19,622 matches
-
întâlnească soțul. Luca zburase înspre Maroc cu două zile înainte, pentru o întâlnire de afaceri cu o companie de telecomunicații locală, care voia să-și modernizeze sistemul. De obicei, destinațiile lui Luca erau așa de plicticoase încât Alison refuzase toate invitațiile de a i se alătura, numai că, de data asta, călătoria reprezenta un adevărat răsfăț, așa că femeia acceptase imediat propunerea de a zbura pentru o vacanță de două zile, după ce Luca își termina treaba. Dar, în secret, mai avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
visa. Ochii i s-au închis pentru un moment. Când, inevitabil, i s-au întredeschis iar, a văzut-o pe Dolores stând în fața lui - un trup îndoit, îmbrăcat într-o cămașă grosolană, cu picioarele ca niște fuse și tremurând ușor. Invitația din ochii ei era evidentă. Au rămas astfel clipe îndelungate - obezitatea și slăbiciunea unite prin expresia dezgolită a dorinței. Apoi gura lui Virgil a tresărit ușor, într-o încercare neconvingătoare de zâmbet. S-a ridicat din scaun, cu mintea urlându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
când un ghiont l-a făcut să se trezească de-a binelea. în fața lui stătea Dolores O’Toole, goală, cu cocoașa la pândă în spatele ei, cu sânii ei veștejiți bălăngănindu-i-se la fiecare răsuflare, cu fața luminată de o invitație înspăimântătoare și cu buzele schimonosindu-i-se într-un zâmbet. — O, Doamne! a spus Deggle și a închis ochii, gândindu-se la Imperiu. Apoi i-a deschis. Ea era tot acolo și-l sorbea din priviri. Nu în seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fapt ea voise să spună că soțul ei le stătea în cale. A început s-o roage să-l însoțească în lungi plimbări pe câmpiile din K și, deși ea îi promitea vehement după fiecare plimbare că va refuza următoarea invitație, de făcut n-o făcea niciodată. în prima zi s-au oprit lângă un puț. Un bou îi dădea ocol agale, legat de o bârnă lungă de lemn ce punea în funcțiune un sistem de scripeți, scoțând astfel apă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Khallit și Mallit 23. Marea 24. Tunelul 25. Apărătorul lui Axona 26. Dincolo de ordine 27. Spaima 28. După aceea 29. Deggle 30. Valhalla Partea a doua - TIMPURI TRECUTE 31. Pietre 32. Sincopa 33. Afară din Elbaroom 34. în Elbaroom 35. Invitația 36. Gribb 37. Fiul Răsare 38. Acasă la Cerkasovi 39. Sodomizarea 40. Leagănul 41. Călărețul Negru 42. Madame Iocasta 43. Despre obsesie 44. Struți și întreruperi 45. Media 46. Vrăjitoarele palide 47. Moartea 48. Funeralii 49. Retragerea 50. Ucide sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
simțea ca o actriță pe scena unui teatru. Juca, fără spectatori, propria dramă pe scena vieții. Un teatru gol în care nimeni nu aplauda, nimeni nu râdea, nimeni nu se bucura/ întrista la piesele jucate cu casa închisă. Trimisese o invitație într-un moment în care singurătatea și tristețea o copleșiseră, dar spectatorul ieșise înainte de terminarea reprezentației, fără să aplaude, din motive încă necunoscute. Nu oricine e dispus să urmărească o piesă lacrimogenă, decât, doar dacă se regăsește în poveste, în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
luăm spre exemplu cuvântul „părinți“. Atunci când scriu „părinți“, se referă de fapt la mame. (A citit vreodată un tată care are o nevastă prin preajmă vreun mesaj de la școală? Tehnic, nu e imposibil, presupun, dar atunci mesajul ar fi o invitație la o petrecere și, mai mult, acea petrecere va fi avut loc cu zece zile mai devreme.) „Voluntar“? Voluntar nu e decât un mod codificat al profesorilor de a spune „sub amenințarea cu pedeapsa capitală și/sau cu imposibilitatea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
desperecheată - descopăr un teanc de scrisori de Crăciun nedesfăcute. Mă uit printre plicuri până când Îl găsesc pe cel cu scrisul caligrafic al lui Janine. Înăuntru, o felicitare cu un montaj de fotografii: Graham, Janine și copiii lor perfecți, plus o invitație la cină. Confirmați până la 10 decembrie. Fac și acum ceea ce fac de obicei În astfel de situații: dau vina pe Richard. (Nici nu trebuie să fie vina lui, dar cineva trebuie să fie vinovat sau cum am mai putea trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fără degete. Îi spun că nu mai suntem capabili nici măcar să refuzăm petrecerile la care nu vom putea lua parte: ostracismul nostru social e aproape complet. Mă cuprinde