19,017 matches
-
și din comportamentul său să rezulte atmosfera de grup a clasei. De aceea nu este o exagerare afirmația conform căreia construirea autonomiei elevului depinde în foarte mare măsură de relația pedagogică, de comportamentul profesorului. III.5.2. Autoritatea profesorului și autonomia elevului După cum am arătat anterior, autoritatea este unul din criteriile după care este considerat status ul profesorului. Din punct de vedere etimologic termenul de autoritate derivă din cuvântul latinesc „autoritas“ care înseamnă prestigiul de care se bucură cineva (în acest
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
să își păstreze în bună măsură autoritatea în relațiile cu elevii, autoritate generată în virtutea obiceiului, a faptului că profesorul este prin tradiție expertul în cunoștințe și deținătorul controlului asupra notelor și promovării elevilor. La prima vedere, termenii de autoritate și autonomie par că se exclud reciproc. În ce măsură se poate spune despre un profesor autoritar că stimulează construirea autonomiei elevului? Sau manifestarea autonomiei elevului este posibilă doar în absența autorității profesorului? care sunt indicatorii autorității profesorului și care sunt formele de expresie
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
că profesorul este prin tradiție expertul în cunoștințe și deținătorul controlului asupra notelor și promovării elevilor. La prima vedere, termenii de autoritate și autonomie par că se exclud reciproc. În ce măsură se poate spune despre un profesor autoritar că stimulează construirea autonomiei elevului? Sau manifestarea autonomiei elevului este posibilă doar în absența autorității profesorului? care sunt indicatorii autorității profesorului și care sunt formele de expresie a autonomiei elevilor? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările firești care apar în cadrul abordării acestei teme. După cum
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
tradiție expertul în cunoștințe și deținătorul controlului asupra notelor și promovării elevilor. La prima vedere, termenii de autoritate și autonomie par că se exclud reciproc. În ce măsură se poate spune despre un profesor autoritar că stimulează construirea autonomiei elevului? Sau manifestarea autonomiei elevului este posibilă doar în absența autorității profesorului? care sunt indicatorii autorității profesorului și care sunt formele de expresie a autonomiei elevilor? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările firești care apar în cadrul abordării acestei teme. După cum observa un autor, „tradiția
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
că se exclud reciproc. În ce măsură se poate spune despre un profesor autoritar că stimulează construirea autonomiei elevului? Sau manifestarea autonomiei elevului este posibilă doar în absența autorității profesorului? care sunt indicatorii autorității profesorului și care sunt formele de expresie a autonomiei elevilor? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările firești care apar în cadrul abordării acestei teme. După cum observa un autor, „tradiția autoritară este atât de înrădăcinată, încât noi nu reușim să ne gândim la autonomia elevilor decât ca la un fapt care
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
și care sunt formele de expresie a autonomiei elevilor? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările firești care apar în cadrul abordării acestei teme. După cum observa un autor, „tradiția autoritară este atât de înrădăcinată, încât noi nu reușim să ne gândim la autonomia elevilor decât ca la un fapt care impunea pasivitatea profesorului. În realitate autonomia elevilor pretinde ca profesorul să fie foarte activ în îndeplinirea sarcinii sale, de a oferi stimuli, ocazii favorabile, sugestii optime și un sprijin adecvat“ (F. de Bartolomes
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
dintre întrebările firești care apar în cadrul abordării acestei teme. După cum observa un autor, „tradiția autoritară este atât de înrădăcinată, încât noi nu reușim să ne gândim la autonomia elevilor decât ca la un fapt care impunea pasivitatea profesorului. În realitate autonomia elevilor pretinde ca profesorul să fie foarte activ în îndeplinirea sarcinii sale, de a oferi stimuli, ocazii favorabile, sugestii optime și un sprijin adecvat“ (F. de Bartolomes apud E. Păun, 1991, p. 48). Problema care se pune în realitate nu
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
Acordarea libertății depline de manifestare copilului și educarea lui cu scopul de a-ți folosi această libertate, se regăsește și în concepția pedagogică a lui Rousseau. dincolo de valoarea ei teoretică, se ridică problema eficienței practice a acestei metode. În ce măsură acordarea autonomiei totale încă din prima copilărie îl va ajuta pe individ să-și folosească în mod corect această autonomie la vârsta adultă? Ideea care se impune a fi subliniată este că nu se poate ajunge la autonomie fără supunerea anterioară la
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
