18,899 matches
-
au reușit să impună de la început acestui mod de cântare o notă specific românească, creând astfel o muzică nouă păstrată cu sfințenie și astăzi în Biserica noastră. În Muntenia se impun cu pregnanță marii protopsalți ca: Macarie Ieromonahul (1775-1836), care tipărește la Viena, în 1823, primele cărți de muzică bisericească în limba română: Teoreticonul, Anastasimatariul și Irmologhionul; Anton Pann (1797-1854), care în numai paisprezece ani (1841-1854) a reușit să dea la lumină, în tipografie proprie, paisprezece titluri de cărți de muzică
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
lor neschimbată - creații pur românești; Filotei Moroșanu (1876-1951), de la Mănăstirea Văratec, alcătuitorul melodiei pe glasul 8 al imnului de la Vecernie “Lumină lină”, melodie ce cunoaște astăzi cea mai largă răspândire la români; Victor Ojog (1909-1973), care a alcătuit și a tipărit "Anastasimatarul Sf. Mănăstiri Neamț" ș.a. În Transilvania și Banat activează următorii: George Ucenescu (1830-1896), de la școala românească din Șcheii-Brașovului, “student al domnului Anton Pann”; Dimitrie Cunțan (1837-1910), Trifon Lugojan (1874-1948), Atanasie Lipovan (1874-1947) și alții, ca unii care au consemnat
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
dar importantă prin revizuirea cântărilor de strană (stilizarea și, în unele cazuri, scurtarea melodiilor prin eliminarea unor formule prea dificile sau depășite), prin diortosirea textelor și prin tipărirea acestor cântări pe ambele notații muzicale suprapuse (psaltică-orientală și liniară-occidentală). Au fost tipărite până acum șase cărți, una conținând teoria muzicii plastice ("Gramatica muzicii psaltice" -studiu comparativ), iar patru cuprinzând cântările necesare strănii ("Vecernierul", "Utrenierul", "Penticostarul", "Cântările Sfintei Liturghii") și preoților ("Cântări la Taine și Ierurgii"), urmând să fie tipărite alte două tot atât de
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
liniară-occidentală). Au fost tipărite până acum șase cărți, una conținând teoria muzicii plastice ("Gramatica muzicii psaltice" -studiu comparativ), iar patru cuprinzând cântările necesare strănii ("Vecernierul", "Utrenierul", "Penticostarul", "Cântările Sfintei Liturghii") și preoților ("Cântări la Taine și Ierurgii"), urmând să fie tipărite alte două tot atât de necesare ("Triodul" și "Idiomelarul"). Aceste cărți sunt destinate în primul rând instituțiilor de învățământ ale Bisericii noastre, preoților, cântăreților și tuturor credincioșilor care vor să cânte sau numai să studieze psaltichia prin comparație, confruntând ambele notații. Adevărata
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
ne conformăm literaturii din România, căci în deșert ne vom împotrivi trecutului fonetic de acolo”." Printre cei care susțineau etimologismul au fost Iosif Hodoș și Partenie Cosma. Învățătorii care întâmpinau greutăți din cauza ortografiei etimologice, cer Consistoriului să întocmească și să tipărească manuale cu ortografie fonetică. În 1879, fonetismul își face intrarea și în redactarea proceselor verbale, atât în sinodul arhidiecezan de la Sibiu, cât și în cel de la Brașov. A scris lucrări cu caracter istoric: "Din corespondența lui Simion Bărnuțiu și a
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
că ""Dicționarul lui Tiktin este și va rămâne multă vreme de aici înainte o operă fundamentală și un instrument prețios pentru specialiștii în limba română, iar pentru marele public un dicționar excelent, justificând cu prisosință deviza pe care autorul a tipărit-o în fruntea volumului al treilea «non omnis moriar»."" În 1971 prof. dr. Ioan Rizescu a scris o monografie despre H. Tiktin. De asemenea, el a ținut și discursul principal la ședința festivă a Academiei Române cu prilejul împlinirii a 120
Heimann Hariton Tiktin () [Corola-website/Science/316926_a_318255]
-
care au întemeiat satul Buda, pe care au denumit-o după capitala Regatului Ungariei, orașul Buda (astăzi Budapesta). De-a lungul timpului, în această biserică au slujit atât ieromonahi de la Mănăstirea Râșca, cât și preoți de mir. Pe o Evanghelie tipărită în 1794 există următoarea însemnare: "“Aceasta Sfântă Evanghelie s-a cumpărat de satul Valea Slatinei, prin osteneala preotului Constantin și prezbitera sa Maria, ca să fie pomeniți. Decembrie, 1805."” Deoarece comunitatea ortodoxă din sat era destul de redusă numeric, biserica de lemn
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
complet în moldoveni”9. Odată cu izbucnirea primei revoluții în Rusia, mișcarea națională a românilor din Basarabia a cunoscut primele ei succese importante. Greve și manifestații de stradă au avut loc și în Chișinău. Zamfir C. Arbore, împreună cu P.Cazacu, au tipărit la Geneva în anul 1905, periodicul „Basarabia” în limba latină, pe hârtie subțire, format mic, tocmai pentru a putea fi răspândit prin corespondență. Mai târziu, P.Cazacu avea să declare că fondurile necesare pentru punerea în funcțiune a acestei întreprinderi
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
