19,957 matches
-
trei șuturi lipsite de vlagă, și m-am lăsat în genunchi... — Pulă bleagă ce ești! După următorul acces de furie, am lăsat-o mai moale. Un alt val anestezic mi se ridica din stomac. Ochii mei dureroși se uitau în gol. Trecură nenumărate minute, iar eu mi-am încrucișat brațele, simțindu-le căldura pe piept. Mormanul de haine zăcea, lovit cu piciorul și nemișcat, în fața mea. Ochii mei dureroși se uitau fără să vadă. O pungă de plastic de deasupra mormanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Nici o poză, nici un negativ. Plicul era complet gol. L-am întors pe toate fețele ca să văd dacă nu-mi scăpase ceva important, cum aproape că mi se întâmplase cu cartea lui Randle, dar nu, era doar un plic de fotografii gol. Un plic de fotografii gol, înfășurat în pânză și pus la păstrare ca o adevărată relicvă. De ce? Poate că răspunsul se afla tot în cutie. Gros, greu și solid, am știut că al doilea obiect era o carte încă dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pensulă de scris, nu? — Da, asta e, iar tu trebuie s-o folosești ca să-ți scrii povestea. Atât cât îți mai amintești din ea și cu toate amănuntele posibile. Unde s-o scriu? — În aer. Fidorous făcu un gest în gol, asemeni cuiva care-și scrie numele cu un diamant. — Până dimineață, pensula asta trebuie să termine toată povestea. Ai înțeles? Întinzându-mi-o, mă privi cu ochii lui albaștri, calmi, senini și serioși. Da, am aprobat, luându-mă prin surprindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
complet. O pierd deja în schimbul generalizărilor, în nesfârșitele șoapte ca niște picături chinezești ale memoriei. Cât am fost plecați, am ținut un jurnal și, chiar și când l-am citit pentru prima dată, mi-am dat seama cât de multe goluri avea. N-am fost niciodată, nici unul dintre noi, atât de degajați sau atât de glumeți. Nu spuneam lucrurile așa cum trebuie tot timpul, sau măcar un sfert din timp. Nu scrie nimic în el despre cât de nedreaptă putea fi Clio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spre gheretele de tir, unde se trăgea la țintă cu gloanțe de lemn În cîte o nucă de cocos. Firește, nucile de cocos lipseau anul acesta, din pricina războiului. Se vedea cît de colo că țara-i În război și după golurile murdare căscate Între casele din cartierul Bloomsbury: din spatele zidurilor dărîmate se ivea cîte o sobă teșită, aidoma sobelor pictate pe pereții căsuțelor de păpuși, precum și o sumedenie de oglinzi și tapete verzi, iar după un colț se auzea, În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Și acum, spune-mi te rog cam cînd ai băgat se seamă pentru prima oară ceva suspect. Domnul Rennit se rezemă de speteaza scaunului și Începu să se scobească În dinți cu vîrful creionului; i se auzea răsuflarea șuierînd printre golurile danturii stricate. Cu gulerul cam boțit și cămașa nu tocmai curată, părea la fel de lăsat În părăsire ca și odaia de alături. Dar Rowe Își spuse că un cerșetor ca el n-avea de ales. — Numele și adresa dumitale? Își aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-și putea permite luxul de a fi prea exigent. — Un criminal, zise el cu glas tare, seamănă Întrucîtva cu un lord: plătește mai mult, din pricina titlului. Încearcă el, ce-i drept, să călătorească incognito, dar de obicei se dă de gol... CAPITOLUL III ATAC FRONTAL „Îi venea greu, fără măcar un prieten credincios alături de el.“ Micul duce 1 De la Orthotex, Rowe se duse de-a dreptul la sediul organizației Mamelor libere. Semnase cu domnul Rennit un contract prin care se obliga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vină din partea noastră, spuse fata. Cum arăta? — Un tip scund, negricios, cu niște umeri diformi - aproape un infirm. N-avem aici un asemenea individ. — Credeam că dac-aș găsi-o pe doamna Bellairs..., dar văzînd că numele rostit sună În gol, adăugă: Una dintre persoanele care au ajutat la tombolă. — Toate persoanele care-au lucrat acolo au fost voluntare, Îi explică fata. Am putea, totuși, să aflăm adresa ei Întrebîndu-i pe organizatori; dar este oare atît de importantă pentru dumneavoastră? Încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nici o plăcere să-l vadă pe cîte unul plîngînd În vreun colț al acestei Încăperi, care-ar fi putut lesne trece drept un salon de hotel select. În ceea ce-l privea, se simțea absolut normal - În afară doar de acel gol al memoriei, Întins pe o perioadă nedefinită, care-i