regăsește și în concepția pedagogică a lui Rousseau. dincolo de valoarea ei teoretică, se ridică problema eficienței practice a acestei metode. În ce măsură acordarea autonomiei totale încă din prima copilărie îl va ajuta pe individ să-și folosească în mod corect această autonomie la vârsta adultă? Ideea care se impune a fi subliniată este că nu se poate ajunge la autonomie fără supunerea anterioară la regulile unei autorități. Altfel spus elevul nu poate ajunge la situația de a dobândi și de a folosi
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
acestei metode. În ce măsură acordarea autonomiei totale încă din prima copilărie îl va ajuta pe individ să-și folosească în mod corect această autonomie la vârsta adultă? Ideea care se impune a fi subliniată este că nu se poate ajunge la autonomie fără supunerea anterioară la regulile unei autorități. Altfel spus elevul nu poate ajunge la situația de a dobândi și de a folosi cum se cuvine autonomia dacă anterior nu se supune regulilor autorității reprezentate de profesor. J.M. Bachenski identifică două
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
Ideea care se impune a fi subliniată este că nu se poate ajunge la autonomie fără supunerea anterioară la regulile unei autorități. Altfel spus elevul nu poate ajunge la situația de a dobândi și de a folosi cum se cuvine autonomia dacă anterior nu se supune regulilor autorității reprezentate de profesor. J.M. Bachenski identifică două tipuri de autoritate: a. autoritatea epistemică este aceea a profesorului specialist într-un domeniu de cunoaștere, a celui care știe mai bine și mai mult decât
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
Bachenski apud M. Călin, 1996, p. 47). În cadrul procesului instructiv-educativ profesorul exercită ambele tipuri de autoritate, dar în proporții diferite și în situații diferite. Este responsabilitatea de a decide cum își va utiliza autoritatea pe care o deține în construirea autonomiei elevului. În cazul în care profesorul nu este suficient de bine pregătit din punct de vedere pedagogic, științific sau psihologic pentru a-și exercita autoritatea în sensul enunțat, relația pedagogică se poate transforma pentru unii elevi în factor perturbator al
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
subiectiv în aprecieri și tratamente“ ca expresii ale abuzului de autoritate din partea profesorului sunt tot atâtea surse de „inducție afectivă negativă“ (M. Golu, 1993,p. 152) asupra elevului care fac să eșueze relația pedagogică și orice încercare de dobândire a autonomiei. La fel de ineficient este și „profesorul dădacă“, „profesorului marionetă“, „profesorului delăsător“, „profesorului care pune numai note mari“ etc. I.G. Stanciu, în articolul deja invocat din Revista de pedagogie, nr. 1/1991 referitor la necesitatea autorității în relația pedagogică observă că încă
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
social, în alte cazuri copilul simte nevoia liberei sale manifestări. Cu cât crește mai mult, cu atât trebuința sa de libertate devine mai puternică. O astfel de autoritate, acceptată de elev și care permite manifestarea și creșterea gradului său de autonomie izvorăște din prestigiul profesorului. Greu de suportat sau chiar de nesuportat este autoritatea abuzivă, arbitrară, care vrea cu tot dinadinsul să subordoneze, să-și afirme puterea. O astfel de autoritate stârnește nemulțumirea, chiar revolta. „ O autoritate autentică se întemeiază îndeosebi
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
dau dovadă de seriozitate în exercitarea profesiei care nu știu să se apropie de ei cu delicatețe și diplomație, care caută cu orice preț să devină plăcuți elevilor. Rezumând, se poate afirma că formele de exprimare și intensitatea manifestărilor de autonomie ale elevilor sunt dependente în mod cert și semnificativ de modul în care se exercită autoritatea cadrelor didactice. III.5.3 Comunicarea didactică și rolul ei în construirea autonomiei elevului Comunicarea educațională sau pedagogică este cea care mijlocește realizarea fenomenului
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
se poate afirma că formele de exprimare și intensitatea manifestărilor de autonomie ale elevilor sunt dependente în mod cert și semnificativ de modul în care se exercită autoritatea cadrelor didactice. III.5.3 Comunicarea didactică și rolul ei în construirea autonomiei elevului Comunicarea educațională sau pedagogică este cea care mijlocește realizarea fenomenului educațional în ansamblul său,indiferent de conținuturile, nivelurile, formele sau partenerii implicați. Comunicarea didactică apare ca formă particulară a comunicării educaționale, obligatorie în vehicularea unor conținuturi determinate, specifice unui
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
comportament față de acesta. În cazul profesorului empatia este unul din elementele care stau la baza performanțelor sale didactice. Un profesor care se transpune în rolul elevului și va înțelege nevoile, particularitățile acestuia și va acționa astfel încât să contribuie la constituirea autonomiei acestuia, câștigând în același timp simpatia elevilor. O altă dimensiune a relațiilor de comunicare este persuasiunea. Aceasta este un proces de influențare a atitudinii partenerului, înțeleasă drept calitate a mesajului, intenție sau latură eminamente afectivă a comunicării. Persuasiunea presupune un
