20,296 matches
-
sfârșiturile și începuturile precise: anumite probleme, ieri la ordinea zilei, azi nici nu se mai pun! E așa de simplu. Doar să lași lucrurile să-și urmeze cursul lor firesc, până ce se secătuiesc de la sine... 2 martie 1955 M-am visat azi-noapte la Ariadna. Eram în trei: al treilea - un puști cu ochii mari de armean, cu zâmbet jucăuș... M-am trezit. Astăzi e viscol afară. Iar eu, la gura sobei, scriu și scriu din cărțile altora... Ion m-a întrebat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
rar, la acele femei care, după cum se spunea, nu erau bune de nimic. Cine știe dacă mai târziu n-aș fi ajuns și eu să nu mai fiu bună de nimic, dar pe vremea aceea la ceva tot eram bună. Visam numai lucruri plămădite buimac: tai găina și burta ei e o casetă plină de figuri de șah, dar roșii și albastre în loc de albe și negre. Sunt foarte uscate și tari, ar fi trebuit să le-auzi zornăind pe când găina încă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mine, nebănuind nimic, și stăruie s-o sărut. Iar eu mă supun simțind cum mă cuprinde pe dinăuntru frigul. Asta se întâmplase la câteva săptămâni după visul cu răzorul de pietriș alb. Dar mai înainte, chiar în dimineața de după ce visasem, mai fusese ceva: mă spălasem, mă îmbrăcasem, îmi pusesem pantofii. și dintr-o dată am simțit în pantoful stâng o pietricică. Am scuturat-o din pantof: era neagră. Mi-a fulgerat prin minte: noaptea, pietricica fusese albă pentru că una neagră nici
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
roua virgină a dimineții, se gândea cu tristețe și adâncă durere la sfârșitul iminent al celei care din fericire nu-și cunoștea sfârșitul: "Coarnele-n țărână or să-i cază, Jalnic se vor stinge ochii buni... Mergând, vaca albe lunci visează Și pășuni mănoase... și pășuni..." (Serghei Esenin) Acum ne-am apucat de cules. Căutam "plăcintele" mai întregi, mai consistente și cât mai uscate. Introduceam ușor lopățica sub materia vizată și o întorceam pe cealaltă parte. Dacă era proaspătă și încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o iubeam; aici trăiam. Aici, sub acoperișul de paie zbârlite și smulse cu brutalitate de puterea crivățului, ne duceam traiul șase copii și mama lor. De aici mergeam la școală și la muncă; aici ne întorceam după obligațiile zilnice; aici visam, speram, și nădăjduiam că tatăl nostru va veni de la închisoare, că nu vom mai fi etichetați disprețuitor și jignitor drept "copiii vădanei", statut social deplorabil care ne arunca din start în afara societății onorabile. Da. Aceasta era căsuța în care locuiam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
săturaserăm până în gât de boabele de porumb "dintele calului" coapte pe plită. Ce minunat ar fi fost dacă am fi avut și noi măcar o bucățică de mămăliguță cu o foaie de ceapă întinsă în sare. Oh, Doamne! "Pasărea mălai visează și flămândul praznicul." (Proverb) Odată cu intrarea doamnei în cameră parcă se desprimăvărase, iar fermecătoarea lună mai adusese în camera noastră mireasma și parfumul îmbătător al tuturor florilor de pe mapamond. Ce parfum degaja doamna! Te simțeai amețit și vrăjit, transportat într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de proveniență plebeiană, nobilul pachet de griș sigilat a rămas rușinat, singur și stingher ca un mare semn de întrebare, neputându-se dumiri: cine l-a adus și ce căuta acolo? Am avut una dintre nopțile fericite, în care am visat că mama ne gătise fel de fel de bunătăți, care-mi gâdilau în continuare papilele gustative. Ceva, totuși, s-a întâmplat. Dimineața, mama a topit un ceaun de zăpadă, și-n apa obținută a fiert grișul. Ne-a pus fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sat ori cătun din vârful muntelui, ori rătăcit în nesfârșitele câmpii ar fi avut un "moș Danilov" omenirea ar fi fost scutită de atâta suferință și batjocură, s-ar fi bucurat mai mult de cele pământești și n-ar fi visat la cai verzi pe pereți inventând și scornind cu mintea în delirul halucinant al burților goale spațiul inexistent numit RAI, unde poți găsi o bucată de mămăligă cu ceapă să-ți astâmperi foamea criminală. Moș Danilov a avut încredere totală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
