187,656 matches
-
limba rusă) are una : Proteagailovca. Alte 60 localități au statut de orașe în componența cărora sunt incluse 39 sate. 914 localități au statut de sat-comună (fostele sovete sătești, în tabel incluse la categoria comune) și 660 sunt sate subordonate acestor comune. Situația localităților este prezentată la data modificării Legii nr. 764 din 24.02.2008 Această listă include raionale și unitățile autonome ordonate după numărul populației (fără Unitățile administrativ-teritoriale din stînga Nistrului), la 1 ianuarie 2015: Istoria unei țări poate fi
Organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/297485_a_298814]
-
J. K. Rowling se poate realiza doar în detrimentul altor autori”. Pratchett a negat că această declarație ar fi fost un atac la Rowling sau că ar fi acuzat vreun plagiat, subliniind că a vrut doar să pună accentul pe „moștenirea comună” a genului fantasy. Pratchett este cunoscut datorită stilului său inconfundabil, cuprinzând note de subsol care consemnează de obicei o deviere comică de la firul narativ sau un comentariu asupra narațiunii. Pratchett are tendința de a evita folosirea capitolelor, argumentând în cadrul unui
Terry Pratchett () [Corola-website/Science/297460_a_298789]
-
Bătrân Mănăstirii Tismana în anul 1406. Hârtia pentru pictură poate fi descrisă prin opt caracteristici: material, culoare, greutate, textură, capacitate de absorbție, rezistență, dimensiuni și forma în care se livrează. Hârtia este folosită în diverse tehnici de pictură, cele mai comune sunt acuarela, guașa, pastelul și cerneala neagră sau colorată. Există o varietate de texturi, culori și greutăți, și alegerea depinde de intenția artistului și stilul care crește. Există trei standarde: Hârtia se livrează în blocuri, coli sau role. În Europa
Pictură () [Corola-website/Science/297480_a_298809]
-
cunoscute de hârtie sunt Arches, Canson, Fabriano, Hahnemühle, Lanaquarelle, Saunders Waterford, Strathmore, Winsor & Newton și Zerkall. În ultimul timp au reapărut producători de hârtie făcută manual ca Twinrocker, Velke Losiny, Ruscombe Mill și St. Armand. Nu este un suport prea comun; a fost utilizat în principal în secolul al XVI-lea în felii foarte subțiri. A fost folosit de pictorii din Europa de Nord, ca artistul german Adam Elsheimer. Dimensiunile mici ale acestor plăci sugerează că artiștii care le-au utilizat le-au
Pictură () [Corola-website/Science/297480_a_298809]
-
din 1789 regiunea intră treptat în zona de influență a Franței, fiind incoroporată teritoriului Primei Republici Franceze în 1795. Vechea organizare teritorială feudală a fost înlăturată și regiunea a fost organizată în departamente (Lys, Escaut, Deux-Nèthes, Meuse-Inférieure și Dyle) și comune. Resentimentele anti-franceze se dezvoltă în regiune, iar în principal datorită instaurării conscripției obligatorii, în 1798 are loc o revoltă a țăranilor (). În 1815 în urma Congresului de la Viena de după înfrângerea lui Napoleon Bonaparte, Flandra este atribuită noului stat Regatul Unit al
Flandra () [Corola-website/Science/297502_a_298831]
-
care să țină cont de aspectele indentitare și culturale diferite ale regiunilor Belgiei. Atât "Comunitatea Flamandă" cât și "Regiunea Flandra" sunt entități constituționale ale Regatului Belgiei, delimitate de fontiere geografice precise. În practică, Comunitatea și Regiunea sunt conduse de instituții comune, cu un parlament și un guvern unic, deoarece, din punct de vedere legal, comunitatea a absorbit competențele regiunii. Comunitatea Flamandă își exercită autoritatea în întreg teritoriul regiunii Flandra precum și în Regiunea Capitalei Bruxelles, în chestiunile legate de locuitorii neerlandoofoni ai
Flandra () [Corola-website/Science/297502_a_298831]
-
conectat la o rețea importantă de canale și văi navigabile. Belgia fiind membră fondatoare a UE, economia Flandrei este bine integrată în economia europeană. Din 2002 Euro a înlocuit francul belgian. Din 1922 Belgia și Luxemburgul formează o zonă economică comună, iar din 1944 aceste țări fac parte din zona economică Benelux. Populația regiunii flandra era de 6.117.440 la începutul anului 2007. Bruxelles ("Brussel") este enclavat în Regiunea Flandra și capitala instituției, dar este o regiune separată, centrul unei
Flandra () [Corola-website/Science/297502_a_298831]
-
religioase române sub Iulian Apostatul, predecesorul său. În 395 d.Hr., locul a trecut sub guvernarea Imperiului Bizantin. Dincolo de răul Sava de la Singidunum, se află orașul celtic Zemun, care de-a lungul stăpânirilor române și bizantine a împărțit o soartă comună cu „fratele geamăn” (cele două orașe erau legate de un pod). Singidunum a fost ocupat și de mai multe ori devastat de invaziile succesive ale hunilor, sarmaților, gepizilor, ostrogoților și a avarilor înainte de sosirea slavilor în jurul anului 630. A fost
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
