19,564 matches
-
tot mai puternic în mintea oamenilor ca urmare a dezvoltării urbane. La Londra se înființase recent prima forță de poliție profesionistă și orașele americane au început să se concentreze pe activitatea polițienească științifică, ziarele relatând despre crime și procese penale. „Crimele din Rue Morgue” stabilește o temă urbană care va fi reutilizată de mai multe ori în ficțiunea lui Poe, în special în „The Man of the Crowd”, probabil inspirată de perioada în care Poe a locuit la Philadelphia. Povestea are
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
dobândite nu stă în trăinicia deducției, cât în calitatea observației”. Poe oferă atunci un exemplu de povestire în care Dupin explică modul în care știa că naratorul se gândea la actorul Chantilly. Dupin își aplică apoi metoda în rezolvarea acestor crime. Metoda lui Dupin subliniază importanța de a citi și a cuvântului scris. Relatările din ziar îi stârnesc curiozitatea; el află despre urangutani dintr-o relatare scrisă de „Cuvier” - posibil zoologul francez Georges Cuvier. Această metodă angajează, de asemenea, cititorul, care
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
urangutani dintr-o relatare scrisă de „Cuvier” - posibil zoologul francez Georges Cuvier. Această metodă angajează, de asemenea, cititorul, care îl urmează pe detectiv prin citirea indiciilor. Poe, subliniază, de asemenea puterea cuvântului rostit. Atunci când Dupin îi cere marinarului informații despre crime, marinarul reacționează ca în fața morții: „marinarul se înroși la față, de parcă s-ar fi înăbușit. Sări în picioare și puse mâna pe bâtă. Dar în clipa următoare căzu îndărăt pe scaun, tremurând din tot trupul și cu masca morții pe
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
s-ar fi înăbușit. Sări în picioare și puse mâna pe bâtă. Dar în clipa următoare căzu îndărăt pe scaun, tremurând din tot trupul și cu masca morții pe obraz”. Jeffrey Meyers, biograful lui Poe, a rezumat astfel semnificația povestirii „Crimele din Rue Morgue”: „[ea] a schimbat istoria literaturii mondiale”. Povestirea este citată adesea ca prima povestire de ficțiune polițistă, iar personajul Dupin a devenit prototip pentru mulți detectivi din literatura de mai târziu, inclusiv pentru Sherlock Holmes al lui Arthur
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
Christie. Genul literar al povestirilor polițiste este diferit de cel al altor povestiri cu mistere deoarece accentul este pus pe analiză. Rolul lui Poe în crearea literaturii polițiste este recunoscut de Premiile Edgar, acordate anual de către Mystery Writers of America. „Crimele din Rue Morgue” a stabilit, de asemenea, mai multe aspecte de limbaj literar care vor deveni elemente comune în literatura polițistă: un detectiv excentric, dar genial, polițiști cu o gândire limitată, nararea la persoana întâi de către un prieten apropiat al
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
de contrast în comparație cu detectivul. Poe inițiază, de asemenea, procedeul narativ prin care detectivul își anunță soluția și explică apoi raționamentul care a condus la aceasta. Este, de asemenea, primul mister dintr-o cameră închisă în literatura detectivistică. La publicarea sa, „Crimele din Rue Morgue” și autorul său au fost apreciate pentru crearea unei noutăți literare. Ziarul "Inquirer" din Pennsylvania a scris că povestirea „dovedește că domnul Poe este un om de geniu... cu o iscusință și o putere inventivă, despre care
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
geniu... cu o iscusință și o putere inventivă, despre care nu cunoaștem nicio asemănare”. Poe, cu toate acestea, și-a minimalizat realizarea într-o scrisoare către Philip Pendleton Cooke: Cuvântul "detectiv" nu exista la momentul în care Poe a scris „Crimele din Rue Morgue”, deși au existat și alte povestiri similare în care apăreau personaje care rezolvau astfel de probleme. "Das Fräulein von Scuderi" (1819) de E.T.A. Hoffmann, în care Mlle de Scudery, un fel de Miss Marple din secolul
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
Magazine" denumite „Unpublished passages in the Life of Vidocq, the French Minister of Police”. Se poate ca Poe să fi cunoscut povestirea care prezintă un om analitic ce descoperă un criminal, deși între cele două relatări există puține asemănări. Victimele crimelor din ambele povestiri, totuși, au gâtul tăiat atât de rău încât capul lor este aproape despărțit în întregime de trup. Dupin îl menționează, de fapt, pe Vidocq după nume, prezentându-l ca „un bun ghicitor”. Poe și-a intitulat inițial
