19,941 matches
-
Rue Denfert-Rochereau 95. L-am cunoscut pe Stéphane acum douăzeci de ani, ba nu, acum treizeci; era frumos ca soarele, de o frumusețe de frescă grecească. [...] O să-i dai vești despre Cella, Pica, Riri etc. [...] Marți, 18 noembrie [1947] Mâine. Mâine de dimineață voi cânta în surdină la 6 ½ când mă voi scula, cu nasul în perină, happy birthday to you, voi săruta rând pe rând fotografiile, întâi pe cea de trei ani, apoi pe cea de la mare, apoi pe cea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scula, cu nasul în perină, happy birthday to you, voi săruta rând pe rând fotografiile, întâi pe cea de trei ani, apoi pe cea de la mare, apoi pe cea de la [Studio] Color, și la urmă pe cea din passe-port: fugara. Mâine voi trăi mai tragic, mai intens. Am repetat de vreo trei ori „mâine“ și parcă mi-e frică să spun: mâine îți voi auzi glasul, draga mea. E darul ce mi-am rezervat egoist, e bucuria ce trece prin perdeaua
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
rând fotografiile, întâi pe cea de trei ani, apoi pe cea de la mare, apoi pe cea de la [Studio] Color, și la urmă pe cea din passe-port: fugara. Mâine voi trăi mai tragic, mai intens. Am repetat de vreo trei ori „mâine“ și parcă mi-e frică să spun: mâine îți voi auzi glasul, draga mea. E darul ce mi-am rezervat egoist, e bucuria ce trece prin perdeaua de fier a despărțirii noastre - poate pentru multă vreme o bucurie ce va
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
apoi pe cea de la mare, apoi pe cea de la [Studio] Color, și la urmă pe cea din passe-port: fugara. Mâine voi trăi mai tragic, mai intens. Am repetat de vreo trei ori „mâine“ și parcă mi-e frică să spun: mâine îți voi auzi glasul, draga mea. E darul ce mi-am rezervat egoist, e bucuria ce trece prin perdeaua de fier a despărțirii noastre - poate pentru multă vreme o bucurie ce va răsări din cuvinte și modulații. Mâine e o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să spun: mâine îți voi auzi glasul, draga mea. E darul ce mi-am rezervat egoist, e bucuria ce trece prin perdeaua de fier a despărțirii noastre - poate pentru multă vreme o bucurie ce va răsări din cuvinte și modulații. Mâine e o zi cu program, cu masa cu Dan, Gaby, Maria și Irène. Cu paharele pe biuroul transformat în masă de mâncare, cu fața de masă cu flori de aur, vom aștepta telefonul, fiecare cu „discursul scris“ ca să avem cât
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
De dimineață am fost la școală patru ore; cam obositor și dur. M’am întors acasă și am reluat compresele reci; când a venit Mihai m’a găsit legată pe sub bărbie; vream să se elimine ultimul vestigiu de rău și mâine să mi pot face cursele absolut necesare: poșta, Rainer și școala de la 11 [la] 1. După masă iar lucru la școală - poate îl voi evita pentru că voi argumenta că e ziua mea. Iubito, abia acum a plecat Mihai, care m
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vândut casa și s’a mutat în strada Popa Soare 53, telefon 4.86.80. Ea a încercat să dea un telefon mamei ei și nu a avut norocul nostru; firul e rupt; am sfătuit-o să dea o telegramă mâine și ea a spus că-ți va da și ție o telegramă. Eri seara, ședința [„Sburătorul“] a luat sfârșit la 9. S’a citit mult și multe: George Dan din Edgar Poe, Marcel Aderca: Donul Liniștit de Șolohov, d-na
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Voiculescu, Gafton și Bonciu, care cred că se va intoxica cu propria lui admirație: e egal cu Edgar Poe, cu Whitman etc. Acum cu totul alt public decât cel cunos cut de tine și mai redus ca număr, după cum vezi. Mâine vine la masă Dan și la 3¼ Sabine pentru lectura unor fragmente din scrisorile tale. De vineri, de când am primit 3 scrisori, cea din 30 octombrie, din 12 și din 16 noembrie, pândesc momentele când sunt singură și mai ales
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