și creația lui Nietzsche, cea pianistică și liedurile, dar și măsura în care "Also sprach Zarathustra" este poem simfonic. Între liedul "Die junge Fischerin" a lui Nietzsche și liedul "Loreley" a lui Liszt, putem observa oarecare asemănare, având anumite elemente comune. Aici regăsim legătura compozițiilor lui Nietzsche cu forma aforistică a scrierilor sale, cu tendințe către concizie și concentrare asupra elementelor contradictorii, chiar parodice. Muzica pe care Nietzsche o scrie reprezintă sensibilitatea sufletului său dar și a gândirii sale. S-a
Friedrich Nietzsche () [Corola-website/Science/297518_a_298847]
-
metodologic cât și teoretic. Antropologii fac distincție între cultura materială și cea simbolică nu doar pentru că fiecare reflectă tipuri diferite de activitate umană, ci mai ales pentru că ele alcătuiesc corpusuri de date diferite care cer diferite metodologii. Un alt mod comun de înțelegere a culturii este prin definirea acesteia în funcție de părțile ei componente: Valori (idei), Norme (comportamente), și Artefacte (lucruri, sau părți ale culturii materiale). Valorile sunt idei despre ceea ce poate fi important în viață. Ele ghidează restul culturii. Normele sunt
Cultură () [Corola-website/Science/297522_a_298851]
-
schimbare a acestei culturi este puternică, iar în cadrul ei sacrul predomină secularul. Lucrurile făcute acasă sau făcute de mână domină sfera uneltelor, pregătirii hranei, medicinii, povestirilor și ritualulilor. Clădirile sunt înălțate fără arhitect sau proiect, dar printr-un plan (design) comun societății locale și folosindu-se materiale de construcții și unelte disponibile pe plan local. Cultura folk nu se reduce la folclor. Acesta este de regulă definit ca literatură tradițională. El cuprinde viziuni asupra lumii, povești, basme, credințe, legende, cântece, mituri
Cultură () [Corola-website/Science/297522_a_298851]
-
a dezvoltat gândirea teologică simultan cu Luther. El considera că împărtășania era un ritual simbolic. Martin Bucer a activat la Strassbourg. A mediat între reformatori și a organizat întâlniri dintre Calvin și Luther, încercând să-i aducă pe un front comun. Luther s-a apropiat de principi, condamnând țăranii revoltați în 1525, susținând formarea unor "Landerskirtchen"- biserica teritorială și a scris Catehismul. Treptat, luteranismul se răspândește. În 1525 se răspândește în Prusia, fondată de Ordinul Teutonic. Albert a trecut la luteranism
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
guvernator suprem al Bisericii Angliei, mulți episcopi fiind schimbați. Elisabeta I dorea o cale de mijloc, fiind influențată și de catolici și de puritani. Este emis Actul de Uniformitate, prin care este stabilită ""Book of Common Prayers""- Cartea de rugăciune comună. Sunt preluate elemente calvine în doctrină, dar multe elemente catolice ritualice sunt menținute. Reacția bisericii catolice și a papalității față de reforma a fost violentă, manifestată prin excomunicări, condamnări, războaie religioase. Între 1545-1563, a fost convocat Conciliul Tridentin, ce a combătut
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
de gândire urmărite de cercetarea logică. În această fază logica încă mai are de a face cu psihologia deoarece o categorie de cauze ce determină abaterea gândirii de la corectitudine este de natură extralogică, cauze denumite paralogisme ce sunt de competență comună psihologiei și logicii. După detașarea de factorii paralogici, logica își preia mai deplin obiectul mai având de luptat cu a doua categorie de factori care țin într-adevăr de corectitudinea formelor și operațiilor gândirii, anume cu grupul sofismelor adică a
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
gândirii celorlalți oameni materializată în vorbire, în scriere sau în actiuni.Formarea gândirii logice trebuie să înceapă cât mai devreme.Ea trebuie să înceapă în limbaj natural prin expunere și aplicații,să utilizeze limbajul de masă, trecându-se prin gândirea comună spre gândirea științifică în general.În educația gândirii logice nu este bine să se înceapă prin logica modernă, la aceasta ajungându-se abia ulterior după educarea prin logica tradițională.Motivele sunt următoarele:accesul la gândirea logică este posibil numai prin
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
prin logica modernă, la aceasta ajungându-se abia ulterior după educarea prin logica tradițională.Motivele sunt următoarele:accesul la gândirea logică este posibil numai prin limbajul natural,în majoritatea domeniilor de activitate se utlizează logica exprimată în limbaj natural, gândirea comună nu utilizează limbajul simbolic.Logica simbolică prin forma ei s-a îndepărtat de mase devenind un bun al elitei.Chiar și cei care reușesc să o învețe nu totdeauna reușesc să o aplice în corectarea gândirii.În logica simbolică există
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
Se disting criteriul conținutului, adică al obiectului, criteriul metodelor folosite, criteriul evoluției istorice a logicii ca formă a vieții spirituale umane. Logicianul poate cerceta formele generale ale gândirii corecte precum și formele speciale de gândire. Mai precis el poate studia formele comune tuturor celor ce gândesc, dar și formele de gândire corectă specifice anumitor oameni în anumite activități.Mișcarea gândirii după obiectul gândit cere adecvarea formelor de gândire la structurile obiectului ceea ce determină apariția logicilor speciale.Pentru gândirea unui anumit obiect se
