18,578 matches
-
există în versurile lui P. un paradox al nihilismului, și nu întîmplător este citat Emil Cioran, „scepticul de serviciu” al veacului trecut. Fără să își confecționeze iluzii facile din paravane și ocheane colorate, poetul se află angajat într-o acerbă bătălie, a cărei miză stă în înfruntarea polemică a realului, depășirea și „răscumpărarea” condiției umane impure, animat fiind de o mistică profană, denudată stilistic de orice retorică de triumfalism al revelației sau, din contra, de clamare a eșecului dureros: expediția e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
a devenit feudă a Țării Românești începînd cu Basarab I, domnind între 1322 și 1352. Deci, numele Craiova ar fi putut apărea din vremea lui Basarab I, adică spre finele primei jumătăți a secolului al XIV-lea, mai exact după bătălia de la Possada, din 1330. Harta Țării Românești, tipărită la Padova în anul 1700 după alcătuirea Stolnicului Cantacuzino 43, redă în scrierea grecească Zios fl și Kraiova, precum și două poduri peste Jiu, unul mai departe la nord de Craiova, la Țînțăreni-Filiași
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
32 Tudor D., op. cit., 1978 (285-286). 33 Dumitriu-Snagov I., Țările Române în secolul al XIV-lea (Codex latinus Parisinus), București, 1979. 34 Localnicii îi spun și astăzi Jiului - Ji. 35 Iliescu O., Cu privire la o hartă a sud-estului Europei datând din preajma bătăliei de la Nicopole, Stud. mater. ist. medie, IX, 1978 (104-105). 36 În antichitatea romană Ad Malum; se observă că mal este un cuvânt de substrat traco-dacic și sensul ar fi "Pe Malul Dunării". 37 Urechia V. A., Chartografia română, An. Acad.
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
două lecturi: Inaraxe "Inara", o zeiță și Kuruntaxe "Kurunta", un zeu). Uneori la numele divine se adaugă o expresie care precizează o anumită funcție: avem astfel „zeul furtuniixe "zeul furtunii" armatei”, „zeul furtunii altarului”, „Iștarxe "Iștar" a câmpului”, „Iștar a bătăliei”, „zeul-Soarexe "Soare" al bolii”, „zeul-Soare la sângelui” etc. Într-un mod analog se indică localitatea, fie pentru a diferenția, În funcție de locul de cult, divinități care aparțin aceleiași tipologii („zeul furtuniixe "zeul furtunii" de la ¾atti”, „de la Arinnaxe "Arinna"”, „de la Kummannixe "Kummanni
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și mormintele ulterioare cu cupolă nu repetă schema Înmormântărilor minoice. Măștile funerare În aur și electrum găsite În interiorul acestor morminte, coroana de aur, ale cărei ornamentații par totuși să reproducă un model cretan, câteva sigilii de aur cu scene de bătălie și vânătoare nu par să Își găsească și ele corespondențe În Creta minoică. Și structura arhitectonică a palatelor și a „sanctuarelor” miceniene se Îndepărtează de schemele minoice. Situate În interiorul incintelor sau temena, unde se pot găsi unul sau mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tehnicilor meșteșugărești și de fierărie, Învăluite de o densă aură magică, se situează la extremitatea ordinii cosmice, unde este plasat și Aresxe "Ares". Născut din Zeusxe "Zeus" și Heraxe "Hera", acesta din urmă nu este atât zeul războiului și al bătăliei, cât expresia furiei și a violenței oarbe. În orice caz, amândoi se integrează din punct de vedere funcțional sistemului În al cărui vârf este așezat Zeus. Cunoașterea care produce o desăvârșită operă de artă se naște În inima societății și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a Început cu progresiva fragmentare a numeroaselor regate ale diadohilor imperiului supranațional constituit de tânărul prinț macedonean În cei treisprezece ani ai fulgerătoarei sale cariere militare și politice (336-323 Î.Hr.), se Încheie În anul cuceririi romane a Egiptului după bătălia de la Actium (31 Î.Hr.). Odată cu reducerea la provincie romană (30 Î.Hr.) a vechiului regat faraonic, pe care Îl moșteniseră Lagizii, noua putere, În curând titulară și ea a unui imperiu, Încheie cucerirea treptată a regatelor de veche sorginte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
implicite sau aluzii care o presupun În diferite moduri. Se poate afirma că lui Zoroastruxe "Zoroastru" Îi aparține o viziune escatologică originală care Își are rădăcinile În dualismul său specific și În puternica inspirație etică. Chiar și ideea unei mari bătălii Între două armate potrivnice, incompatibile una cu alta (sp³d³ anaoåanh³), menționată În Uștavaitș G³th³ (Yasna 44, 15) Într-un context caracterizat de lupta Între adepții Adevărului și cei ai Minciunii, a fost probabil concepută În perspectivă escatologică. De altfel, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