impresia că i-am deranjat un program simpatic. (Deduc după telefonul ciudat dat de aici.) Pe urmă îl cred de o sgârcenie feroce. Săptămâna trecută a mâncat de 145 de lei, o săptămână întreagă. Face supe din zeama de conserve!! Mâine de dimineață se duce Dorina la el acasă, să aducă praf de lapte amer[ican] și cartofi noui să fac garnitură la friptură, și cu lapte cremă de castane. E însă amuzant și vrea să-mi îndepărteze starea sufletească ușor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lapte cremă de castane. E însă amuzant și vrea să-mi îndepărteze starea sufletească ușor în depresiune. Poate îți scriu astea și ca să te pun în gardă de miraj la distanță. Moicuța, draga mea, mamy mic, îți scriu mereu vrute și nevrute. Mâine la 8 voi merge la Poștă să duc amândouă scrisorile odată. Vei primi două. Vreau să fii mulțumită chiar dacă aceasta din urmă e anostă, insipidă. Mi-a tăiat elanul Mihai. Și eu sunt monocordă, prin viața pe care o duc
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
crăp de foame“. Și eu, cu reproș: „Tu pourrais soigner tes expressions“. Ți-aduci aminte? M’am urcat în pat repede, după o baie mai mult rece; afară picură monoton pe brâul de metal al balconului. Așa va fi și mâine? Dar acolo la tine cum e? Se aud până la tine sgomote? Se urcă până la tine gaze lacrimogene? Mi se rupe inima de grije. Noi ne iubim, nu e așa, Monica? Peste amândouă se lasă înserarea lui Dumnezeu, ocrotitoare și tristă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Rugămintea de a ține seama de asta. 21/1947 I 12 decembrie, vineri [1947] [...] În jurul chestiunii crematoriului mare vâlvă; e vorba de o greșită interpretare a președintelui și se pare că se va reveni. Dar din partea aceasta nu am neliniști. [...] Mâine trebuie să vând ziare pe stradă. Mă vezi strigând pe stradă și oferindu-le trecătorilor, în timp ce alerg ca să ajung prima la un tramvai? Ce orizont pentru inima mea grea și tristă, ce imensă decepție este bătrânețea mea! Stadiul acesta către
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de disperarea care mă torturează. Te iubesc și mai mult decât în trecut; câteodată sunt feroce în recluziunea mea afectivă, dar cel mai adesea totul este trandafiriu fiindcă exiști tu, fiindcă ești scutită de această nenorocită grijă cotidiană: ziua de mâine de aici. Pentru Crăciun și Anul Nou, îți trimit buna și vechea mea dragoste și urările mele de fericire! (Originală urare!) Te strâng înfricoșată lângă mine, Mamina II Luni, 15 decembrie 1947 [...] Te rog să te distrezi de sărbători; ești
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
principiile lor să mai iște cuiva un surâs. Te iubesc mai presus de ce îi este îngăduit omului să simtă; am ajuns la o acuitate de dragoste și de suferință unice, exasperate de despărțire, de distanță și de nesiguranța zilei de mâine. P. S. De acum încolo, trimite scrisorile pe numele: D-na Bălăcioiu, poate așa vor sosi fără incidente; bineînțeles e vorba de poștă. Parcă putem ști? Mama 32/1948 II Vineri, 30 ianuarie [1948] [...] Mâine am să-ți scriu scrisoarea care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
distanță și de nesiguranța zilei de mâine. P. S. De acum încolo, trimite scrisorile pe numele: D-na Bălăcioiu, poate așa vor sosi fără incidente; bineînțeles e vorba de poștă. Parcă putem ști? Mama 32/1948 II Vineri, 30 ianuarie [1948] [...] Mâine am să-ți scriu scrisoarea care va pleca prin poștă, de o singură pagină; am să încerc și cu cărți poștale; căci, Mouette, draga mea, nimic nu e sigur, trebuie să încercăm orice. Scrisorile care au venit cu poșta făceau
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lecție de franceză cu Iani și doar aceste cinci minute ca să-ți spun că te iubesc în ciuda oboselii și dincolo de ea, cu dragostea mea febrilă și exasperată. Te iubesc din toată inima, scumpa mea. Mă apuc iar de lucru, fiindcă mâine am de prezentat două rapoarte, unul politic, altul despre clasa mea, a IV-a B, ca dirigintă. Fii binecuvântată, dulcea mea. Miercuri, 3 martie [1948] Nu, zău așa, asta a fost cea mai istovitoare zi din viața mea. M-am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fără să-mi mai iau notițe, dar am fost interpelată: „Doamnă, luați-vă notițe, asta e ceva ce vă privește pe dumneavoastră“. Credeam că activitatea mea care începuse luni fusese cântecul de lebădă, dar nu, era doar un frumos început. Mâine, 8-1 cursuri, 1-2½ mitingul UAER „Uniunea Antifascistă a Elevilor din România“. Apoi lozinci: adevăruri aforistice sau Îndemnuri. Eu am găsit două: „Tineret! Suntem sufletul nou al Țării“ și „La drum nou, suflet nou“; am ales echipa de „muncă voluntară“ și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