inițiativa neobositului Pan Halippa și a lui N. Alexandri apărea „Cuvânt Moldovenesc”. Cu ocazia tristei comemorări din anul 1912 a celor 100 de ani de la anexarea forțată și nedreaptă a Basarabiei în anul 1912 de către Imperiul Țarist, Nicolae Iorga a tipărit la Vălenii de Munte, o carte despre trecutul Basarabiei. Lui Ion Pelivan, marele savant, i-a dăruit mai multe zeci de exemplare, pe care acesta le-a împărțit prietenilor săi. O serie de volume au fost trimise studenților moldoveni de la
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
aflați la Odessa către confrații lor din țară, prin care îi cheamă să se unească cu toții și să dobândească drepturile lor firești referitoare la: pământ, școală, biserică și judecată în limba moldovenească 26. De asemenea, „în zilele următoare s-au tipărit foi volante cu programul Partidului National Moldovenesc, iar pe 9 aprilie 1917 a fost publicat integral și în ziarul „Cuvânt moldovenesc”. În linii mari programul P.N. Moldovenesc se referea la dobândirea drepturilor naționale și cetățenești pentru locuitorii Basarabiei prin intermediul acțiunii
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
private imobiliare și controlul industriei prin cooperative muncitorești și afaceri mici operate de proprietari. În Statele Unite ale Americii în anii '30, distributismul a fost subiectul a numeroase lucrări publicate de Chesterton, Belloc și alții în „"The American Review"”, editat și tipărit de Seward Collins. Extrem de importante între lucrările lui Belloc și Chesterton despre distributism sunt „"The Servile State"”, și „"Outline of Sanity"”. Deși majoritatea susținătorilor ulteriori ai ideilor distributiste nu erau catolici, și de fapt mulți dintre ei erau foști socialiști
Distributism () [Corola-website/Science/328972_a_330301]
-
în combaterea activității rețelelor sovietice de spionaj și diversiune. Prima ediție a cărții, tipărită pobabil într-un număr redus de exemplare, posibil doar pentru uz intern, este azi o carte extrem de rară. A doua ediție, cu "14 scheme în text", tipărită la imprimeria din Chișinău a Monitorului Oficial, s-a bucurat de succes, fiind tipărită într-un număr suficient de exemplare pentru ca guvernul comunist instalat la cârma țării după lovitura de stat de la 23 august 1944 s-o interzică printr-un
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
pobabil într-un număr redus de exemplare, posibil doar pentru uz intern, este azi o carte extrem de rară. A doua ediție, cu "14 scheme în text", tipărită la imprimeria din Chișinău a Monitorului Oficial, s-a bucurat de succes, fiind tipărită într-un număr suficient de exemplare pentru ca guvernul comunist instalat la cârma țării după lovitura de stat de la 23 august 1944 s-o interzică printr-un decret. Astfel, printre culegeri de discursuri în Parlament ale lui Ion Zelea Codreanu, tatăl
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
Ebraică, poezii. Rabener planificase să publice revista trimestrial, dar a apărut numai în două numere, la un interval de timp de patru ani între ele. Problema era cea a difuzării și sponsorizării acestei reviste. În primul număr (64 de pagini), tipărit la tipografia lui Hirsch Goldner din Iași, a fost publicată o odă în onoarea lui Benjamin Franklin Peixotto, consulul Statelor Unite, care se vede că a ajutat sponsorizarea acestui număr. Al doilea număr (60 de pagini) a fost tipărit la altă
Zimrath Haaretz () [Corola-website/Science/325521_a_326850]
-
de pagini), tipărit la tipografia lui Hirsch Goldner din Iași, a fost publicată o odă în onoarea lui Benjamin Franklin Peixotto, consulul Statelor Unite, care se vede că a ajutat sponsorizarea acestui număr. Al doilea număr (60 de pagini) a fost tipărit la altă tipografie din Iași, „Buciumul Românesc". O PAGINĂ DIN ISTORIA MIȘCĂRII DE HASKALA DIN ROMÂNIA
Zimrath Haaretz () [Corola-website/Science/325521_a_326850]
-
Lippard a scris în "Citizen Soldier" că povestirea era „caracterizată printr-un interes captivant și o putere de descriere grafică, deși vagă. Este una dintre cele mai bune povestiri pe care Poe le-a scris vreodată”. "Graham's Magazine" a tipărit o recenzie în 1845 care a caracterizat povestirea ca fiind „destul de remarcabilă ca un exemplu de acuitate intelectuală și de subtilitate de gândire”. Thomas Dunn English a scris în "Aristidean" din octombrie 1845 că povestirea „Cărăbușul de aur” a avut
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca din Craiova, Biblioteca de popularizare Literatura, Știința, Arta, nr. 19. Alte traduceri au fost publicate în anul 1909 sub titlul „Cărăbușul de aur. Nuvelă extraordinară” (într-o broșură de 32 de pagini tipărită de Tip. Miulescu din București, în numărul 11 al Bibliotecii Lumen), în 1910 sub titlul „Gândacul de aur” (într-o broșură de 125 de pagini fără an și datele editorului) și tot în 1910 sub titlul „Cărăbușul de aur” (realizată
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
cazul colecțiilor de povestiri, o poveste sau două) sunt notate cu +. Numărul de pagini din tabel se referă la prima ediție în limba engleză (cu excepția "The Green Mile", publicat inițial în șase volume "paperback"; numărul de pagini reflectă prima ediție tipărită în limba engleză). Toate datele din tabel, cu excepția coloanei cu titlul în limba română se referă la edițiile în limba engleză.