loc Învierea morților (În limba pahlavi, rist-³kh¶z) În „trupul final” (În limba pahlavi, tan ș pas¶n) pentru o existență purificată (Zand ș Wahman Yasn IV, 7, 66; IX, 23; cf. Boyce, 1992, pp. 76, 77, 150). Mareaxe "Marea" bătălie escatologică, care se va Încheia cu Înfrângerea Răului, va avea loc Înainte de judecata finală. O doctrină aparte (Molé, 1961, p. 145; 1965, p. 116) consideră că până și cei condamnați la infern vor fi salvați și vor putea să se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de invazia galilor, au fost sacrificați doi gali și doi greci. Uciderea galilor ar putea fi Încadrată În represaliile de război, Însă faptul că același tip de jertfă - doi gali și doi greci - este din nou Împlinită În 216, după bătălia de la Cannae, ne dovedește natura magico-religioasă și sugerează totodată că alegerea victimelor nu a fost Întâmplătoare, ci era codificată de tradiții rituale. În aceste condiții, ne uimește faptul că autorii greci și latini uită ceea ce se Întâmplase chiar la ei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prea târziu, deoarece creștinarea Britaniei și a Irlandei dusese la pierderea patrimoniului religios antic de tradiție orală, a cărui salvare de la uitare ar fi apărut ca un sacrilegiu: la dispoziția noastră rămân doar aluzii Întâmplătoare la vechea credință, păstrate În legătură cu bătăliile victorioase purtate de evanghelizatori sau de urmașii lor, astfel Încât aceste texte sunt scrise prin prisma unei condamnări apriorice. Totuși, chiar și În sânul acestei culturi, de acum creștinată, nu este chiar imposibil să identificăm supraviețuirea unor elemente străvechi ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mercurxe "Mercur" și În care poate fi recunoscut patronul tuturor meșteșugurilor. În Irlanda, zeul Lugxe "Lug" primește epitetul samildánach „cel care deține toate meșteșugurile”, iar acesată prolifică stăpânire a tuturor activităților este pusă În scenă de un episod din relatarea Bătălia de la Moytura. La curtea din Tara are loc o sărbătoare la care dorea să intre și să ia parte și zeul Lugxe "Lug". Însă portarul primise poruncă să-i lase să intre doar pe cei ce cunoșteau un meșteșug pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
comparat cu numele latin Neptunusxe "Neptunus") și cea care a dat numele râului omonim. Problema este Însă că Mac ind óg nu are nici o legătură cu medicina: În Irlanda, zeul vindecător este Dian Cécht, care, după cea de-a doua bătălie de la Moytura, pregătește o proteză de argint miraculoasă pentru Nuaduxe "Nuadu" Airgetlámxe "Nuadu Airgetlám", căruia Îi fusese retezată o mână În bătălie. Așadar, identificarea este discutabilă, bazându-se doar pe confruntarea lexicală. La Cezar avem o aluzie la mitul originii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
are nici o legătură cu medicina: În Irlanda, zeul vindecător este Dian Cécht, care, după cea de-a doua bătălie de la Moytura, pregătește o proteză de argint miraculoasă pentru Nuaduxe "Nuadu" Airgetlámxe "Nuadu Airgetlám", căruia Îi fusese retezată o mână În bătălie. Așadar, identificarea este discutabilă, bazându-se doar pe confruntarea lexicală. La Cezar avem o aluzie la mitul originii galilor: „Toți galii afirmă că se trag din Dis Pater și spun că știu aceasta de la druizi”(De bello galico, VI, 18
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îndoială, atitudinea de ostilitate și teamă. Celții jefuiseră Roma și Delfi, Își creaseră un stat autonom În Galatia, Învingând de mai multe ori armatele grecești; repurtaseră victorii memorabile Împotriva lui Ptolemeu Keraunos În 281 Î.Hr., Împotriva consulului Attilius În bătălia de la Talamone și Împotriva consulului Postumius În Selva Litana, rezistând ani la rând În Galia Împotriva regiunilor romane. Aceste capacități militare clare au oferit justificarea pentru impresia generală de barbarie, după cum măcelurile pline de cruzime care le Însoțeau inevitabil au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
X,21). Dar acest obicei este amplu atestat și la alți autori, iar Cezar oferă mai multe detalii: Întregul neam al galilor este foarte superstițios. De aceea, cei atinși de boli foarte grave sau cei care Își riscă viața În bătălii sau Înfruntă primejdii jertfesc sau promit că vor jertfi oameni. La aceste sacrificii se folosesc de ajutorul druizilor. Ei cred că nu pot Îndupleca voința zeilor decât dacă oferă o viață omenească În schimbul altei vieți omenești. Și pentru binele obștesc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unele tradiții indo-europene, regele apare pe câmpul de luptă nu ca suprem comandat al armatei, ci cu o misiune total diferită. Ne putem gândi, de exemplu, la ceea ce spune Titus Livius la Începutul lucrării Ab Urbe condita (I, 12) despre bătălia dintre romani și sabini, reluând desigur o tradiție destul de veche, În care Romulusxe "Romulus" nu mai apare În veșmintele obișnuite unui războinic: În amândouă taberele, șefii Își Îndemnau soldații la luptă; pe sabini Îi comanda Mettius Curtius, iar pe romani