este, s a descurcat până acum destul de bine. Aici, întreținerea casei a crescut mult, pe februarie ne costă 3 300 lei, și combustibilul încă 3 000, ceea ce înseamnă că trebuie să scot din buzunar 6 000 de lei azi sau mâine. Am renunțat să mă duc la căsătoria lui Dan M[ihail], căsătorie care va avea loc pe 7 martie; cred că s-au supărat, fiindcă nu mi-au răspuns nimic la scrisoarea în care le spuneam că n-am de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am reușit să mă strecor pe strada Universității, de unde m-am întors, târându-mi picioarele de parcă ar fi fost țintuite la pământ cu obezi de ocnaș. Ieri am bătut la toate ușile ca să fac propagandă pentru alegeri și pentru Constituție, mâine trebuie să continui propaganda la conferința de la liceu; nu mai pot da lecții particulare, ceea ce îmi pricinuiește grave prejudicii. Scumpa mea, încearcă să vorbești cu fostul tău profesor, cel care poartă numele proprietăresei primei tale case de la Paris; n-am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a zis... “ Primesc rareori vizite și asta mă supără mai mult sau mai puțin. Dar gata cu văicărelile; avem lucruri serioase de discutat, Monica. Fiecare scrisoare mi se pare a fi ultima, atât de puțină siguranță avem de azi pe mâine. Ieri am fost chemată la sector pentru autobiografie; am spus că părinții mei au fost boieri, și ce dacă...? Puteam să mint? A trebuit să le spun că ești la Paris; m-au întrebat de ce nu te întorci în vacanță
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pot lua [din casă] și care sunt ale mele. [...] 12 iulie [1948], marți [...] Am dat la legat toate scrisorile tale într-un caiet superb cu scoarțe de creton, în care am pus și fotografiile tale de la Paris. O să-l am mâine; va fi cartea mea de căpătâi. Te iubesc, Mouette. Încheie repede căsătoria aia „croazieră albă“, dacă se poate. Dar să știi că ai să fii urmă rită ca să vadă dacă locuiți împreună. Bunele mele gânduri Christianei, lui Georges și lui
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pădure, pe frunze uscate, la Crucea Sandului. [...] M. 83/1948 II 18 octombrie [1948], luni seara [...] Ești cam ciudată, mititico, îmi spui să păstrez secretul și pe urmă te apuci să-i povestești lui Lucy, care are limba prea lungă; mâine are să știe toată lumea că ești îndrăgostită de Yoga. Nu te mai înțeleg. Ce vrei să-ți spun despre Maitrey (sic)? Nu i-am mai citit romanul de foarte de mult, iar Yoga n-am citit-o. Dacă vrei tu, am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
aranjasem, și-mi spuneam: am să aflu în timp util ca să-mi pot lua măsuri. E dureros, îmi sângerează inima de câte ori ridic ochii. Dacă ai veni și mi-ai spune: „Ce-ai făcut cu cărțile mele, cu cărțile tatei?“ Iar mâine poate o să fie nevoie să mă întrebi „Unde e fotoliul galben?“... Te rog să nu te necăjești, vrei, frumoasa și viteaza mea copilă? Ai să refaci toate astea. Ce vârstă aveam eu acum 7 ani, când ne-am mutat aici
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fatalism răutăcios, la care mă resemnasem. Azi m-am întors mai devreme. Cele cinci ore de curs m-au obosit îngrozitor, mai ales fiindcă predau tot timpul în picioare. Pot spera ca sosirea pachetului să fie de bun augur pentru mâine, ziua cea mare? Oricum, evenimentul ăsta mi-a ridicat moralul. 7 ianuarie [1950], marți, ora patru după-amiaza Azi-dimineață, nu știu cum, nici de ce, procesul s-a amânat pentru 7 martie. Am plecat de acolo la ora nouă fără un sfert, cu avocatul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu un vocabular complet anchilozat. II Miercuri, 15 martie [1950], ora cinci dimineața, încă în pat Doamne, dulcea mea dragă, s-a terminat, m au exclus din Partid. Ce ușurare, dacă n-ar fi, și mai accentuată, nesiguranța zilei de mâine. Dintre cele 26 de persoane care formam un tot, n-au mai rămas decât 5. [...] Așadar, luni, la ora 3, tot la liceul de băieți, despre care ți-am mai vorbit, unde a avut loc verificarea. Peste 100 de verificați
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]