20,085 matches
-
bătrâneții, spuse bunica. Ieri a fost la noi și mama voastră, de ne -a adus brânză și smântână. Ia stați voi pe scăunelele aestea că eu am să mă sui în pod să văd ce pot găsi bun pentru voi, dragii bunicului, și aprinse un felinar și-și luă o strachină curată, ieșind pe ușă. în acest timp Emilia o ajută pe bunică-sa să împartă laptele din oala cea mare. Umplu o oală cu o toartă și o puse pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
te întreb ceva, bunicule: mata ne-ai spus că cutreierai satele la jocuri, că mergeai la târguri și bâlciuri, da’ eu știu că toate sunt la distanțe mari, nu cred eu că mergeai pe jos, ci cu căruța; − Aveți dreptate, dragii mei. Pe vremea aceea toți gospodarii țineau câte o pereche de cai cel puțin , ba chiar erau unii care aveau și trei-patru cai. Toți flăcăii erau învățați să călărească, ba chiar și fetele erau învățate să meargă călare. Moldova era
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cum ne-a ajutat boierul cel bătrân cu lemne de ne-am ridicat casa asta și toate acareturile. − Da’ ia spune-ne matale, bunică, cum de s-au învoit părinții să te măriți cu un flăcău din altă comună? − Ei, dragii mei, le-am spus că-mi place de el, chiar dacă a cunoscut mai multe fete, înseamnă că nu-i un popleacă. El mi-a căzut drag dintre băieții ce i-am cunoscut, că era mai cumpănit decât alții. Bunicul zâmbea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
aduse un lăicer din lână pe care îl așternu pe prispă, așeză la capăt o pernă și-l ajută cu blândețe pe Costache să se întindă pe spate pentru a se odihni, și să-și mai ostoaie durerile pricinuite de dragii lui nepoți. Gemând dureros când se mai mișca, Costache a adormit dar bolborosea uneori cuvinte neînțelese și în vis își mai mișca brațele și picioarele stârnind astfel durerile produse de rănile oblojite și gemea de durere. Maricica și Ileana erau
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe care le pregătise celelalte anotimpuri, vara și primăvara, așa cum orânduise Dumnezeu de la începutul lumii. Costache trebăluia prin ocolul vitelor cornute când auzi bătăi puternice în poartă. Merse acolo, deschise portița mică și spre bucuria lui, ochii săi întâlniră oaspeți dragi inimii sale: pe mama Elena, soacra lui de la CurseștiDeal însoțită de fiul ei, Ghiță Cocuz, și cumnatul lui precum și socrul acestuia, Negruș. Deschide poarta mare ca să poată intra căruța, apoi ajută pe mama Elena să coboare, îi sărută mâna și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Cursești, bunică, eu nu mai văd pe nimeni ? La întrebarea unde este Gheorghiță, răspunse că acesta deshamă caii ca să-i ducă la imaș, că azi au fost amândoi la cărat piatră pentru școala cea nouă. − Da ce-i cu voi, dragii bunicii, vă apucați iar de învățat carte? spuse dânsa, a glumă. − Nu, bunică, se face o școală mai mare, mai încăpătoare, cu tot ce trebuie, cu mai multe clase, cu cancelaria învățătorilor și directorului cum nu mai este o alta
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
înțeles iar preoteasa s-a mulțumit doar să-l boteze pe Săndel. Maria nu i-a mai povestit maică-si de această întâmplare și continuă s-o liniștească cu privire la viața ce-o duce ea și cei din familia ei. − Află, dragă mamă, că suntem înconjurați de oameni buni și cumsecade, cu care ne ajutăm și ne înțelegem foarte bine. Așa sunt Ghiță Nașcu cu nevastăsa, Profira, apoi Alexandru Pârțac și Ileana din Armășoaia, ce să mai spun de Costache Pârțac, de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