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
îndoctrinator inventează fapte, fabrică mărturii și martori. În îndoctrinare se utilizează rar minciuna evidentă, ușor de demascat, ci mai degrabă exagerarea sau omisiunea. Aceste ipostaze ale îndoctrinării prezente în domeniul învățământului, sunt departe de a crea un cadru favorabil dezvoltării autonomiei elevului. Profesorul îndoctrinator ce consideră un „reprezentant“ al societății, al poporului, al culturii, al adevărului și exercită o putere pe care o consideră legitimă. Pentru ca fiecare profesor să se poată testa în ce măsură îndoctrinează sau nu și implicit dacă el contribuie
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
consideră un „reprezentant“ al societății, al poporului, al culturii, al adevărului și exercită o putere pe care o consideră legitimă. Pentru ca fiecare profesor să se poată testa în ce măsură îndoctrinează sau nu și implicit dacă el contribuie sau nu la construirea autonomiei elevului, C. Cucoș propune un set de întrebări: „Oare îndoctrinez când caut să conving pe cineva de propria mea opinie? Nu, atât timp cât nu mă servesc de autoritatea mea de profesor în încercarea de a-i convinge pe alții de ceea ce
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
atingă (A. Neculau, 1983.p. 206). Cu alte cuvinte profesorul trebuie să coopereze cu elevii, să-i consulte, să le dezvolte inițiativa. Procedând astfel va reuși să exercite asupra lor o influență benefică, dezvoltându-le în același timp gradul de autonomie. Dimpotrivă, atunci când profesorul se complace în postura de supraveghetor preocupat doar de menținerea ordinii și de verificarea însușirii exacte a „adevărurilor lui“, atunci când se găsește „în fața clasei“ și nu „în clasă“, „în fața elevilor“ și nu „între elevi“, persuasiunea sa este
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
și de verificarea însușirii exacte a „adevărurilor lui“, atunci când se găsește „în fața clasei“ și nu „în clasă“, „în fața elevilor“ și nu „între elevi“, persuasiunea sa este malefică sau, în cazul fericit, inexistentă și sunt puține șanse să crească gradul de autonomie al elevilor. Referitor la comunicarea didactică, literatura de specialitate face distincție între competență lingvistică și competență comunicațională (S. Marcus, 1999, p. 103). Competența lingvistică se referă la nivelul cel mai înalt al abilității lingvistice proprii unei persoane, fiind reflectată în
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
Aceasta este posibilă numai prin apelul la abilitatea empatică. Practica pedagogică ce urmărește numai transmiterea în mod arbitrar a cunoștințelor și priceperilor are ca efect dezgustul elevilor cu privire la materiile învățate, incapacitatea de a lua inițiative, neputința de a ajunge la autonomie, dorința de dependență, uitarea rapidă a celor învățate superficial, la cerere. Cei mai buni profesori sunt, în general, pasionați de domeniul pe care îl predau. Ei ajung să producă schimbări la elevii lor printr-o structurare atentă a conținutului. La
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
elevi, folosirea umorului, a puterii de persuasiune, comportamentul prietenos al profesorului, abilitatea de a-și modifica propriul comportament. În încheiere se poate spune că relația de comunicare ce se stabilește între profesor și elev este un factor important al construirii autonomiei celui din urmă, cu aportul consistent al celui dintâi. Utilizând eficient comunicarea didactică profesorul are posibilitatea de a deveni „un exemplu nu abstract și impersonal, ci concret și direct pentru fiecare elev. El este un exemplu de eroism și curaj
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
singur și de neînlocuit exemplu. El poate să adopte această atitudine numai pentru că nutrește față de elevii săi cea mai deplină dragoste, plămădită din abnegație și uitare de sine“ (M. Merchand apud S. Marcus, 1999, p. 117). III.5.4. Formarea autonomiei elevului prin sistemul de recompense și pedepse I. Dafinoiu (1999) în subcapitolul consacrat modificării comportamentului prin sistemul de recompense și pedepse utilizează termenul de „recompensă“. În ce ne privește vom prefera termenul de „recompensă“ care ni se pare mai potrivit
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
Utilitatea recompenselor și a pedepselor. Prin internalizare recompensa conduce la motivație pozitivă, iar pedeapsa - la motivație negativă. Recompensa și pedeapsa motivează elevii diferențiat, cercetările psihologice și practica pedagogică subliniind importanța sporită a recompensei (I. Dafinoiu, 1999, p. 66). În ceea ce privește construirea autonomiei elevului prin sistemul de recompense și pedepse, este foarte important ca profesorul să știe care sunt manifestările de autonomie și să le recompenseze. De asemenea, profesorul trebuie să-și fixeze ca obiectiv al practicii sale construirea autonomiei elevului (obiectiv pe
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]