18,636 matches
-
Sunt prezentați atât Împăcați, cât și În continuă luptă. Toate aceste elemente contradictorii se găsesc la un loc În Textele Piramidelor, Într-o lume mitologică unică, plină de subînțelesuri, care funcționează ca punct de sprijin pentru discursurile rituale. Nu are rost să căutăm contradicțiile, ci este mai bine să subliniem felul În care se prezintă, mereu diferit, sensul unui progres al istoriei ca dialectică a opozițiilor: valoarea perechilor Osiris-Seth și Horus-Seth constă În semnificarea tensiunii, a puterii de a frânge simplul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de regina Pudu¿epa (Wegner-Salvini, 1991). De asemenea, existau sărbători, de o solemnitate aparte, celebrate periodic conform unui ciclu de mai mulți ani: ritualul sărbătorii pentru zeul Telipinuxe "Telipinu" din ¾an¿ana și Kașka (lângă Sungurlu de astăzi; cf. Haas-Jakob Rost, 1984) descrie faptul că ceremonia avea loc „În al nouălea an” (al domniei suveranului); pe lângă aceasta, Într-un fragment din Analele sale, Murșili al II-lea celebrează În al douăzeci și doilea an de domnie „marile sărbători ale anului al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai bine celui bun, celui care se supune voinței sale” (trad. Kellens-Pirart, 1988, p. 182), iar „la sfârșitul existenței, dă ce e mai rău celui care este rău și care nu Îl slujește” (Yasna 51, 6). Astfel, nu mai are rost să ne Întrebăm de ce cei puternici Îi conduc pe cei slabi (³dra): În Ahunavaitș G³th³ pare să se spună, la fel, În traducerea lui Kellens și Pirart (1988, p. 108), că, deși aceasta este o realitate, nu este totuși un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
108), „porunca (lui Zoroastruxe "Zoroastru")” (Henning, 1946, p. 725). Textul avestic, pe care Îl cunoaștem astăzi, provine dintr-o redactare scrisă În epoca sasanidă (cf. infra), dar tradiția orală transmisă de școlile sacerdotale este mult mai veche. Învățarea pe de rost a textului sacru și a Zand-ului era una din sarcinile preotului. Un număr important de mărturii, răspândite În textele pahlavi și obiect al unui important studiu Întreprins de H. W. Bailey (1943, pp. 149-194), scot În relief excelența tradiției orale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se divulge doctrina, iar pe de altă parte, se tem ca nu cumva discipolii lor, bizuindu-se pe scris, să-și cultive mai puțin memoria; Într-adevăr, cei mai mulți, bizuindu-se pe scris, sunt mai puțin sârguincioși În Învățarea pe de rost și nu mai acordă atenție memoriei 1. Dacă astăzi nu avem texte indigene care să ne lămurească asupra religiei celtice vechi, aceasta nu ține de distrugeri sau pierderi, ci este consecința imediată a faptului că toată teologia și liturgia celților
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cunoștea un singur tip de intelectual, cel care se Îngrijea de toate activitățile legate de cuvânt: era preot (cunoscând rugăciunile și formulele rituale), era istoric (știind să povestească tradițiile și istoria străveche a tribului său), era jurist (cunoscând pe de rost formulele dreptului cutumiar), era poet (stăpânind tehnica dificilă a compunerii), era povestitor (știind să recite pentru delectarea auditoriului o cantitate Însemnată de texte și tradiții orale), era medic (cunoscând formulele magice vindecătoare). Nu trebuie să ne mire faptul că acest
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se face rugăciunea? Știi cum se aduce jertfă? Știi cum se aduc ofrande? Știi cum se sacrifică? (trad după Mastrelli, 1951). Dacă nu ar fi existat reguli precise pentru rugăciune, jertfă, ofrandă, sacrificiu, aceste versuri nu ar fi avut nici un rost. Dar și acesta este un domeniu al religiei germanice În care tăcerea izvoarelor nu permite nici măcar presupuneri. BibliografieTC "Bibliografie" Behm-Blancke, G. (1983), „Kult und Ideologie”, În AA.VV., Die Germanen, vol. I, Berlin, pp. 363 sqq. Campanile, E. (1981), Studi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
gazetarului, fiindcă acesta acordă paginii tipărite o greutate considerabilă ca semnificație a trăirii, ca mod de respirație intelectuală. Pentru R. gazetăria oferă mai mult decât un jurnal de existență, devenind expresie integrală de manifestare a creativității în raport și în funcție de rosturile supreme de impunere a adevărului, fie el istoric, teologic, estetic sau moral. Publicațiile „Îndreptar” („foaie pentru gând și faptă creștinească”, 1950), „Legea” („organ de luptă creștină românească”, 1956) și mai ales „Cuvântul în exil” (început în iunie 1962) îi marchează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
