19,069 matches
-
a lungul anilor au reflectat evoluția anevoioasă: instituția s-a confruntat cu lipsa manualelor și a profesorilor români, cu greutăți materiale, dar și cu ostilitatea fățișă a autorităților habsburgice. De altfel, scopul creării acestei școli, așa cum un fost elev o mărturisește 135, a fost pregătirea tineretului pentru universitățile germane de pe băncile cărora studioșii urmau să profeseze în domenii academice. Odată cu înființarea claselor românești a crescut și numărul elevilor români, liceul dobândind un caracter din ce în ce mai național. Un sprijin consistent a fost acordat
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În 1922, școala sărbătorea 50 de ani de la inaugurarea liceului de stat german, ce avea să devină instituție românească de învățământ secundar după 1918. Din acest motiv, directorul de atunci, profesorul Emanoil Isopescu, mărturisea în paginile anuarului publicat cu acest prilej că aniversarea jubiliară pentru "noi", românii, va fi abia în 1935, când se vor fi împlinit 25 de ani de la crearea secției româno-germane. În același spirit naționalist, directorul trasează principalele aspecte ale învățământului
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
1392. Cercetarea istorică ieșeană precizează că “prima menționare sigură a Iașului este din 1408 inserată în privilegiul comercial acordat de voievodul Alexandru cel Bun negustorilor din Liov”. Medalia dedicată lui Alexandru cel Bun și prezentată mai sus, fără intenția inițiatorului, mărturisită prin legenda acesteia, marchează evenimentul întâmplat cu aproape șase sute de ani în urmă (prima mențiune documentară certă a Iașului). Vom încheia rândurile consacrate aversului medaliei aniversative a Iașului (Alexandru Lăpușneanu) cu precizarea că inițiativele sunt lăudabile doar atunci când nu transformă
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
la școală ghemuiți în căruța cu fân pe salteaua cu paie, speriați, nedumeriți, întovărășiți de părinții lor, țărani apăsați de toate umilințele și nevoile lor amărâte cu gândul de a pregăti copiilor un drum mai lesnicios, o viață mai omenească. Mărturisesc că toți acești copii îmi inspirau o profundă simpatie căci îmi aduceau aminte de mine de copilul care odinioară, în 1907, ghemuit într-o căruță cu fân alături de tata intram în Iași pe ulița Păcurarilor, speriat de larma orașului și
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
port, nici la obiceiuri. Alți oameni alt stil de viață. În schimb, la ,,Papiu Ilarian’’ printre copiii de valahi și mai ales cu părinții lor, țărani cuviincioși și modești, m-am simțit todeauna printre ai mei și sunt dator să mărturisesc că timp de 37 de ani, părinții și copiii satelor ardelenești mi-au dăruit în orice împrejurare o dragoste caldă și curată care și astăzi mă mișcă până la lacrimi. A fost ceea mai prețioasă răsplată a ostenelilor mele de dascăl
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
istorice, cât și după aceea, onorându-și pe planul științei medicale ilustra sa ascendență. Vom mai preciza că savantul doctor Ion Cantacuzino este prezent în unul dintre medalioanele personalităților de pe fațada palatului Universității „Al. I. Cuza”. ERNEST JUVARA Trebuie să mărturisim că sunt greu de găsit cuvintele de apreciere la adresa autorului volumelor Personalități ieșene, Ionel Maftei, pentru anii de muncă puși în slujba documentării, atât pentru simpla depistare a celor o mie de personalități ce și-au legat destinul într-un
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
În cunoștințele acumulate În urma acestor vizite, decât profesorii lor: aproape două treimi din elevii chestionați au afirmat că vizitele la muzeu au făcut ca lucrul la școală să fie mai atractiv. Pe de altă parte, elevii au fost și critici, mărturisind despre incapacitatea muzeului de a răspunde nevoilor lor. De exemplu, Mark O’Neil a sugerat că: „un muzeu de artă cu deschidere socială ar trebui să-și trateze toți vizitatorii, atât existenți cât și potențiali, cu același respect și să
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
teritoriul „Misiei” (Moesia) de odinioară. Acum el semnalează și existența românilor sud-dunăreni, „rumâni din rădăcina cea bătrână”. Un lapidar vers al psaltirii din 1673 („Limba îm voi face condei de scrisoare”) pare a prelungi ecoul Cuvântului de introducere al mitropolitului, mărturisind osârdia de a fi tâlcuit psalmii „vreme-ndelungată, precum am putut mai frumos”, în scopul cointeresării cititorului („să poată trage hirea omului către cetitul ei”). Propunându-și a face din cuvânt instrument de expresie, D. întrezărea, nu doar intuitiv, scrisului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