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
de trup. Dupin îl menționează, de fapt, pe Vidocq după nume, prezentându-l ca „un bun ghicitor”. Poe și-a intitulat inițial povestirea „Murders in the Rue Trianon”, dar a redenumit-o pentru a o asocia mai bine cu moartea. „Crimele din Rue Morgue” a apărut pentru prima dată în numărul din aprilie 1841 al revistei "Graham's Magazine" la care Poe lucra ca redactor. El a fost plătit cu 56 de dolari în plus pentru ea - o sumă neobișnuit de
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
de mare; el fusese plătit doar cu 9 dolari pentru „Corbul”. În 1843, Poe a avut ideea de a tipări o serie de broșuri cu povestirile sale intitulate "The Prose Romances of Edgar A. Poe". El a imprimat doar una, „Crimele din Rue Morgue”, care a cuprins în mod ciudat și povestirea satirică „Omul făcut bucăți”. Broșura s-a vândut pentru 12,50 cenți. Această versiune a inclus 52 de schimbări față de textul original din "Graham's", inclusiv noua replică: „The
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
a vândut pentru 12,50 cenți. Această versiune a inclus 52 de schimbări față de textul original din "Graham's", inclusiv noua replică: „The Prefect is somewhat too cunning to be profound”, o schimbare față de originalul „too cunning to be acute”. „Crimele din Rue Morgue” a fost, de asemenea, retipărită în colecția de povestiri ale lui Poe editată de Wiley & Putnam și denumită pur și simplu "Tales". Poe nu a participat la selectarea povestirilor care au fost incluse în acel volum. „Continuarea
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
a fost, de asemenea, retipărită în colecția de povestiri ale lui Poe editată de Wiley & Putnam și denumită pur și simplu "Tales". Poe nu a participat la selectarea povestirilor care au fost incluse în acel volum. „Continuarea” lui Poe la „Crimele din Rue Morgue” a fost „Misterul lui Marie Rogêt”, serializată pentru prima dată în decembrie 1842 și ianuarie 1843. În ciuda faptului că a primit subtitlul „A Sequel to «The Murders in the Rue Morgue»”, „Misterul lui Marie Rogêt” are puține
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
a fost „Misterul lui Marie Rogêt”, serializată pentru prima dată în decembrie 1842 și ianuarie 1843. În ciuda faptului că a primit subtitlul „A Sequel to «The Murders in the Rue Morgue»”, „Misterul lui Marie Rogêt” are puține elemente comune cu „Crimele din Rue Morgue” în afară de includerea lui C. Auguste Dupin și a desfășurării acțiunii tot la Paris. Dupin a reapărut în „Scrisoarea furată”, pe care Poe a considerat-o „probabil cea mai bună dintre povestirile mele de raționament” într-o scrisoare
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
desfășurării acțiunii tot la Paris. Dupin a reapărut în „Scrisoarea furată”, pe care Poe a considerat-o „probabil cea mai bună dintre povestirile mele de raționament” într-o scrisoare din iulie 1844 către James Russell Lowell. Manuscrisul original al povestirii „Crimele din Rue Morgue” care a fost folosit pentru prima sa tipărire în "Graham's Magazine" a fost aruncat într-un coș de gunoi. Un ucenic de la birou, J. M. Johnston, l-a găsit și l-a lăsat tatălui său pentru
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
1891, Childs a prezentat public manuscrisul achiziționat, împreună cu o scrisoare care explica istoria ei, la Drexel University. Childs a donat, de asemenea, 650 de dolari pentru finalizarea noului monument funerar al lui Edgar Allan Poe din Baltimore, Maryland în 1875. „Crimele din Rue Morgue” a fost una dintre primele lucrări ale lui Poe care a fost tradusă în limba franceză. Între 11 iunie și 13 iunie 1846, traducerea franțuzească „Un meurtre sans exemple dans les Fastes de la Justice” a fost publicată
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București), de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Crimele din Strada Morgue” în volumul "Gândacul de aur", editat în 2014 de Editura MondoRo din București). Povestirea „Crimele din Rue Morgue” a fost adaptată pentru radio, film și televiziune de mai multe ori. Primul film care a adaptat povestirea a
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Crimele din Strada Morgue” în volumul "Gândacul de aur", editat în 2014 de Editura MondoRo din București). Povestirea „Crimele din Rue Morgue” a fost adaptată pentru radio, film și televiziune de mai multe ori. Primul film care a adaptat povestirea a fost un scurtmetraj mut realizat în 1914. Prima versiune de lungmetraj a fost filmul "Murders in the Rue
