19,336 matches
-
Departamentul făcea parte din aparatul de lucru al Guvernului și era direct subordonat prim-ministrului. În cadrul acestui departament, s-a constituit Oficiul Național pentru Integrarea Socială a Romilor (ONISR), care, ulterior, a fost redenumit, În septembrie 1997, Oficiul Național pentru Romi (ONR). Programul de guvernare din perioada 1996-2000 prevedea explicit crearea unui comitet interministerial pentru problemele romilor. Abia În august 1998, printr-o hotărâre de guvern, s-a constituit pe lângă DPNM o Comisie Interministerială pentru Minoritățile Naționale (CIMN). În cadrul Comisiei puteau
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
o hotărâre de guvern, s-a constituit pe lângă DPNM o Comisie Interministerială pentru Minoritățile Naționale (CIMN). În cadrul Comisiei puteau funcționa, ca subcomisii, și comitete interministeriale pentru fiecare minoritate națională În parte. Astfel, a fost pus În funcțiune Comitetul Interministerial pentru Romi, format din câte un reprezentant al fiecărui minister, al altor instituții ale statului, reprezentanți ai societății civile rome. Comitetul Interministerial, funcționând ca o subcomisie, era coordonat de ONR. Scopul Comitetului era să discute principalele puncte pentru elaborarea unei Strategii Guvernamentale
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
din câte un reprezentant al fiecărui minister, al altor instituții ale statului, reprezentanți ai societății civile rome. Comitetul Interministerial, funcționând ca o subcomisie, era coordonat de ONR. Scopul Comitetului era să discute principalele puncte pentru elaborarea unei Strategii Guvernamentale pentru Romi (Cace și Ionescu, 2006, pp. 21-34). În sprijinul Comitetului a venit și Uniunea Europeană, căci romii erau o prioritate, conform parteneriatului de aderare din 1998. În acest sens, DPNM (ONR fiind principalul beneficiar) a primit un proiect PHARE În valoare de
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
civile rome. Comitetul Interministerial, funcționând ca o subcomisie, era coordonat de ONR. Scopul Comitetului era să discute principalele puncte pentru elaborarea unei Strategii Guvernamentale pentru Romi (Cace și Ionescu, 2006, pp. 21-34). În sprijinul Comitetului a venit și Uniunea Europeană, căci romii erau o prioritate, conform parteneriatului de aderare din 1998. În acest sens, DPNM (ONR fiind principalul beneficiar) a primit un proiect PHARE În valoare de 2 milioane de dolari (având ca obiectiv major realizarea unei strategii guvernamentale pentru Îmbunătățirea situației
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
acest sens, DPNM (ONR fiind principalul beneficiar) a primit un proiect PHARE În valoare de 2 milioane de dolari (având ca obiectiv major realizarea unei strategii guvernamentale pentru Îmbunătățirea situației romilor). Programul PHARE a fost bine primit de către organizațiile de romi, care aveau, astfel, un instrument În plus În negocierile lor cu Guvernul În vederea elaborării de politici publice adresate minorității. Organizațiile ce reprezentau interesele romilor nu ar fi putut participa, În calitate de parteneri egali, la negocierile cu structurile guvernamentale, dacă nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
România. Programul PHARE 1998 a fost primul program de finanțare al Uniunii Europene care viza direct societatea civilă romă din România, Însă fondurile alocate nu au fost destul de importante, așa cum se va Întâmpla după 2001. Principalul finanțator al organizațiilor de romi din România În perioada 1998-2000 a fost Fundația pentru o Societate Deschisă România (Cace și Ionescu, 2006, p. 106). Începând cu 1998, programele Fundației au fost exclusiv dedicate societății civile rome și Îmbunătățirii situației din comunitățile de romi din România
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
organizațiilor de romi din România În perioada 1998-2000 a fost Fundația pentru o Societate Deschisă România (Cace și Ionescu, 2006, p. 106). Începând cu 1998, programele Fundației au fost exclusiv dedicate societății civile rome și Îmbunătățirii situației din comunitățile de romi din România. Prin fondurile special dedicate societății civile rome, s-au creat premisele formării unui partener rom puternic, care să știe să-și negocieze propriile interese În relația cu structurile statului. Între 1997 și 2000, FSD a alocat În jur
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
și Ionescu, 2006, p. 106). Începând cu 1998, programele Fundației au fost exclusiv dedicate societății civile rome și Îmbunătățirii situației din comunitățile de romi din România. Prin fondurile special dedicate societății civile rome, s-au creat premisele formării unui partener rom puternic, care să știe să-și negocieze propriile interese În relația cu structurile statului. Între 1997 și 2000, FSD a alocat În jur de 2 milioane de dolari pentru Întărirea societății civile rome (Cace și Ionescu, 2006, p. 108). În
