alte genuri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
voit frumoase. Nu neapărat pentru a plăcea cuiva, ci pentru a-mi plăcea mie. Cu timpul, lucrurile s-au schimbat. Mă preocupă, în momentul de față, expresivitatea, mai puțin frumusețea aceea care mă preocupa altădată. Sigur că modelele, unele sunt imaginate, altele sunt obișnuite, așa-zisul model viu, cum se lucra odată, dar cum se mai lucrează și acum, la facultate. A.V. Mai intră modelul viu în atelierul Dumneavoastră? D.P. Da, de ce nu? E adevărat, am păstrat obișnuința școlii vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
anii de studiu. De fapt, așa și trebuie să fie, în ultimă instanță. Însă, categoric, toți au o perioadă de imitare. Îmi spunea un student de-al meu că atunci când are dificultăți în rezolvarea unor pasaje, închide ochii și își imaginează cum ar arăta mâinile mele pe pian, cântând acele pasaje și, imediat, simte că găsește rezolvarea. E foarte frumos! A.V. Crezi că în cântatul lui Vlad Iftinca, acum, după ani buni de când nu mai lucrezi cu el, există reminiscențe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
poți să prevezi, pentru că nu depinde doar de calitățile lui. A.V. Trebuie să fie în locul și la momentul potrivit. A.B. Exact. Pe de altă parte, în această meserie concurența este acerbă stând în România nici nu-ți poți imagina ce se întâmplă, de fapt. Să-ți găsești un drum este incredibil de dificil! Tinerii care pleacă de la noi pornesc cu un mare handicap: deși sunt foarte talentați, au dezavantajul sărăciei, dezavantajul de a veni dintr-o țară fostă comunistă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
un show: sclipitor, impresionant ca perfecțiune sonoră. Însă ceea ce se auzea, ceea ce descopereai în interpretarea lui Gilels era pur și simplu alt concert! De o frumusețe, de o măreție și de o profunzime pe care cu greu ni le mai imaginăm acum ascultând atâția pianiști sclipitori. A.V. A propòs de sclipire, crezi că pianiștii "cu aură", cum erau Clara Haskil, Dinu Lipatti, au dispărut? A.B. Nu, nu au dispărut. De exemplu, sunt mari artiști, mă gândesc la Christian Zimmermann
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
mai deschis odată pe una din aleile înfrigurate ale parcului Copou. Cu pași molcomi, cu un zâmbet transfigurat, Adriana Bera a găsit, spontan, cele mai profunde, mai simple și mai frumoase cuvinte despre relația interpret-instrument. Ascultătorul poate nici nu-și imaginează că din tăinuita relație prinde viață muzica inventată de compozitor. A.B. Mi-ar plăcea, cumva, ca publicul să-și poată imagina ce se află dincolo de sunetele pe care le aude, ce simte acel om care stă la pian o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
spontan, cele mai profunde, mai simple și mai frumoase cuvinte despre relația interpret-instrument. Ascultătorul poate nici nu-și imaginează că din tăinuita relație prinde viață muzica inventată de compozitor. A.B. Mi-ar plăcea, cumva, ca publicul să-și poată imagina ce se află dincolo de sunetele pe care le aude, ce simte acel om care stă la pian o oră și jumătate, și ce senzații trăiește el. E, într-un fel, foarte frumos, dar foarte chinuitor. Cred că lumea care vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
sunetele pe care le aude, ce simte acel om care stă la pian o oră și jumătate, și ce senzații trăiește el. E, într-un fel, foarte frumos, dar foarte chinuitor. Cred că lumea care vine la concert nu-și imaginează prin ce trece un solist în timp ce cântă. E atât de dificil să controlezi, să pui în practică ceea ce ai pregătit în luni sau ani de zile, și totul trebuie să se întâmple într-un timp limitat, fără posibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
culorile și simplitatea lucrărilor tradiționale de folosință și de podoabă, ascultă "Vocile artei moderne"1, imprimă "partiturii" de pe șevalet o polifonie când ciudată, când familiară, ce pune semnul egalității între inocență și experiență. Trebuie să lași privitorului libertatea să-și imagineze ce dorește A.V. Ați dorit înfățișarea de acum să fie, cel puțin deocamdată, un rezumat a tot ce ați acumulat, sau, pur și simplu, ca o altă expoziție, care trebuie să fie foarte bună? Are legătură cu aniversarea Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
o diferență foarte mare. Există ceva de ordin, să zicem, spiritual. Un tablou nu trebuie să spună tot. Trebuie să lași privitorului dreptul de a intra în spațiul tabloului, de a se complace în acel spațiu, având libertatea să-și imagineze ce dorește. Asta face și De Chirico când pictează... A.V. ...piețe... L.S. ...piețe ș.a.m.d. Există ceva misterios acolo. Acest "ceva misterios" găsim la orice pictor, nu numai la mine, găsim și la Pallady, și la Petrașcu. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