dădea o inexplicabilă senzație de fericire, ca și cum i s-ar fi luat brusc de pe umeri povara unei răspunderi grele; altfel, se simțea atît de normal, Încît era evident că suferea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu pot fi pomenite. Eu Însumi sînt În căutarea unui obiect care nu este, poate, mult mai mare decît un diamant... Un cozonac, spui?... Și de ce nu, mă rog?... Totuși, nu te-a omorît! — Memoria mea mai are Încă atîtea goluri! — Unde anume a venit să te vadă? — Nu-mi amintesc. De mulți ani din viața mea nu-mi pot Încă aduce aminte. — Uităm foarte ușor ceea ce ne-a făcut să suferim. — Aproape c-aș dori să fi fost un criminal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
unei funcționare din City, ale unui negustor care la ora asta se afla În prăvălia lui, ale unui student care se ducea devreme la biblioteca British Museum... Într-un cuvînt, niște Încăperi nevinovate. Rowe era bucuros că telefonul suna În gol. El, unul, Își făcuse datoria. Lasă-l să sune... Ori poate că telefonul suna În camera unui criminal? A aceluia care, În cîteva ceasuri, nimicise atîtea vieți omenești? Cum ar putea să arate odaia unui astfel de om? Odăile capătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În drumeție cu un grup de vreo zece-douăzeci de colegi. Dacă-mi amintesc bine, această plimbare ne ducea peste dealurile ce mărginesc malul apusean al lacului Starnberg; din loc În loc, șirurile de fagi de un verde luminos erau Întrerupte de goluri, lăsând să se vadă, la stânga și mai jos de noi, lacul care părea că se Întinde până la munții ce formau fundalul peisajului. Destul de ciudat, În timpul acelei plimbări am avut prima discuție despre lumea fizicii atomice, discuție care pentru mine avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mic lac, verde și calm; chiar lângă lac, Întinsă pe o lespede, o femeie goală se usca la soare, În timp ce alta se săpunea Înainte de a plonja. Mai aproape de ei, Îngenuncheat pe-o rogojină, un bărbos Înalt medita sau dormea. Tot gol, și foarte bronzat; părul lung, blond deschis, contrasta puternic cu pielea arămie; semăna vag cu Kris Kristofferson. Bruno se simțea deprimat; În fond, la ce altceva se așteptase? Poate mai era timp s-o șteargă, cu condiția s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
văzu un om, o parte a spațiului acoperită; doar chipul lui era descoperit. În mijlocul feței, ochii străluceau; expresia lor era greu de descifrat. În fața lui era o oglindă. La prima privire În oglindă, omul avu impresia că se prăbușește În gol, deși se așezase, stătea jos; Își privise propria imagine În sine, ca pe o formă mentală independentă de el, ce putea fi comunicată și altora; după un minut, urmă o relativă indiferență. Dacă Însă Întorcea capul timp de câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Închise ochii, Își simți mai clar existența propriului sex, reîncepu să facă mișcări de du-te-vino. Cu puțin Înainte de a ejacula, avu viziunea - extrem de clară - a fuziunii gameților, și imediat după aceea a primelor diviziuni celulare. Era ca o cădere În gol, ca o mică sinucidere. Un val de conștiință Îi urcă de-a lungul sexului, Își simți sperma țâșnind În afară. Annabelle o simți și ea, scoase un suspin prelung; apoi rămaseră nemișcați. — Trebuia să veniți pentru o lamă, acum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Într-un defileu, trecerea unei turme de capre. Armata franceză călătorea incognito (Napoleon era deghizat În institutoare, iar soldații, În copii aflați În excursie), Întrucât, În acele vremuri, zona era plină de pictori flamanzi care-ar fi putut da de gol iscusitele manevre ale oștii imperiale. Își amintea cum Îndurase așteptarea chinuitoare sub soarele puternic, răstimp În care un porumbel Îi lăsase În decolteu câțiva stropi, iar păstorul caprelor Îl ciupise de fund, cum trebuise să-l certe pe generalul d