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Între 1997 și 2000, FSD a alocat În jur de 2 milioane de dolari pentru Întărirea societății civile rome (Cace și Ionescu, 2006, p. 108). În acest fel, structurile statului nu mai aveau posibilitatea să reclame că din partea organizațiilor de romi nu există structuri de reprezentare legitime, așa cum o făcuse În perioada anterioară. Astfel, principalii actori ce au negociat varianta finală a strategiei guvernamentale pentru Îmbunătățirea situației romilor erau: a) reprezentanții societății civile rome, care doreau crearea unor structuri „autonome” de
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
strategiei guvernamentale pentru Îmbunătățirea situației romilor erau: a) reprezentanții societății civile rome, care doreau crearea unor structuri „autonome” de reprezentare a intereselor romilor În cadrul aparatului guvernamental. Aceștia considerau că problemele legate de discriminare și excluziunea socioeconomică a multor comunități de romi sunt o responsabilitate a statului român și, de aceea, trebuie create mecanisme care să coordoneze implementarea măsurilor pentru romi din cadrul fiecărui minister; b) reprezentanții Partidei Romilor, care aveau legitimitatea politică necesară de a participa la elaborarea unei strategii. Reprezentanții Partidei
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
reprezentare a intereselor romilor În cadrul aparatului guvernamental. Aceștia considerau că problemele legate de discriminare și excluziunea socioeconomică a multor comunități de romi sunt o responsabilitate a statului român și, de aceea, trebuie create mecanisme care să coordoneze implementarea măsurilor pentru romi din cadrul fiecărui minister; b) reprezentanții Partidei Romilor, care aveau legitimitatea politică necesară de a participa la elaborarea unei strategii. Reprezentanții Partidei erau direct interesați de elaborarea unei strategii guvernamentale, pentru a se forma mecanismele administrative, la nivel național și local
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
a se forma mecanismele administrative, la nivel național și local, de obținere a resurselor; c) Guvernul român, pentru care „problema romilor” reprezenta o prioritate pe termen mediu și scurt În cadrul parteneriatelor de aderare, trebuia să elaboreze o politică publică pentru romi. În situația În care unul dintre criteriile stabilite la Copenhaga nu era Îndeplinit, aceasta ar fi condus la excluderea României de la masa negocierilor cu Uniunea Europeană; d) reprezentanții externi, care susțineau procesul de elaborare a strategiei, creându-se premisele unui stat
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
perioada 1997-2000, pe Întărirea capacității societății civile rome, creând astfel un partener puternic de negociere În relația cu autoritățile publice centrale. Încă de la Începutul anilor ’90, existau divergențe majore Între principalele organizații reprezentative ale romilor. Adoptarea unei politici publice pentru romi ar fi avut de suferit, dacă principalele organizații ale romilor ar fi continuat luptele interne, dând astfel posibilitatea autorităților statale să motiveze neadoptarea unor măsuri prin incapacitatea reprezentanților acestei minorități de a se organiza și de a-și coordona eforturile
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
dacă principalele organizații ale romilor ar fi continuat luptele interne, dând astfel posibilitatea autorităților statale să motiveze neadoptarea unor măsuri prin incapacitatea reprezentanților acestei minorități de a se organiza și de a-și coordona eforturile. Elaborarea unei politici publice pentru romi ar fi fost benefică pentru toate organizațiile ce reprezentau interesele etniei. De aceea, o „coalizare” a forțelor principalilor actori era necesară. Un prim pas a fost făcut În 1999, când, În urma a două Întâlniri, s-a creat un Grup de
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
pentru toate organizațiile ce reprezentau interesele etniei. De aceea, o „coalizare” a forțelor principalilor actori era necesară. Un prim pas a fost făcut În 1999, când, În urma a două Întâlniri, s-a creat un Grup de Lucru al Asociațiilor de Romi (GLAR), ce reprezenta interesele organizațiilor de romi din România. Astfel, principalii actori din Mișcarea Romilor de la acea vreme (Partida Romilor, Aven Amentza, Romani CRISS, Agenția Împreună) au câștigat legitimitate prin susținerea ce le era oferită de către celelalte organizații de romi
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
De aceea, o „coalizare” a forțelor principalilor actori era necesară. Un prim pas a fost făcut În 1999, când, În urma a două Întâlniri, s-a creat un Grup de Lucru al Asociațiilor de Romi (GLAR), ce reprezenta interesele organizațiilor de romi din România. Astfel, principalii actori din Mișcarea Romilor de la acea vreme (Partida Romilor, Aven Amentza, Romani CRISS, Agenția Împreună) au câștigat legitimitate prin susținerea ce le era oferită de către celelalte organizații de romi, oferind o imagine de unitate a romilor
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Romi (GLAR), ce reprezenta interesele organizațiilor de romi din România. Astfel, principalii actori din Mișcarea Romilor de la acea vreme (Partida Romilor, Aven Amentza, Romani CRISS, Agenția Împreună) au câștigat legitimitate prin susținerea ce le era oferită de către celelalte organizații de romi, oferind o imagine de unitate a romilor În ochii celorlalți parteneri. GLAR reunea principalii actori romi pe baza unui interes comun, dar putea oricând să se destrame. De aceea, am putea numi GLAR ca fiind un fel de „pact de