de l`homme (FPH) (Fundația pentru progresul omului) și INSERM nu pot fi uitate, una pentru că m-a încurajat să mă lansez în această întreprindere, cealaltă pentru că mi-a permis reconversia profesională de la biologie la științele umane. Țin să-mi mărturisesc în mod deosebit recunoștința față de Gustavo Marin, Jacques Poulet-Mathis, membri ai echipei permanente a FPH, și Pierre Calame, care au dat primul impuls acestui proiect. Mulțumesc mult, de asemenea, profesori-lor de la DEA1 de istorie a științelor și epistemologie de la Universitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
al vieții de grup, căci grupul își pierduse din forță odată cu proiectul inițial de a considera sub toate aspectele raporturile dintre știință și poli-tică. Dispariția prematură a lui Robert Buron a contribuit fără îndoială mult la aceasta. B.C. Henri Atlan mărturisea, într-un in-terviu recent, că această perioadă a grupului îl in-teresa mai puțin. Existau mai puține aporturi externe cînd trebuiau discutate manuscrise. Ar fi trebuit poate să ieșiți din Hexagon pentru a putea atrage mari oameni de știință care să
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ai grupului. Fiecare se simțea marginal în domeniul său și găsea în acest grup modalitatea de a scăpa de singurătate și ocazia de a realiza schimburi de idei îmbogățitoare spiritual, care îi lipsea în mediul său profesional. Leroi-Gourhan i-a mărturisit astfel lui Jacques Robin plăcerea pe care o resimțea dezbătînd diferite subiecte în sînul grupului și a deplîns lipsa schimburilor de idei între profesorii de la Collège de France, "care nu se întîlnesc decît pentru a încerca să rezolve probleme de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
și cînd merg în Afganistan, mă simt francez. (ibid.) O identitate dublă ce se grefează pe o alta, și mai complexă și mai greu de gestionat, cea religioasă: Sunt budist pentru că sunt conștient de slăbiciunile mele; sunt creștin pentru că îmi mărturisesc slăbiciunea; sunt evreu pentru că îmi iau în derîdere această slăbiciune; sunt musulman pentru că lupt cu slăbiciunea mea. Și sunt ateu dacă Dumnezeu e atotputernic. (Ariane Chemin, 2010) Această identitate plurală servește la fel de bine pentru a ascunde răni adînci, mereu deschise
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care, în cele din urmă, complică mai mult lucrurile. Teoreticienii au construit raționamente care se susțin pe hîrtie, dar care dau înapoi în fața dinamicii discursurilor scriitorilor înșiși, căci vremurile ne obligă să ne schimbăm coordonatele mentale. Iată, spre exemplu, ce mărturisește Nimrod, scriitor, eseist și poet din Ciad: Suntem niște hibrizi ; e inutil să căutăm cu orice preț să indenti ficăm africanul din noi. Dimpotrivă, să ne întindem acele uriașe antene care, din întorsătura unei virgule și dintr-un anumit timbru
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
unei prezențe semnificative atît în viața publică, cît și în cea a literelor. Nici secolul următor nu a fost sărac în politicieni cultivați, abili mînuitori ai condeiului, precum foștii președinți de Gaulle, Giscard d'Estaing sau Mitterrand (care a și mărturisit că se simțea destinat unei cariere de scriitor, măcar prin caracter, dacă nu și prin talent). Toate aceste întrepătrunderi și amprente reciproce, care au traversat secolele, continuînd să singularizeze mentalitatea Hexagonului în ansamblul marilor civilizații, ne permit, poate, să înțelegem
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
repetiție reprezintă adevărata miză a rescrierii. În ce privește legătura dintre mit și literatură, ea a fost o evidență incontestabilă, încă din Antichitate ; mai aproape de noi, Borges consideră că mitul se află și la începutul și la sfîrșitul literaturii, iar Michel Tournier mărturisea că ambiția rescrierilor sale mitice se confundă cu ambiția și funcția literaturii: Astfel, funcția socială am putea spune chiar biologică a scriitorilor și a tuturor artiștilor creatori este ușor de definit. Ambiția lor țintește către îmbogățirea sau cel puțin modificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
rece și ambiguu, care se recunoaște determinist, budist prin convingere, reacționar prin opoziție la avort, oarecum rasist, cu totul anti-feminist și puternic anti-liberalist, ocultează adevăratele resorturi ale acestului roman, precum și tandrețea lui zdrențuită. "Despre pasajele pe care le prefer", îi mărturisește autorul lui Dominique Guiou, "nu a vorbit nimeni. Pentru mine, momentele cele mai reușite din carte sunt paginile despre copilăria eroilor mei, sau capitolul despre revederea dintre Michel și femeia pe care nu a știut să o iubească..." E vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