articuleze primele cuvinte. A... A... jutor! Ajutor...! Vasilică, Vasilică! Unde ești? Vasilică, ajutor! Tata a zvâcnit din iarba pe care dormea și din două salturi a fost lângă mama, în grajd. Ce ai, Antonică? Ce s-a întâmplat? Ce ai visat? A îngenuncheat și a luat-o pe mama în brațe lipind-o strâns de pieptul lui puternic. Gata, Antonică, liniștește-te, liniștește-te! Sunt aici, sunt aici lângă tine! Noi toți eram treji, stând băgați unul în celălalt, de frică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
piele bej" specifice pentru o societate bogată, care reciclează mult, se plictisește repede de obiecte etc. Dar ceea ce mi-a atras atenția sunt anunțurile matrimoniale. Cum altfel! Cea mai bună cotă o au rusoaicele, prezentate ca "femei simple, autentice, care visează la fericirea familiei". Și încă o mică frază, care ar trebui să-i pună pe gânduri pe sociologii de aici: "posedă valori tradiționale". Subiectul este delicat și dificil, dar e ciudat că trebuie să cauți tocmai până în Rusia pentru a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în bătaia vântului cald al lunii mai. Cred că am făcut atunci multe planuri de viitor, dar faptul că ne vom vedea în Franța și vom bea vin roșu de Bordeaux împreună... chiar nu ne trecuse prin minte! Cel mult visam să avem un post bine plătit și stabil la Romtelecom sau la Sidex, combinatul siderurgic din Galați. Gluga cea roșie care acoperea capul călăului din Evul Mediu nu avea decupată decât o fantă pentru ochi, dar nu și una pentru
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Simmel spune că "socialismul este regele secret al intelectualilor". Și groparul acestora, de îndată ce ideea îmbrăcată în forme radicale ajunge la putere. Notiță scrisă după lectura unor articole extrem de inteligente, de "stânga", scrise de floarea cea mai fină a intelectualității franceze, visând transparent la un comunism ideal și irealizabil. 11 aprilie 2002 Cum spuneam, imobilul în care locuim are la subsol un spațiu "comunitar", destinat activităților sociale și culturale. Studenți de diferite naționalități se organizează pentru a da naștere unei "cafenele". Interesant
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe care ni le adresăm unul altuia, politicos-stupide. Am impresia că motorul, fluidul care anima pe vremuri prietenia noastră s-a pierdut. Am devenit doi conformiști pierduți în marea de conformiști a acestei lumi. Dacă aceasta este "normalitatea" la care visează generația mea, atunci ea nu este făcută pentru mine. 30 mai 2002 Avertisment doritorilor: nu poți face studii serioase și în același timp să muncești precar, pe bani puțini și timp mult. "Excelența" și progresul dispar dintr-un motiv simplu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
au băut până acum, sec, dar le notez totuși în carnețelul meu de chelner. Se apropie ora închiderii, "șeful" grupului, un rus blond, masiv, cu semne exterioare evidente de bogăție (ceas Rolex, haine scumpe), dorește să plătească cu un card Visa Gold. Cardul emis de o bancă din Maica Rusie se blochează, nefiind acceptat de mașina noastră electronică. Trebuie să telefonez proprietarului acasă, în jur de ora 00.15. Enervare generală, rusul se teme că vreau să-i fur datele de pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
se servea jumătate de portocală la masa de prânz, luxul suprem în acel timp. Un chef (bairam) adevărat, cu casete derulate pe creion pentru a nu consuma bateria de la casetofon, fete simple, dar frumoase, care spuneau da rapid făra a visa la o plimbare cu BMW-ul; linoleum lipicios din cauza berii vărsate pe el, patiserii cumpărate la kilogram. Nu aș fi crezut că voi ajunge să regret într-o bună zi timpul acela de rahat, dar în care eram cu toții atât
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
alimentar al cartierului unde locuiesc) scoate din buzunar o mână de monezi mici, calde, proaspăt cerșite. Cumpără un pumn de cireșe. O marfă extrem de scumpă aici. Sfântă poftă! Îl regăsesc afară, pe trotuar, unde scuipă energic sâmburii mărunți și negri, visând la cireșii enormi de acasă, unde mănâncă pe săturate, cu "burta", nu cu suta de grame, ca aici. După trei zile: îi regăsesc pe aceiași țigani ardeleni la cursa de autocar de București, încărcați ca niște furnici recuperatoare cu televizoare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
despre cum să te protejezi de frig. Trebuie aplicate creme grase pe față, mâini și urechi, evitate dușul și băile înainte de a pleca de acasă. Măcar odată, frica atavică a românilor de curent se dovedește întemeiată. Când scriu aceste rânduri, visez cu ochii deschiși grădini în plină vară, pline de flori, doamne cu rochii lungi și albe, copii neastâmpărați și domni fumând trabuc în grădină, bând coniac de culoarea gemului de nuci verzi. (Pasaj adăugat ulterior: astăzi, 25 august 2008, când