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
principalii actori romi pe baza unui interes comun, dar putea oricând să se destrame. De aceea, am putea numi GLAR ca fiind un fel de „pact de neagresiune”, pe o perioadă determinată, până la atingerea obiectivului comun, respectiv strategia guvernamentală pentru romi. Constituirea GLAR a oferit un cadru unic de negociere În relația cu Guvernul. În cadrul Comitetului Interministerial pentru Romi s-a decis să se creeze o Subcomisie Interministerială pentru Romi (SIR), aceasta fiind un organism mixt care cuprindea experți din partea fiecărui
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
numi GLAR ca fiind un fel de „pact de neagresiune”, pe o perioadă determinată, până la atingerea obiectivului comun, respectiv strategia guvernamentală pentru romi. Constituirea GLAR a oferit un cadru unic de negociere În relația cu Guvernul. În cadrul Comitetului Interministerial pentru Romi s-a decis să se creeze o Subcomisie Interministerială pentru Romi (SIR), aceasta fiind un organism mixt care cuprindea experți din partea fiecărui minister și experți romi, numiți de reprezentanții GLAR. În 2000, SIR a adoptat, În principiu, un document de
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
o perioadă determinată, până la atingerea obiectivului comun, respectiv strategia guvernamentală pentru romi. Constituirea GLAR a oferit un cadru unic de negociere În relația cu Guvernul. În cadrul Comitetului Interministerial pentru Romi s-a decis să se creeze o Subcomisie Interministerială pentru Romi (SIR), aceasta fiind un organism mixt care cuprindea experți din partea fiecărui minister și experți romi, numiți de reprezentanții GLAR. În 2000, SIR a adoptat, În principiu, un document de poziție care specifica voința Guvernului de a adopta o strategie pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
SIR), aceasta fiind un organism mixt care cuprindea experți din partea fiecărui minister și experți romi, numiți de reprezentanții GLAR. În 2000, SIR a adoptat, În principiu, un document de poziție care specifica voința Guvernului de a adopta o strategie pentru romi. Cu acest document de poziție, reprezentanții GLAR au venit În fața Comisiei Interministeriale pentru Minorități Naționale (CIMN). CIMN a propus adoptarea unui memorandum pentru Îmbunătățirea situației romilor. Memorandumul a fost transferat Guvernului de către DPNM la sfârșitul anului 2000 (pe 7 decembrie
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
propus adoptarea unui memorandum pentru Îmbunătățirea situației romilor. Memorandumul a fost transferat Guvernului de către DPNM la sfârșitul anului 2000 (pe 7 decembrie), iar Memorandumul a rămas pe linie moartă până În aprilie 2001, când a fost adoptată principala politică publică pentru romi: strategia guvernamentală pentru Îmbunătățirea situației romilor (H.G. nr. 430 din 25 aprilie 2001) (Cace și Ionescu, 2006, p. 31). Felul În care s-a adoptat strategia a avut un impact major În implicarea ulterioară a romilor În procesul de dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
a cadrului instituțional și legal În ceea ce Îi privea. Strategia a fost adoptată „peste noapte”, luându-i prin surprindere atât pe reprezentanții ministerelor implicate În grupurile mixte de lucru, cât și pe cea mai mare parte a reprezentanților organizațiilor de romi. În plus, odată cu adoptarea strategiei, trebuiau prevăzute și resursele financiare ce vor fi alocate pentru implementarea politicii publice pentru romi; din păcate, aceste resurse n-au fost prevăzute. 2.3. Perioada „slabei implementări” (după 2001) În decembrie 1999, Consiliul European
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
pe reprezentanții ministerelor implicate În grupurile mixte de lucru, cât și pe cea mai mare parte a reprezentanților organizațiilor de romi. În plus, odată cu adoptarea strategiei, trebuiau prevăzute și resursele financiare ce vor fi alocate pentru implementarea politicii publice pentru romi; din păcate, aceste resurse n-au fost prevăzute. 2.3. Perioada „slabei implementări” (după 2001) În decembrie 1999, Consiliul European de la Helsinki a decis Începerea negocierilor cu șase țări din Europa de Est (inclusiv România). În februarie 2000, În cadrul Consiliului Uniunii Europene
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
cel mai mic nivel de decizie administrativă și să participe activ la elaborarea viitoarelor politici europene. La nivel național, adoptarea strategiei a dus la crearea structurilor administrative centrale și locale prin care statul Își asuma responsabilitatea implementării măsurilor publice pentru romi, În fiecare domeniu de activitate al instituțiilor publice. Strategia a creat un mecanism central care coordona toate măsurile elaborate pentru romi la nivelul fiecărui minister/instituție publică În parte. În februarie 2001, DPMN a fost reorganizat și a devenit o
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]