dintr-odată dorința să fiu una dintre femeile acelea care răspund la invitații cu promptitudine, pe hârtie de scris groasă, de culoarea untului și cu chenar creat de William Morris. Și cu stiloul, nu cu o cariocă uscată de culoare verde deschis pe care am pescuit-o din penarul lui Emily. Rich dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cineva pe care nu-l cunoști? E probabil chiar mai ușor așa, dacă stai să te gândești. Un ecran alb pe care-ți poți scrie toate tânjirile. —Seamănă cu George Clooney, oftează Momo. Cred că ar fi trebuit să acceptăm invitația. Nu. Ar fi fost neprofesionist din partea noastră, nu Înainte de a lua ei decizia finală. Oricum, ne vom trata singure cu un pahar. Ai fost o adevărată vedetă. — Îmi pare rău, Kate, dar tu ai fost cea care a strălucit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mici. Hârtia maro mirosea a oameni bătrâni, dar discurile În sine făceau ca toată lumea să pară atât de tânără. Aveau lustrul acela de abanos pe care-l au unii gândaci și o superbă etichetă mov cu scris argintiu ca o invitație la bal. La reuniunile de familie, tata Îl imita Întotdeauna minunat pe Sinatra: În picioare lângă o masă, scuipând cuvintele „Chic-cago, Chic-cago, oraș fără griji!“. Dar cel mai mult Îi plăceau cântecele lui triste. All the Way și Where or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
alți copii. (Pentru nimic, zău.) Săptămâna trecută, Într-o explozie spectaculoasă de mesaje trimise din dorința de a-i pune pe ceilalți Într-o poziție nefavorabilă, Diane a trimis un mesaj din partea lui Oliver, mulțumindu-i lui Emily pentru o invitație la ceai. Ce fel de viață trebuie să ai ca să ți se pară normal să trimiți un mesaj În care să confirmi un eveniment de-o importanță minoră, eveniment care va consta În crochete de pește și mazăre și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Viorița reușea, cu un dat al său, să o Înfrumusețeze, adesea Întinerind-o cu zece ani. Profesoara, devenită cea mai frumoasă fată din câte erau În cele opt sate din jurul Șerbeștilor, mereu tânjind după capitală, Își omora urâtul, onorând uneori invitații la petreceri decente, făcute numai de tineri Înstăriți care cereau, În grup, acordul Ochenoaiei și numai În zile de sărbătoare. Tânărul șef de post Victor Olaru și profesorul Țintea erau singurii tineri care Îi atrăgeau atenția cât de cât, amintindu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pleca spre familia și iubirile sale. Căldura cu care Cel-de-Sus binecuvânta coacerea grâului se mai potolise. Între marea galbenă cu valuri lente de grâu pârguit, ale cărui boabe mășcate trimiteau prin antene țepoase, În toate direcțiile, mesaje de mulțumire și invitații de seceriș și marea verde de porumb, În care rar puteai găsi un exemplar fără minim trei-patru viitori știuleți, mândri și verzi, zâmbind tuturor trecătorilor (cu plecăciuni marelui trecător, Soarelui!) arătând lumii că s-au Înveșmântat, cu emfază, În mătase
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și pământ În alt sat mai Îndepărtat, doi ochi negri, o față măslinie și lucioasă, un păr cârlionțat și pieptănat În inele și mai ales un zâmbet poznaș Îl priveau direct și cu mare intensitate pe Va, ceva Între surpriză, invitație și uimire parcă spunând: De ce nu mă săruți, nu vezi că-s fumoasă?! Rămasă făra batic și fără „boanda” lui moș Ianoca, tatăl ei care făcea butoaie și sănii, Rozalița cea zâmbitoare era o noutate pentru Va și purta o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Înconjura. Invita motanul la joacă, dar nu cu „pis-pis”, așa cum se obișnuia, ci cu „stăi așa / Sinan-Pașa!” La auzul acestei prime forme de oarece poezie, impozantul motan Își arcuia coada din vârful căreia mișca șmecherește și zglobiu, Îi mulțumea pentru invitație și fără al privi cercetător, ca pe toți ceilalți, venea cu pași leneși dar siguri către bunul băiat care nu-l supăra și nu-l alunga niciodată cu depersonalizatorul „câț de-ici !” Abia când când Va Îl prindea În mânuțele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