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
"Le Chevalier" este un detectiv fictiv creat de Edgar Allan Poe. Dupin își face prima apariție în povestirea „Crimele din Rue Morgue” (1841) a lui Poe, considerată de majoritatea specialiștilor ca fiinf prima povestire de literatură polițistă. El reapare în „Misterul lui Marie Rogêt” (1842) și „Scrisoarea furată” (1844). Dupin nu este un detectiv profesionist și motivațiile sale pentru
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
al lui Dupin servește ca un contrapunct la conceptul lui Poe de perversitate, introdus în „Demonul perversității”. Acest impuls nu întruchipează raționarea și, de fapt, îi determină pe oameni să acționeze într-un mod opus acelui sugerat de logică. În „Crimele din Rue Morgue”, Dupin investighează uciderea unei mame și a unei fiice la Paris. El investighează o altă crimă în „Misterul lui Marie Rogêt”. Această povestire a fost inspirată din povestea adevărată a lui Mary Rogers, o vânzătoare la o
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
nu întruchipează raționarea și, de fapt, îi determină pe oameni să acționeze într-un mod opus acelui sugerat de logică. În „Crimele din Rue Morgue”, Dupin investighează uciderea unei mame și a unei fiice la Paris. El investighează o altă crimă în „Misterul lui Marie Rogêt”. Această povestire a fost inspirată din povestea adevărată a lui Mary Rogers, o vânzătoare la o tutungerie din Manhattan, al cărei corp a fost găsit plutind în râul Hudson, în anul 1841. Ultima apariție a
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
în „Scrisoarea furată”, prezintă o investigare a unei scrisori furate de la regina Franței. Poe a numit aceasta povestire „probabil, cea mai bună dintre povestirile mele de raționament”. De-a lungul celor trei povestiri, Dupin călătorește prin trei locuri diferite. În „Crimele din Rue Morgue”, el călătorește pe străzile orașului; în „Misterul lui Marie Rogêt”, el este în aer liber; în „Scrisoarea furată”, el este într-un spațiu privat închis. Dupin nu este de fapt un detectiv profesionist și motivațiile lui se
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
orașului; în „Misterul lui Marie Rogêt”, el este în aer liber; în „Scrisoarea furată”, el este într-un spațiu privat închis. Dupin nu este de fapt un detectiv profesionist și motivațiile lui se schimbă în cursul celor trei povestiri. În „Crimele din Rue Morgue”, el investighează crimele pentru amuzamentul personal și pentru a dovedi nevinovăția unui om acuzat pe nedrept. El refuză o recompensă financiară. Cu toate acestea, în „Scrisoarea furată”, Dupin urmărește intenționat o recompensă financiară. În timp ce discuta metoda lui
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
el este în aer liber; în „Scrisoarea furată”, el este într-un spațiu privat închis. Dupin nu este de fapt un detectiv profesionist și motivațiile lui se schimbă în cursul celor trei povestiri. În „Crimele din Rue Morgue”, el investighează crimele pentru amuzamentul personal și pentru a dovedi nevinovăția unui om acuzat pe nedrept. El refuză o recompensă financiară. Cu toate acestea, în „Scrisoarea furată”, Dupin urmărește intenționat o recompensă financiară. În timp ce discuta metoda lui Dupin în funcție de logica lui Charles Sanders
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
rațională a gândirii sale din ultimele cincisprezece minute. El folosește ceea ce denumește "raționament" (în ). Metoda lui Dupin este să se identifice cu criminalul și să încerce să afle cum gândea acesta. Știind tot ceea ce știe criminalul, el poate rezolva orice crimă. Atitudinea lui față de viață pare să-l prezinte ca pe un snob, care simte că, datorită aptitudinii sale, interacțiunea și relațiile umane normale devin neinteresante. În această metodă, el combină logica științifică cu imaginația artistică. În calitate de observator, el acordă o
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
Cel mai apropiat exemplu din ficțiune este "Zadig" (1748) de Voltaire, în care personajul principal realizează fapte de analiză similare. În scrierea seriei de povestiri cu Dupin, Poe a capitalizat interesul popular contemporan. Folosirea de către el a unui urangutan în „Crimele din Rue Morgue” a fost inspirată de reacția populară stârnită de un urangutan care a fost văzut în iulie 1839 în Masonic Hall din Philadelphia. În „Misterul lui Marie Rogêt”, el a folosit o poveste adevărată care a devenit de
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]