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de norme morale a lumii, după ce pistolul cu doi guguștiuci Înamorați al bătrânului a tușit sec În urechea-mi dreaptă, refuzând să-și cânte prohodul, am Încălecat pervazul ferestrei și, cu pasul Încă sprinten al alpinistului Încercat, am sărit În gol. Eram patru În sala legumelor. În dreapta ferestrei stătea Jimbo. De fapt, stătea nasul lui Jimbo, pentru că unica sa parte vizibilă era mica piramidă de piele răsărind printre dunele cearșafului. Apoi, pentru a sta trebuia ca În prealabil să te fi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și neconcludent, prin prișnițe, descântece și inoculări, neputând stăvili viguroasele pătrunderi ale vărsatului de vânt, care a mai reușit să puncteze o dată (251-270). Nici nu s-au dezmeticit bine apărătorii, și ciuma bubonică s-a infiltrat În două rânduri, marcând goluri de efect pe vremea lui Iustinian (541-542) și a celebrei Morți Negre (din 1346 până În secolul al XVIII-lea). Omenirea a ieșit din Evul Mediu decisă să remonteze diferența de pe tabela de marcaj. Acțiunile leprei, care semănau panică În careul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
X la pauză și 1 la final, respectiva boală suferind Însă o Înfrângere rușinoasă În ducat, iar În derby-ul Marea Britanie - Boala vacii nebune a pronosticat În mod eronat un eșec al gazdelor. Poliomielita, considerată de către vizionar drept principala marcatoare de goluri În rândul populației din secolul al XXIV-lea, a ieșit din joc relativ repede, după o mică Întindere. Un timp, bolile au venit o dată pe an, ca anotimpurile sau ca zilele de naștere; ciclul era larg și generos, asemenea unui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
din program: fără ascultătoare care să aprecieze eroismul naratorului prin strașnice căscaturi, acestea nu mai aveau nici un sens. O altă specie Înflorise: discuțiile despre fotbal. Reluări maiestuoase au Început să populeze peretele-ecran, portarii plonjau ca niște vulturi pentru a salva goluri ca și făcute, spectatorii izbucneau În tribune cu brațele ridicate, ridicați de fazele pe muchie de cuțit. Cu ajutorul telecomenzii, grupul nostru a avut privilegiul de-a descifra niște enigme celebre ale fotbalului . Mulți li s-au alăturat celor doi bătrânei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sau doi, iar lumea Își schimbă Încet perspectiva. Un vas cu fructe de ceară, mascat până atunci de latura bibliotecii, navighează pe lacul mesei Înconjurat de spuma milieului. O pereche de ochelari abandonată pe un teanc de foi privește În gol. Ceva mă atrage Însă dincolo de masă și nu știu ce este, căci partea cealaltă a camerei e Înghițită de-ntuneric. — Ai mai avut pierderi de memorie În ultimul timp? — Memorie? Îi mai putem spune așa? Este un fluture Închis Într-un bec
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dar așa ceva e...!“, protestez și Încerc să mă ridic, Însă mâna lui Édouard mă ține strâns. Cei doi supraveghetori au auzit zgomotul și Își Îndreaptă simultan lanternele spre noi. Încremenesc cu privirea spre scenă, atentă să nu mă dau de gol. Începe soloul de clarinet, iar pe urmă cel de oboi. Ceva clipocește dedesubt și mă descalț discret, pipăind podeaua cu vârfurile degetelor. E udă. Lanternele supraveghetorilor Încep din nou să se-agite și cei doi se Îndepărtează, astfel că sala
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
s-a-ntrerupt. Ce Înseamnă o săptămână față de-o veșnicie? — Ne vedem marțea viitoare, la aceeași oră? — Da. La revedere, doctore. — La revedere, Cassandre. Sala de așteptare s-a umplut. Doi bărbați și o femeie stau așezați pe canapele, privind În gol. Femeia se ridică și se uită lung la mine, Înainte de-a intra În cabinet, cu acea privire pe care-o avem când Încercăm să facem ordine Într-un munte de vechituri, dar nu ne hotărâm de unde să Începem, așa că
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să te Întinzi să iei șamponul, deci se mai Întâmpla ca, din pricina mișcării tale, cei de pe rândurile din spate să nu mai vadă ce se Întâmpla pe ecran, dacă eroul a pupat-o sau nu, ori să se dea un gol pentru că l-ai mascat pe portar la lovitura liberă, și-atunci să te ții fluierături, certuri și Îmbrânceli În vârful acela de ac care ne cuprindea pe toți, unde bașca intrau și tribunele, astfel Încât țipetele ajungeau până la ceruri, care ceruri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
plutind printr-un poligon de tir . Nu-mi rămânea decât să trag obloanele și să mă apuc de o altă meserie, poate curățător de tancuri petroliere sau controlor al sexului la pui. Dar cum mă descoperise? Ce mă dăduse de gol? Îl urmărisem doar de la mare distanță, cu infinite precauțiuni. Niciodată privirile nu ni se Încrucișaseră, niciodată nu se oprise În fața unei vitrine să verifice dacă era urmărit. Totuși, aflase din prima și nu numai că mă urmărise la rândul lui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]