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
la obiectul exterior conștiinței. Această deficiență este compensată parțial de logica dialectică prin considerarea procesului gândirii logice în desfășurarea reală care în fapt are atât formă cât și conținut. Este încă nesistematizată (nematurizată), dar necesară. Logica pură De cercetarea formelor comune de gândire se ocupă logica teoretică, logica pură numită și logică formală, deoarece cercetează formele gândirii, fără conținut. Are următoarele caracteristici: 1. studiază numai formele cele mai generale de propoziții logice; 2. cuprinde numai legile care depind de formele generale
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
negocieri în cadrul monarhiei, a fost încorporat în calitate de Condominium. Acordurile realizate în spiritul dreptului constituțional au asigurat, în sensul unei uniuni reale, egalitatea în drepturi a ambelor (părți de) stat(e) în cadrul relațiilor lor inter și intra-statale. Șeful de stat comun era "Împărat al Austriei și Rege Apostolic al Ungariei" din casa de Habsburg-Lorena. Din 1867 până în 1916 a domnit Francisc Iosif I, apoi, până în 1918, strănepotul său Carol I / IV. Cu aproximativ 676.000 km², cât avea după anexarea Bosniei
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
crăiască, adică era o uniune formată din Imperiul Austriei și din Regatul Ungariei în care termenul de „imperiu” era folosit exclusiv pentru a face referință la partea austriacă a Dublei Monarhii. Austro-Ungaria nu avea un drapel de stat unic și comun ambelor părți ale monarhiei. În schimb, avea: Printr-un decret al monarhului, la 12 octombrie 1915 a fost adoptată o nouă serie de steaguri pentru marină, inclusiv pentru marina militară și de război. Cu toate acestea, din cauza condițiilor de război
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
folosit și steagul istoric al arhiducatului (roșu-alb-roșu). Jumătatea maghiară a monarhiei avea ca steag un tricolor roșu-alb-verde afișând stema Ungariei. Din 1867 până în 1915, vulturul bicefal al dinastiei de Habsburg-Lorena (al „Casei de Austria“) a fost principalul simbol al instituțiilor comune (k. u. k.) ale Austro-Ungariei; el reprezenta dinastia cu mult înainte de instituirea Dublei Monarhii și simboliza rangul imperial. Cum vulturul bicefal simboliza în același timp jumătatea imperială (austriacă) a monarhiei, Cisleithania, această stemă a constituit un motiv constant de insatisfacție
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
același timp jumătatea imperială (austriacă) a monarhiei, Cisleithania, această stemă a constituit un motiv constant de insatisfacție pentru politicienii maghiari, care erau reprezentanți ai jumătății regale a monarhiei (Transleithania). Din această cauză, în 1915 a fost introdusă o nouă stemă comună, care era o combinație a stemelor în egală măsură legitime ale celor două jumătăți ale monarhiei și a micii steme a Casei de Austria. Deviza "indivisibiliter ac inseparabiliter" („indivizibl și inseparabil“) trebuia să evoce solidaritatea celor două state în cadrul uniunii
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
devenit valid începând cu 22 decembrie 1867 (sub numele popular de Constituția din decembrie). Francisc Iosif I a fost încoronat la Buda ca Rege al Ungariei în 8 iunie 1867. Francisc Iosif I era în mod oficial șeful de stat comun constituțional (uniune personală), sub a cărui conducere erau administrate în comun atât politica externă, Armata Comună și marina de război, cât și finanțele trebuitoare respectivelor trei ministere „imperiale”, mai târziu numite „imperiale și regale”, cu sediul în Viena (cele trei
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
I a fost încoronat la Buda ca Rege al Ungariei în 8 iunie 1867. Francisc Iosif I era în mod oficial șeful de stat comun constituțional (uniune personală), sub a cărui conducere erau administrate în comun atât politica externă, Armata Comună și marina de război, cât și finanțele trebuitoare respectivelor trei ministere „imperiale”, mai târziu numite „imperiale și regale”, cu sediul în Viena (cele trei instituții comune care făceau din Austro-Ungaria o uniune reală): (Legăturile de mai sus conțin liste ale
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
uniune personală), sub a cărui conducere erau administrate în comun atât politica externă, Armata Comună și marina de război, cât și finanțele trebuitoare respectivelor trei ministere „imperiale”, mai târziu numite „imperiale și regale”, cu sediul în Viena (cele trei instituții comune care făceau din Austro-Ungaria o uniune reală): (Legăturile de mai sus conțin liste ale persoanelor care au ocupat funcțiile respective până în 1918.) În urma Compromisului, Austria și Ungaria își puteau administra toate celelalte probleme interne în mod separat (însă au optat
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]