sunt clar sensibile. Metafora drumului inițial s-a revelat în lăuntricul drum, valențele mioriticului se axează exclusiv pe metafizic, nota religioasă a cântecului se descifrează în semnificațiile implicate în răstignire, jertfă și renaștere spirituală, cosmicul se transformă din peisaj în rost, în destin stelar al ființei, moartea e doar adormire. Poetul damnat pare că se transformă chiar în cântec, tinde spre reculegere și meditație, ceea ce îl determină să renunțe la discursivitatea narativă și la descriptivismul melodic al începuturilor. În marea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
considerând-o vetustă și prăfuită. Autorul pledează pentru racordarea literaturii la „fizionomia vieții sociale”, care „e cu totul alta decât cea de dinaintea războiului”, afirmând că „literatura noastră de până acum, cu miros de sulcină și de opinci, și-a avut rostul său”, devenit revolut. Rubrici: „Cărți. Reviste”, „Pe marginea cărților”, „Mărunte”, „Tribuna socială”, „De două ori pe lună”. Încă din primul număr este inițiată o anchetă cu tema Renașterea culturală a Europei, la care răspund personalități din lumea întreagă: Heinrich Mann
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288535_a_289864]
-
prin pervertirea ei apare în lume răul. Răul este devenirea ratată în spațiul libertății, căderea din relația de comandă-supunere în relația de constrângere. Dacă istoria lumii nu ar ilustra decât această cădere ca istorie a puterii pervertite ar însemna că rostul speciei noastre nu este altul decât răul, ca supremă distorsiune a libertății. Dar pentru că în scenariul puterii există putința de a câștiga sau, deopotrivă, de a pierde libertatea, istoria lumii este lupta fără sfârșit dintre veghea voinței în vederea eliberării și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
dar al zeilor pe care însă nu știm să-l cinstim; ne-apropiem de el cu întrebări prostești, încercăm să-l modelăm după bunul nostru plac, îl tragem în atmosfera stătută a existenței noastre drămuite în timp, ne văicărim fără rost. Totuși, de vreme ce nu am făcut nimic pentru a l pricinui, rămânem și altminteri neputincioși în privința lui. Cu un singur lucru îi putem ieși în întâmpinare: în fiece clipă, bucuria reculeasă pentru ceva de necuprins în timp. CELĂLALT. Zeii nu dăruiesc
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Înclinat spre ateism, se reconsideră, sub influența unor filosofi precum Martin Buber și Emmanuel Levinas, îmbrățișând creștinismul, argumentat și prin Toma d’Aquino. În 1978 își publică prima scriere în românește, eseul Sarea pământului. Subintitulată Cantată pe două voci despre rostul poetic, elaborată sub forma unui dialog, în douăsprezece trepte („zile”), între un Tânăr Prieten și un Mai Știutor, cartea e plină de ecuații, formule algebrice, figuri geometrice și alte desene, de citate latinești și grecești, iar terminologia multor enunțuri e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
și alte desene, de citate latinești și grecești, iar terminologia multor enunțuri e accesibilă doar celor cu temeinică pregătire filosofică. Lectura procură, totuși, delicii intelectuale cititorului, prins de farmecul „cantatei” de îndată ce intuiește sensul meditației incluse. Discutând despre rostirea poetică (numită „rost”), cei implicați în dialog depășesc esteticul, chiar gnoseologicul, mergând până la ontic. Ei formulează ultrasavant frământări existențialiste, exprimă algebric coordonate ale experienței cotidiene, exemplificând, bunăoară, noțiuni de teologie tomistă prin comportamente canine (oferite de Zdreanță și Azorică), fac uz de structuralism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
va corecta. SCRIERI: Du Dialogue intérieur. Fragment d’une anthropologie métaphysique, Paris, 1947; ed. (Despre dialogul interior. Fragment dintr-o antropologie metafizică), tr. Mona Antohi și Sorin Antohi, postfață Virgil Nemoianu, București, 1995; Sarea pământului. Cantată pe două voci despre rostul poetic, București, 1978; A fi, a face, a avea, București, 1985; Eu & tu & el & ea... sau Dialogul generalizat, București, 1990; Firul ierbii, Craiova, 1998; Câteva crochiuri și evocări, Craiova, 2000; Filosoficale. Filosofia ca viață, București, 2000; Mai avem un viitor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
schimb mari greutăți; hoinărea prin Iași, fără să aibă un acoperiș deasupra capului. În cele din urmă, unuia dintre profesorii lui i s-a făcut milă de el și i-a oferit adăpost. Ulterior, acesta a reușit să-i facă rost de o slujbă plătită într-o școală particulară, astfel încît Iorga a putut termina liceul și a avut posibilitatea să susțină examenul de bacalaureat. A luat acest examen la vîrsta de 17 ani și jumătate, obținînd diploma care îi asigura