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
încât aș fi vrut să mă culc pe brazda neagră și să rămân nemișcat. Să-mi reamintesc gustul Lui, pe care l-am pierdut brăzdând, la rândul meu, kilometrii de biblioteci de aici. Fără folos, fără recoltă. 9 iunie 2005 Visez colorat, de la negru la violet. Visez cărtărescian, dacă îmi este permisă această expresie, dar nu am transcris niciodată visele mele. De data aceasta fac o excepție. Este un coșmar groaznic, fascinant prin poezia lui macabră. Poate că, dacă scriu despre
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
culc pe brazda neagră și să rămân nemișcat. Să-mi reamintesc gustul Lui, pe care l-am pierdut brăzdând, la rândul meu, kilometrii de biblioteci de aici. Fără folos, fără recoltă. 9 iunie 2005 Visez colorat, de la negru la violet. Visez cărtărescian, dacă îmi este permisă această expresie, dar nu am transcris niciodată visele mele. De data aceasta fac o excepție. Este un coșmar groaznic, fascinant prin poezia lui macabră. Poate că, dacă scriu despre el, îl uit mai ușor... Mă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
multă vreme. Teamă amestecată cu speranță. Primele impresii sunt pe măsură, provocate de "sindromul aterizării", după cum denumește un amic de la revista Dilema Veche această stare specială. Țara pare a fi căzut pradă unui liberalism sălbatic, cu iz balcanic. Toată lumea nu visează decât să se îmbogățească rapid, fără măsură și fără umbră de etică. Ura de sine a românilor, veșnic nemulțumiți de ceva sau de cineva. Societatea în ansamblu este mânjită cu un strat gros de indolență și nepăsare, fatalism și grosolănie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
vraja altor orizonturi. N-am putut să mă dezrădăcinez. Bineînțeles că aș paria pe o societate în care cad toate zidurile, e o întrebare retorică. De la Zidul lui Pink Floyd la Zidul Berlinului și la Marele Zid Chinezesc, ducă-se. Visez orizonturi largi, neîngrădite, chiar dacă uneori prea multă libertate strică și-ți tulbură mințile, cum am văzut și văd la noi cu diverse prilejuri. Probabil că nu suntem un teren prea propice pentru cultivarea libertății. Sau poate ne lipsește tradiția libertății
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
acestea? A.R. Înțeleg aluzia figurată a întrebării, însă răspund în registrul propriu. Sunt o citadină înveterată, orășeancă din moși strămoși. Dar cu nostalgie și dor de natură, aer liber, păduri, munți, apusuri de soare și toată recuzita. În copilărie, visam vacanțe petrecute la țară, idilic, bucolic, cu livezi înflorite, cireșe furate din pomi și scalde în râuri cristaline. De fapt, mi-am petrecut toate vacanțele în hoteluri din localități balneare. O singură dată, în primii ani de căsnicie, am petrecut
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de căsnicie, am petrecut un concediu într-un sat de munte, fără lumină electrică și spălându-ne la râu, printre păstrăvi. Cred însă că și acest jind după traiul rural e mai mult o poză livrescă. Da, și astăzi mai visez la viața la țară, dar cu tot confortul (și toate „conservele“ de care ați amintit), inclusiv un televizor care să aibă neapărat postul Mezzo. Și să fie și apă caldă. Revăd cu ochii minții peisaje superbe din numeroasele călătorii pe
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
să lipsească dreptul de-a pleca. V-a vizitat vreodată ideea de-a părăsi definitiv România și de-a o lua de la capăt în altă parte? Și, dacă da, când s-a întâmplat acest lucru și ce v ați fi visat făcând în loc de traduceri? Știu că primul dumneavoastră ideal de carieră era să fiți profesoară de engleză. A.R. Cred că întrebarea a fost parțial acoperită. Gândul de-a părăsi definitiv România ne-a vizitat, pe soțul meu și pe mine
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Mâncam la o cantină studen țească infamă, unde ni se dădeau cuburi de mămăligă rece în loc de pâine. R.P. Dar exista viață în afara studiului? A.R. Cum să nu. Seara mergeam cu cine se nimerea la cinema sau la teatru. Și visam dragoste. Visam să iubesc și să fiu iubită. În intervalul de când Florin se transformase din Homo ludens în Homo staliniensis și până când Ministerul Culturii ne-a afiliat cantinei Agerpres (abia acum îmi dau seama ce importanță au avut cantinele în
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]