iar ușa odăii „de din sus” unde erau nepoții. îi luă pe rând în brațe și-i sărută de rămas bun și ieși. Copiii și ei, după ea, au înțeles că neamurile apropiate sunt gata de plecare. − Să creșteți mari, dragii bunicii, sănătoși și frumoși că am să mai vin pe la voi, de mi-o ajuta cel de Sus, rosti mama Elena în timp ce căruța se îndrepta spre poartă. După plecarea rudelor de la Cursești care le-a adus vești din locurile copilăriei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Bogdanei spre pădurea Haragoja. Gândurile Emiliei se învârteau într-un vârtej amețitor. „Bunica, Dumnezeu s-o ierte, de acum s-a liniștit; nu mai străbate peste văi și dealuri să-și vadă fetele și feciorii și nici la Rafaila ei dragă nu se va mai duce. Toată viața ei a alergat, de acum însă o să se hodinească. Ia stai, da oare câți ani a avut? Parcă spunea odată că avea cinci ani mai puțini decât bunicul; știu că el s-a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și i s-ar fi asigurat un viitor. S-au sfătuit temeinic și, deși respectau atât pe preot cât și pe coana preoteasă, le-au spus acestora că „unde mănâncă nouă guri încape și a zecea”, că toți le sunt dragi ca lumina ochilor și, ca urmare nu au acceptat înfierea. Dar au primit, cu bucurie, rugmintea preotesei ca să-l boteze ei pe Săndel. S-au făcut pregătirile de botez, s-a pregătit masa de cumetrie, apoi lucrurile s-au așezat
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
se afla taman în poarta casei lui Costache. Ajunsă acolo, o văzu pe Zoița pe prispa casei cum curăța un pește mare cam de vreo două kilograme. - Ia te uită, vară-mea Zoița, când ai venit la Pungești? Bună dimineața, dragă verișoară, ce mai faceți la Galați? se arătă voioasă Marița; − Bună dimineață, dragă vară-mea, după cum vezi am venit și acum curăț un pește. Da’ hai, intră în ogradă, să stăm oleacă de vorbă, cât curăț peștele ista; − Aș veni
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Zoița pe prispa casei cum curăța un pește mare cam de vreo două kilograme. - Ia te uită, vară-mea Zoița, când ai venit la Pungești? Bună dimineața, dragă verișoară, ce mai faceți la Galați? se arătă voioasă Marița; − Bună dimineață, dragă vară-mea, după cum vezi am venit și acum curăț un pește. Da’ hai, intră în ogradă, să stăm oleacă de vorbă, cât curăț peștele ista; − Aș veni eu, da’ m-am jurat să nu mai calc în ograda asta și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de ceva măreț. Deci aceasta se cheamă România. Capitolul XIV Cerințele vieții sunt fără margini „Doamne, dăne sănătate că mă apăr eu de toate” rostise odată Costache după ce se înzdrăvenise în urma bătăii ce o primise în ogorul de ovăz de la „dragii” lui nepoți. Din păcate n-a fost să fie așa, necazurile s-au înmulțit, procesele se țineau lanț, mai toți banii câștigați cu greu din chirii pentru cărăușie se duceau pe plățile avocaților. Copiii mai mari s-au împăcat pe la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Acesta a format un guvern mai mult din militari și sub presiunea lui Hitler, a numit și legionari în guvern. Ai auzit ce blestemății fac acești descreierați în țară și cum urmăresc să ducă o politică de jaf și învrăjbire . Dragă Gheorghiță, am vrut să-mi împărtășesc gândurile și temerile mele unui tânăr isteț, cum ești tu și pe care l-am îndrăgit, că nu am avut norocul să am și eu un fecior, ci cum știi bine, numai fete, care
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
făcut, încercă să scape Maria; − Da’ mamă, trebuie să ne spui și nouă ce s-a întâmplat de plângi atâta, mă întreabă și pe mine Lențâca și băieții, nici ei nu se pot liniști; − Mi-e greu să vă spun, dragii mamii, mi-e întunecat sufletul de atâtea neînțelesuri ce ar putea să fie deslușite de oameni mai învățați decât mine. De asta voi trebuie să învățați carte bine, nu ca mine că m-au oprit părinții să merg regulat la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
muiată în lapte îndulcit. Mama dreaptă, Victoria, luă copilul în brațe și fugi cu el afară , fără ca măcar să-și ia rămas bun, iar Profira lui Nașcu a încercat să explice purtarea ei urâtă prin aceea că fetei îi este foarte drag copilul. S-a stabilit ca în fiecare dimineață copilul să fie adus la mama „cumpărătoare” iar seara să fie luat acasă. Aceasta deoarece așa cere tradiția, ca mama adoptivă să aibă efectiv grijă de copil, altfel nu-și face efectul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ar putea să aibă de suferit așa cum se întâmplase în primul război, cu Costache. Fiecare veste de pe front se răspândea fulgerător în sat și în târg, toți acei care aveau membri de familie pe front trăiau cu speranța că cei dragi nu au avut de suferit răni sau să cadă pe câmpul de luptă. Veștile erau luate din programele de radio, astfel de aparate fiind puține, doar la pretor, preotul paroh, șeful postului de jandarmi și directorul școlii. știrile de pe câmpul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