după ceva timp, muncise sau căutase de lucru prin Ardeal și Munții Apuseni, la mină, la sonde și a venit acasă slab și fără bani. Ba mai mult de atât, Maricuța i-a găsit În buzunar un bilețel mototolit, o invitație la o anumită Juschka. S-au certat mult, au ieșit scântei și s-au Împăcat așa cum se Împacă cei pe care Îi leagă o dragoste pătimașă. Era toamnă târzie, ploua mărunt și continuu, familia stătea până târziu În noapte și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de câinele domnului Bella, a Întrebat: Cât e ceasul....Ildiko? Trebuie să merg la școală! I-a răspuns Victor, surâzând convins și neconvins, dar intuind cu ochiul său de profesor „de iubire” că ocazia este una de lux, a acceptat invitația distinsei tinere profesoare ...la o cofe, așa cum a spus aceasta: Șapte și jumătate, mânzule, hai fugi acasă, eu mă interesez dacă te-ai comportat bine și nu mai făcut de rușine! Spui că am rămas la magazin! Va s-a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
vizualizînd toată cohorta de membri care spălau putina, ducîndu-se să toasteze la conacul Hollinger. Incendiul a avut loc În seara petrecerii... de aceea era Închis clubul. De fapt, cîtă lume era aici cînd a-nceput? — Toată lumea. Cred că sosiseră toți invitații. Să fi fost vreo... două sute. — Două sute de oameni? M-am Întors lîngă fațada dinspre sud a casei, cu balconul care domina piscina și terasa. Mi-am imaginat mesele pe postament ornate cu pînzeturi albe, frapierele scînteind În luminile vesperale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de păianjen Împăturite. M-am așezat la biroul lui Frank și i-am răsfoit carnetul de cecuri și chitanțele cărților de credit, sperînd să găsesc vreun indicator al relației sale cu familia Hollinger. În sertare era un talmeș-balmeș de vechi invitații la nuntă, notificări de reînnoire a unor asigurări, cărți poștale de la prieteni, monede franceze și britanice și un pașaport de sănătate cu vaccinări - expirate - Împotriva tetanosului și tifosului, fleacurile de zi cu zi de care ne lepădăm ca de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
umeri, aproape de șaizeci de ani, cu părul platinat bine strîns sub o pălărie de pai neagră cu boruri largi. Nimeni nu părea doritor să se apropie de ea și am simțit că pînă și pentru o plecăciune era necesară o invitație oficială. În spatele ei, pe post de bodyguard cu figură de copil, se afla barmanul de la Clubul Nautico, Sonny Gardner, cu umerii săi de gabier de iaht strînși Într-o jachetă gri elegantă. Știam că femeia era Elizabeth Shand, cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fratele meu, casnic și relaxat pentru prima oară În viața lui, s-ar fi transformat În piroman și criminal. Dar dacă nu Frank pusese focul la conacul Hollinger, cine o făcuse? I-am cerut lui David Hennessy o listă cu invitații la petrecere, dar m-a refuzat de-a dreptul, pretinzînd că inspectorul Cabrera ar putea acuza de crimă alți musafiri dacă Frank și-ar retracta declarația de vinovăție, și poate ar ajunge să incrimineze Întreaga comunitate. Surorile Keswick mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
prospera livada de lămîi. Cabrera urcă În fugă treptele și se opri În dreptul porții. — Doamnă Hamilton, domnule Prentice... observați poarta livezii. Vă puteți imagina acum situația din seara de 15 iunie. Pe la ora șapte, petrecerea e-n toi și toți invitații se află pe terasa de lîngă piscină. După cum Își amintește doamna Hamilton, soții Hollinger apar pe veranda de la etaj și propun un toast În cinstea reginei. Toată lumea privește În sus, se ridică paharele În cinstea Maiestății Sale și nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de lîngă mașină. — Așa o să fac, domnule inspector. Puteți să stați liniștit... cu siguranță v-ați făcut Înțeles. Cabrera se opri să cerceteze ferestrele Clubului Nautico. — Credeți că a fost Încă un avertisment la adresa dumneavoastră? — Nu tocmai. Mai mult o invitație. Focurile reprezintă cel mai vechi sistem de semnalizare. — Și dacă a fost un semnal, mesajul care era? — Greu de zis. Ceva de genul „Intră, apa e numai bună“. Aceeași treabă ca și incendierea șalupei de noaptea trecută. Cabrera Își lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ce spunea ea, intrusul s-a hotărît să vă cruțe viața. Aveți idee de ce? Că erați la mila lui, nu puteați riposta. — Așa e. Cred că voia să vadă cum voi reacționa. A fost un fel de inițiere. Aproape o invitație În... — Lumea interlopă? Adevărata Estrella de Mar? (Sanger mă privi Încruntat, dezaprobînd lipsa mea de preocupare față de propria-mi persoană.) Ați pus pe jar o mulțime de oameni de cînd ați sosit aici, și e clar de ce. Ați pus atîtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]