Bibliografia lui Stephen King () [Corola-website/Science/325917_a_327246]
-
318 de sfinți părinți, care s-au adunat la săborul Nikii. Și să fie anaftemă și maranafta și oricare preot sau diac va sluji cu dânsa să se bucure în Domnul, care a înțelepțit și pe cel ce o au tipărit și pe cel ce au cumpărat, ca toți să aibă plată necuprinsă de minte omenească, întru împărăția cerului. Și s-au scris acest zapist cu porunca numitului Ionaș Indrei prin mâna mea cea de ciernă fiind umilit slujitor și diac
Biserica de lemn din Cornești, Cluj () [Corola-website/Science/325928_a_327257]
-
la care Poe lucra ca redactor. El a fost plătit cu 56 de dolari în plus pentru ea - o sumă neobișnuit de mare; el fusese plătit doar cu 9 dolari pentru „Corbul”. În 1843, Poe a avut ideea de a tipări o serie de broșuri cu povestirile sale intitulate "The Prose Romances of Edgar A. Poe". El a imprimat doar una, „Crimele din Rue Morgue”, care a cuprins în mod ciudat și povestirea satirică „Omul făcut bucăți”. Broșura s-a vândut
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
Timpul", nr. 235, 236, 237, 239, 244, 246, 248, 252, 256, 257, 261 și 264. Povestirea a fost tradusă apoi de Emil Pagano (publicată în 1892 sub titlul „Îndoitul asasinat din strada Morgue” într-o broșură de 30 de pagini tipărită de Tip. „Modernă” Gr. Luis din București.), de „Byr” (publicată în 1896 sub titlul „Tragedia din rue Morgue” în ziarul "Dreptatea", anul III, 1896, nr. 118, 120, 122, 123, 125, 126, 128, 129, 130 și 132), de „Șt. P.” (cel
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
al XVIII-lea, cu anterieu, giubea și brâu. , ca vătaf al tarafului, poartă giubeaua blănită cu samur, în schimb ce restul lăutarilor, spre a-și arăta vechimea meseriei, au giubeaua mai terfelită. În 1866 horele sale „Lințica” și „Mitocanca” sunt tipărite la editura lui Constantin Gebauer, deși multe alte compoziții „anonime” din colecția cunoscutului editor bucureștean, intitulata „Hore și jocuri” (1868) sunt datorate aceluiași lăutar. Între anii 1869-1890 intră în cea mai importantă perioadă a carierei sale, desființându-și taraful și
Năstase Ochialbi () [Corola-website/Science/324419_a_325748]
-
pentru o nouă foaie. Cuvântul "Propășirea" pe care l-au ales ca titlu a fost socotit de cenzură prea revoluționar și li s-a cerut să aleagă alt titlu. Comitetul s-a decis să nu dea altul și și-a tipărit revista cu loc alb în locul numelui și cu subtitlul: "foaie științifică și literară". Primul număr, în care se publica articolul-program, a fost interzis de cenzură, de aceea revista a continuat să apară sub titlul „Foaie științifică și literară”. "Propășirea" continua
Propășirea () [Corola-website/Science/324421_a_325750]
-
carierei sale sunt marcate de câteva apariții publice ca pianist (încă din 1877), din 1880 începe să studieze vioara, în particular, cu profesorul Iulius Wiest de la Conservatorul din București. În 1885, la vârsta de 15 ani, revista muzicală „Doina” îi tipărește prima sa compoziție, sârba „Ochi negri” la editura Constantin Gebauer. În 1894 are un concert ca pianist la Giurgiu unde acompaniază pe C.M. Corodeanu, Mihail Tănăsescu, Hariton Ștefănescu și Ion Nicolescu, primind o recenzie pozitivă din partea revistei „România Muzicală”. În
George Ochialbi () [Corola-website/Science/324427_a_325756]
-
Song. Acest tipar folosea caractere mobile din porțelan. Oficialul Wang Zhen din timpul dinastiei Yuan a inventat tiparul cu caractere mobile din lemn. Tiparul cu caractere mobile din metal a fost inventat în Coreea, probabil de către Choe Yun-ui. Prima carte tipărită din lume care a rezistat până în zilele noastre este Jikji (백운화상초록불조직지심체요절/ 白雲和尙抄錄佛祖直指心體要節) care a fost tipărită în Coreea, la templul Heungdeok, în anul 1377. Ea se află acum la Bibliothèque nationale de France, în Paris. În Europa, tipografia modernă, cu
Tipografie () [Corola-website/Science/324467_a_325796]