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe un ofițer chipeș, Străjescu. Acesta a început să-i trimită Mariei Tasu-Iorga flori și cărți de vizită. Iorga a descoperit unul dintre cadourile lui Străjescu și, fără să accepte explicațiile soției sale, s-a mutat în alt apartament, făcîndu-și rost de o locuință modestă. Și-a trimis copiii la Botoșani la doamna Zulnia și a respins cu încăpățînare orice tentativă de împăcare, începînd acțiunea de divorț, care a fost pronunțat în iunie 1900. Maria Tasu era o funcționară modestă la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
tot din cabinetul ministrului. Nota aceasta îi îndemna pe cîțiva jurnaliști de scandal să declanșeze o altă campanie împotriva lui Iorga, Metes, Munteanu-Râmnic, Hamangiu și a altor prieteni ai lui Iorga. Sînt indicate și sursele de unde aceștia urmau să facă rost de muniție pentru campanie și să obțină ajutor de la alți jurnaliști de aceeași teapă. Argetoianu trebuia să fie ținut la curent și să avizeze textul (textele) articolului (articolelor) înainte de publicare. Articolele urmau să fie publicate pe prima sau pe ultima
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pînă la Crăciun. Acesta a mințit prompt, declarînd că tocmai acest lucru făcea. Nu era nici o fărîmă de adevăr în spusele lui. Atunci cînd Iorga a aflat că oamenii nu-și primiseră nici măcar primele de Crăciun, l-a luat la rost pe Argetoianu. Răspunsul cinic al acestuia a fost: "Firește, toată lumea vrea ceva mai mulți bani de sărbători"69. În primăvara anului 1932 un nou scandal a zguduit Palatul, eroul principal fiind Prințul Nicolae. Lui Iorga îi plăcea și Prințul Nicolae
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
preț o privire mai îndeaproape asupra acestei ființe fabuloase. A doua zi am început să-mi pun în aplicare hotărîrea. Prietenul meu cel mai bun, fiul preotului ortodox din sat, mai mare cu patru ani decît mine, mi-a făcut rost de un costum popular, după care cei doi conspiratori s-au îndreptat spre biserică, unde urma să aibă loc întrunirea legionară. Mica piață din fața bisericii era ticsită de țărani înveșmîntați în multicolorele lor haine de duminică. Mulți dintre ei străbătuseră
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la această regiune. Ele ar putea deveni și mai relevante în deceniile următoare. Drept urmare, istorici ca Dan Zamfirescu nu-i dau dreptate lui Iorga atunci cînd afirmă că "patriotismul lui i-au indus în eroare pe unii". Nu are nici un rost (așa cum se întîmplă adesea!) nici să căutăm paralele dincolo de Nistru: la sfîrșitul secolului al XIX-lea, guvernul rus a inițiat un program ambițios de modernizare, ceea ce a dus la răzvrătiri în zonele rurale. Temîndu-se că-și va pierde privilegiile și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și brutalitate polițienească 3 Recent, un văr de-al autorului, mai mare decît el cu doisprezece ani, își amintea cum copiii unguri și evrei se adunau (în perioada interbelică) în pădure ca să se joace. Copiii aceștia spuneau adesea pe de rost un text care începea cu declararea loialității față de "Ungaria cea veche de o mie de ani" și se sfîrșea ritualic cu un blestem cumplit la adresa Bucureștiului 4 "Neamul românesc", 2 ianuarie 1921; vezi și O viață de om..., vol. III
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să creadă În timpul războiului că datoria lor patriotică este să Înșele, să mintă, să speculeze, să calomnieze și să fure: În cinci ani, obiceiul le-a intrat În sânge. Paul-Henri Spaak (ministru de Externe al Belgiei) Răzbunarea n-are nici un rost, dar unii oameni nu-și aveau locul În lumea pe care visam s-o construim. Simone de Beauvoir Pentru cel mai mare dintre trădători, onoarea națiunii cere un verdict aspru și drept. Rezoluția organizațiilor rezistenței cehoslovace, cerând o pedeapsă severă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aprilie, autoritățile militare sovietice din Berlin au Început să se amestece În traficul de suprafață dintre Germania de Vest și zonele de ocupație ale Aliaților occidentali În Berlin. Începuse adevăratul Război Rece. E clar, din această povestire, că nu are rost să ne Întrebăm cine a Început Războiul Rece. În măsura În care Războiul Rece era legat de Germania, toate părțile preferau probabil rezultatul final - o țară divizată - unei Germanii unite. Nimeni nu urmărea acest rezultat În 1945, dar până la urmă puțini au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ale obedienței publice. Unul dintre obiectivele Cartei și ale VONS (sau KOR) era să depășească indiferența cinică a concetățenilor lor față de treburile publice. Havel sublinia că guvernele trebuie private de satisfacția de a-i vedea pe oameni umilindu-se fără rost, numai pentru a trece neobservați. Altfel, scria el, regimul se poate bizui pe un „avanpost În fiecare cetățean” - temă ilustrată (În eseul său clasic Puterea celor fără de putere) prin exemplul zarzavagiului care agață cu sfințenie În vitrina prăvăliei pancarta cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]