creier ambulant care nutrește elucubrații eugeniste de Michel; și nici cu M. Houellebecq, altfel, ce monstru..." Indiscutabil, el dispune de un 'organ' special pentru dezastru și provocare; "sfîrșitul naturii și sfîrșitul dorinței sunt lucruri mai degrabă bune ", lansează el calm, mărturisind, în alt loc, că "îi plac absurditatea și insolența", că nu crede "în posibilitatea unei societăți fără religie" și că face parte dintre utopiști, "oameni care consideră că mișcarea Istoriei trebuie să conducă spre o absență a mișcării"... Și dragostea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
umană, mai ușor acceptabilă. Oricum, o posibilitate de răscumpărare teoretică prin ochii îndeobște voyeuriști ai cititorilor însetați de aroma amară ca berea Guiness a unui suflet plin de umbre. Deși armistițiul din 2005 l-a determinat pe Donaldson să-și mărturisească jocul dublu, adevăratul secret al motivațiilor sale l-a dus cu el în mormînt. Între Denis, cel real, ucis cu o pușcă de vînătoare, și Tyrone, personajul de hîrtie născut din cuvinte, Chalandon s-a simțit prins ca între două
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
secrete. Zara a plecat la Berlin, după căderea URSS, atrasă de perspectiva cîștigului facil, dar s-a lăsat prinsă într-o plasă ucigătoare, iar acum fuge de un proxenet și de teribila sa rețea de trafic cu femei. Aliide îi mărturisește că în timpul ocupației germane l-a iubit pe Hans, un rezistent, iar apoi, după încheierea războiului, a fost surprinsă în timp ce culegea ciuperci, acuzată că îi hrănește pe bandiți, violată de un bărbat cu cizme de piele cu ținte și aruncată
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
am trimis un mesaj pentru a-mi exprima admirația. Un mesaj scurt, de teamă să nu vă deranjez. P. Modiano Îmi amintesc și eu, și nu am îndrăznit să vă răspund de teamă să nu vă plictisesc. Pot să vă mărturisesc astăzi că dacă aș fi răspuns scrisorii dvs., v-aș fi spus că aveam senzația tulburătoare că mă adresez geamănului meu... Asta îmi amintește de istorisirea unui prieten care se afla într-o zi într-o cafenea, unde îl studia
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
noi privesc stelele", Jean d'Ormesson contemplă, la propriu, galaxii și vîrtejuri cosmice, urcînd pînă la Big-Bang și coborînd înapoi cu smerenia demnă a celui care își înțelege locul în univers. Și o face cu mare finețe și acuratețe, după cum mărturisește un eminent savant, astrofizicianul american Trinh Xuan Thuan (care îi consacră o cronică în "Le Figaro litteraire" din 2 septembrie 2010). Ideea acestei epopei cosmice în care rolul principal îl deține, desigur, Dumnezeu, einsteinian numit "Bătrînul", i-a venit autorului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lui Beckett și a lui Cioran, de primul apropiind-o ariditatea aparentă, esențializarea dialogurilor umane, sub care clocotește o neînchipuit de violentă durere, de cel de al doilea, deziluzia permanentă, dezastrul recunoscut al propriei existențe și ironia amară. În 2005, mărturisea într-un interviu din "Magazine littéraire": "Nihilismul. Acesta e cuvîntul care mi se pare cel mai apropiat de modul meu de a fi." Ne aflăm într-o sferă de autoficțiune în stare pură, căci de autobiografie nu poate fi vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
unic stil djianesc, aparent detașat, ușor amuzat, ca și cum nimic nu ar avea vreodată nici cea mai mică importanță și viața nu ar fi decît o suită de "incidențe". Într-un interviu acordat în februarie 2010 lui Claire Devarrieux, scriitorul își mărturisește cîteva "secrete de frabricație": Nu există nici o meditație prealabilă. Scriu o frază, apoi e prea tîrziu, odată ce s-a pus în mișcare, nu mai am timp să mă întreb despre ce voi vorbi. (...) Nu eu decid. Ci prima frază, e
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
până și pe zei. Se realizează o stampă câmpenească în care elementarul și murmurul armonic al pământului (câmpul scăldat în „zmalțuri” de rouă, truda „arătorului” și aleanul lui spus în cântec, „plăcutele zbierări de turme”, „balsamul” miroaselor) sunt chemate să mărturisească tot supremația erosului. Poema îl anunță pe Heliade din Zburătorul prin momentele ei de pastel însuflețit de acordul „unsunător” al cereștii mișcări: „Toate se deștept, simt, cere/Magnetul însuflețit/ Ce va prin împărechere/Sufletul a fi-nnoit”. V. încearcă și struna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
justiției, indiferent dacă aceste încălcări au venit din dreapta spectrului politic (pentru apărarea privilegiilor bogaților și puternicilor zilei) sau din stânga acestuia (pentru încălcarea proprietății private și a libertății în numele unui egalitarism demagogic și păgubos). Astfel, într-o scrisoare către alegători, el mărturisea: "Am votat împreună cu Dreapta împotriva Stângii când trebuia rezistat derapajelor ideilor populare eronate. Am votat cu Stânga împotriva Dreptei atunci când cererile legitime ale clasei sărace și suferinde au fost ignorate". Socialistul Proudhon (cunoscut mai ales pentru contradictoria formulă "proprietatea înseamnă
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]