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nepotul lui Beli Mawr. Acesta o dă pe sora sa Branwenxe "Branwen" de soție lui Matholwchxe "Matholwch", regele Irlandei, Însă ea este tratată atât de rău de către soț, Încât Brân declară război cumnatului și invadează Irlanda. Are loc o mare bătălie care se Încheie cu Înfrângerea britanilor: supraviețuiesc doar Brân, rănit mortal, și alți șapte oameni. Acesta cere să i se taie capul care rămâne mulți ani Întreg și ține companie Într-un mod plăcut celor șapte prieteni. Și aici există
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
istoria străveche a insulei, dar care, de fapt, păstrează o amintire destul de exactă despre mitologia precreștină; este vorba despre Leabhar Gabála Éirenn (Cartea cuceririi Irlandei), redactată În secolul al XII-lea, probabil În aceeași perioadă ca și Cath Maige Turedh (Bătălia șa douaț de la Moytura). Am văzut deja mai sus, În legătură cu genurile literare, că acestea au slujit la păstrarea unor elemente de credință precreștină; și În aici, un gen literar - narațiune istoriografică - funcționează ca instrument În păstrarea culturii indigene. Desigur, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se formează o aristocrație războinică. Se Întorc Însă, pe post de cuceritori, și descendenții oamenilor lui Nemedxe "Nemed" care fugiseră În nordul lumii. Aceștia sunt Tuatha dé Danann („tribul zeiței Danuxe "Danu"”), care Îi Înving pe Fir Bolg În prima bătălie de la Moytura și devin noii stăpâni ai insulei. Oricum, vor trebui să facă față uriașilor Fomoirexe "Fomoire". În bătălia de la Moytura regele Tuatha dé Danann, Nuaduxe "Nuadu", Își pierde o mână și, după cum cere tradiția irlandeză, nemaifiind perfect din punct
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fugiseră În nordul lumii. Aceștia sunt Tuatha dé Danann („tribul zeiței Danuxe "Danu"”), care Îi Înving pe Fir Bolg În prima bătălie de la Moytura și devin noii stăpâni ai insulei. Oricum, vor trebui să facă față uriașilor Fomoirexe "Fomoire". În bătălia de la Moytura regele Tuatha dé Danann, Nuaduxe "Nuadu", Își pierde o mână și, după cum cere tradiția irlandeză, nemaifiind perfect din punct de vedere fizic, trebuie să abdice; În locul său ajunge rege Bresxe "Bres", fiul unui Fomoirexe "Fomoire" și a unei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unui Fomoirexe "Fomoire" și a unei femei din Tuatha. Acesta Însă se dovedește a fi un suveran foarte rău, astfel Încât se va ajunge la o confruntare deschisă Între Fomoire, care Îl susțineau pe Bres, și cei din Tuatha: a doua bătălie de la Moytura. În luptă Tuatha sunt din nou conduși de Nuaduxe "Nuadu", vechiul lor suveran, devenit acum Nuadu airgetlám („Nuadu cel cu mâna de argint”) pentru că medicul magician Dian Cécht Îi făcuse o proteză de argint. Pentru a obține victoria
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeiței În timpul procesiunii. În alt loc (Annales, I, 61), Tacitus, amintind de priveliștea atroce care li s-a arătat romanilor Întorși În 14 d.Hr. În pădurea Teutoburg pentru a-i oferi lui Quintilius Varus și soldaților săi uciși În bătălie o ultimele onoruri, arată clar că În acea ocazie au fost aduși ca jertfă Într-un ritual enorm și monstruos toți prizonierii (cf. Campanile, 1990a, p. 168): Pe Germanicus Îl cuprinde atunci dorința de a aduce ultimele onoruri soldaților și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care mi se părea delicată, devine pentru el o suliță pericuoasă (Völuspá, 31 sq.) Baldrxe "Baldr" moare străpuns, iar zeii sunt cuprinși de un sentiment de infinită uimire și disperare. Despărțirea de Odin este inevitabilă, deoarece Baldr, nefiind ucis În bătălie, nu poate ajunge În Walhalla: destinul său este să meargă În Helxe "Hel", infernul. Aesir-ii fac o ultimă Încercare de a-l sustrage infernului, iar Hel promite să-l Înapoieze dacă pe pământ Îl vor plânge toate ființele, fără excepție
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Baldr una dintre divinitățile agricole, care mor și renasc În fiecare an și care sunt foarte atestate În culturile mediteraneene; În ceea ce privește Catastrofa Finală, cercetătorii s-au gândit la o influență a gândirii religioase avestice, care, la rândul ei, prevestește o bătălie finală Între principiul binelui și cel al răului. Însă, așa cum a clarificat Dumézil (1959b), rădăcinile acestor figuri și evenimente sunt mult mai diferite și mai vechi. Wikander (1947), Într-un articol scurt și remarcabil, a demonstrat că personajele principale din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]