decembrie 1995, fără a ști cine este solistul și ce vârstă are, aceasta este impresia dintâi: prospețimea și maturitatea viziunii. Preludiile, monumentalul Preludiu, Coral și Fugă dezvăluiau știința-puterea de introspecție și redare a universului frământat numit Rahmaninov, a lumii poetice imaginată de César Frank. Înregistrările ulterioare, din vremea studiului cu Dmitri Bașkirov la Conservatorul Regal "Regina Sofia" din Spania, recitalul din iunie 2001, la o altă întoarcere în Iașul natal au revelat, bineînțeles, adaosurile de informație și de rafinament al șlefuirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Încercam, și recunosc, mi s-a dat libertatea, să fiu eu însumi în aceste împrejurări, să nu vin cu un mesaj din partea Ministerului de Externe sau din altă parte. Asta dădea un interes întreg și rotund intervenției. Deci, se poate imagina o oralitate care să aibă rostul ei, care să nu fie o intervenție introductivă, protocolară. A.V. Este imposibil să nu amintim măcar în câteva cuvinte, de marea și îndelungata experiență, aș numi-o chiar aventură, numită "Secolul XX". Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
și zone ce ar trebui, poate, mărturisite de mine, să intereseze pe cineva. Deci, inginer silvic. După aceea, am vrut să mă fac profesor de poezie, și la un moment dat a intrat în discuție ceea ce se numește "aventura". Îmi imaginam că plecam din orașul Botoșani, doi prieteni, undeva, în Pădurea Raiului, și căutam locuri prin care, spuneam noi, a trecut haiducul Pantelimon. Mergeam cu sacoșă cu cartofi, să facem un foc, să-i punem în spuză, să mâncăm cartofi copți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
personaje introvertite, cu o viață interioară zbuciumată. E adevărat că rolul Veta din "O noapte furtunoasă", montată la televiziune în 1984, a fost o surpriză, și tot o reușită actoricească, dar tipul ei de personaj a fost diferit de cel imaginat de Caragiale. Chiar dumneavostră ați subliniat ieri această idee la Universitatea de Arte din Iași prezentând filmul "Înainte de tăcere". Urmărind-o minute bune, nu am văzut-o potrivită pentru rolul soției hangiului. Evident, e o impresie pur personală. A.V.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de autoanaliză și de auto-eliberare, a ieșit ceva extraordinar, a fost un succes foarte mare. Și într-un rol de comedie! De asta spun, pentru că a venit un producător din America și mi-a mărturisit: "niciodată nu mi-aș fi imaginat că tu poți să faci așa un rol comic". Deci, cred că dacă scormonim acolo, în personalitatea noastră, până în cele mai adânci straturi, găsim un sâmbure prin care ne putem identifica aproape total cu personajul. Leontina Văduva Și ajungem la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
zloată încercând să-și aducă aminte ce învățase la cursul de psihologie individuală de la universitate, ceva ce i-ar putea fi de folos acum. Era o amintire confuză. Câteva cuvinte îi jucau prin minte: nevroză, schizofrenie, demență precoce - greu de imaginat că i s-ar potrivi ceva de acest fel. Fusese prost, dar în nici un caz nebun zâmbi el dezaprobator. Fusese prost atunci când descoperise că se construiau fabrici pe terenul de lângă casa lui. El îl concesionase pe o sumă mică, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
atât de viu în minte încât se opri și se zgâi la o duzină sau cam așa ceva de case amărâte ajunse în paragină, care acum ocupau zona - fiecare casă cu jumătatea sa de acru de teren. Era ușor să-ți imaginezi aceste semi-gherete dărîmate și în locul lor ridicându-se complexul atomic transparent de o strălucire orbitoare. Rememora scena așa cum o observase: turbinele și dinamurile, ieșind ca spițele unei roți bătute în nestemate din cubul gigantic de plumb și oțel care era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
leviteze în living, își ia zborul în dreptul ferestrei. Cam ăsta a fost efectul, ceva între iluzie optică și basm. Există, firește, o explicație (care implică dexteritate, efort etc.) pe care am refuzat, bineînțeles, să o cunosc. În acest context, vă imaginați ce tip de curiozitate și așteptări am acumulat pentru seara următoare (de duminică). Așteptam să-mi fie amenințată siguranța (și încrederea că nimic special nu se va întâmpla), așteptam emoții puternice și, în egală măsură, o continuă joacă pe seama așteptărilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]