soarta fratelui lor mai mare, Gheorghiță la care țineau foarte mult, mai ales că acesta le cânta adeseori din vioară pe vremea când era acasă . − Plângi, Marie și ușurează-ți sufletul...și voi copii, plângeți gândindu-vă la fratele vostru drag... Se gândi apoi la soarta lor de țărani nevoiți să trudească zi și noapte ca să poată să ducă un trai modest și plin de lipsuri. „Cu ce m-am ales după atâția ani de muncă grea, eu și ai mei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Iași și în câteva zile s-ar putea să-i avem musafiri nepoftiți; − Vai de mine, bădie Lisandre, și o spui așa de liniștit de parcă i-ai aștepta, zise Maria; − Nu că-i aștept, tu Marie, că nu mi-s dragi; pe Ion al meu l-au trimis cu ceilalți premilitari prin Muntenia sau Oltenia, acum câteva zile; l-ar fi luat și pe Dumitru al matale dacă era acasă, dar el este acum militar. Am fost la primar să mă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
rănite, am auzit că una nu o puteți vindeca și o s-o pierdeți. ți-aș mai spune încă ceva, este un păcat care nu a fost pedepsit, dar timpul își va spune cuvântul cândva; − Multe ar fi de pedepsit, cumnate dragă, zise Maria, cu gândul la Ghiță Ciotacu, care jurase strâmb cu ani în urmă, că a plătit el pământul cumpărat de bărbatu-său Costache, pe Coastă; − Nu-ți aduci aminte de nenorocirea lui Ion Leonte, de acum doi ani când
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
urmat măritișul lui Emilia Gheorghiu cu Gică Gruia, despre care vorbiseră cele două femei, cum am văzut în pasajul dinainte. Săndel a aflat din scrisori despre toate noutățile ce avuseseră loc și de fiecare dată dorul de casă, de cei dragi îl cuprindea tot mai mult și aștepta vacanța de Crăciun ca ceva deosebit, ca o salvare. Capitolul XXX Deznodământul e aproape − Acasă ești, cumnată Marie? Bună ziua! ] − Acasă-s, Ileană, după cum vezi; ai mai venit la mine sau ești numai în
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
după cum vezi; ai mai venit la mine sau ești numai în trecere? − Ba am venit anume, nu urc dealul mai departe, vreau să văd ce mai faci și ce mai gândești, că te văd mai frământată de gânduri; − Ei, cumnată dragă, nu am eu de ce să mă frământ? Că n-am găsit răspunsuri la multe nedumeriri și întrebări, care mi le pun tot eu; − Haide, cumnată, descarcă-ți sufletul, poate găsim amândouă deslușiri la ce te frământă; − Apăi mata, cumnată Ileană
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
la învățătură. A urmat apoi vacanța mare, care mi s-a părut oarecum mică, pentru zburdălnicia și pofta mea de joacă. Pășesc cu încredere și dragoste de carte în anul următor și aștept cu nerăbdare să-mi revăd învățătoarea mea dragă. Dar... n-a fost să am această mare bucurie de copil nevinovat... Învățătoarea mea nu s-a mai prezentat la post și astfel am avut prima decepție ca școlar, urmată de alta și mai mare. Clasa mea a fost preluată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
un răsfățat al plaiurilor natale și nu-mi mai ajungeau picioarele pentru alergătură și zbenguială, cu copii din sat, pentru ca acum să mă aflu într-o situație din care nu vedeam nici o ieșire... și mai ales eram departe de cei dragi mie! Nu știu cum a putut să încapă atâta deznădejde într-o inimă de copil!... Mi-am dorit cu toată ardoarea să-mi fac un loc sub soare prin cartea care-mi plăcea atât de mult și iată-mă chiar de la început
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mă aflam îi spun că la examen contează și inspirația momentului, ceea ce nu prea i-a convenit. Aveam o așa încredere în steaua mea, încât nimeni nu mă putea convinge de contrariu! Împreună cu majoritatea colegilor mai rămânem pe lângă școala noastră dragă, pregătindu-ne să plecăm la Galați pentru examenul final. Parcă am fi pornit la război și nu se putea să nu avem și unele neliniști. În ziua de marți 13 iunie 1937, însoțit de colegul de bancă Mardare Ilie pornim
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]