19,809 matches
-
la înființarea unei episcopii în Scythia Minor, cu reședința la Tomis. Nu cunoaștem cu certitudine data și împrejurările în care a luat ființă episcopia în această provincie, ea este atestată documentar în 369. Și înainte de acest an, sunt menționați unii episcopi la Tomis, dar în izvoare nesigure. Astfel, în contextul pătimirii mucenicilor Epictet și Astion la Halmyris, este amintit și episcopul locului, Evangelicus, pe care unii istorici îl consideră primul episcop cunoscut al Tomisului. După păstorirea lui, avem informații despre un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a luat ființă episcopia în această provincie, ea este atestată documentar în 369. Și înainte de acest an, sunt menționați unii episcopi la Tomis, dar în izvoare nesigure. Astfel, în contextul pătimirii mucenicilor Epictet și Astion la Halmyris, este amintit și episcopul locului, Evangelicus, pe care unii istorici îl consideră primul episcop cunoscut al Tomisului. După păstorirea lui, avem informații despre un episcop, Efrem, pomenit în sinaxar la 7 martie, care a propovăduit în Sciția și a fost martirizat în timpul persecuției lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
documentar în 369. Și înainte de acest an, sunt menționați unii episcopi la Tomis, dar în izvoare nesigure. Astfel, în contextul pătimirii mucenicilor Epictet și Astion la Halmyris, este amintit și episcopul locului, Evangelicus, pe care unii istorici îl consideră primul episcop cunoscut al Tomisului. După păstorirea lui, avem informații despre un episcop, Efrem, pomenit în sinaxar la 7 martie, care a propovăduit în Sciția și a fost martirizat în timpul persecuției lui Diocletian. Alte sinaxare amintesc despre pătimirea ca martir a episcopului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la Tomis, dar în izvoare nesigure. Astfel, în contextul pătimirii mucenicilor Epictet și Astion la Halmyris, este amintit și episcopul locului, Evangelicus, pe care unii istorici îl consideră primul episcop cunoscut al Tomisului. După păstorirea lui, avem informații despre un episcop, Efrem, pomenit în sinaxar la 7 martie, care a propovăduit în Sciția și a fost martirizat în timpul persecuției lui Diocletian. Alte sinaxare amintesc despre pătimirea ca martir a episcopului Tit, în vremea lui Licinius. La sinodul I de la Niceea, din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
episcop cunoscut al Tomisului. După păstorirea lui, avem informații despre un episcop, Efrem, pomenit în sinaxar la 7 martie, care a propovăduit în Sciția și a fost martirizat în timpul persecuției lui Diocletian. Alte sinaxare amintesc despre pătimirea ca martir a episcopului Tit, în vremea lui Licinius. La sinodul I de la Niceea, din 325, a participat și un episcop din părțile Sciției, cf. mărturiei lui Eusebiu de Caesareea: "nici schitanul nu lipsea din ceată". Se pare că ar fi vorba despre episcopul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
7 martie, care a propovăduit în Sciția și a fost martirizat în timpul persecuției lui Diocletian. Alte sinaxare amintesc despre pătimirea ca martir a episcopului Tit, în vremea lui Licinius. La sinodul I de la Niceea, din 325, a participat și un episcop din părțile Sciției, cf. mărturiei lui Eusebiu de Caesareea: "nici schitanul nu lipsea din ceată". Se pare că ar fi vorba despre episcopul Marcu de la Tomis (Marcu Tomensis, cf. lista). Oricum ar sta lucrurile, primul episcop a cărui existență este
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
episcopului Tit, în vremea lui Licinius. La sinodul I de la Niceea, din 325, a participat și un episcop din părțile Sciției, cf. mărturiei lui Eusebiu de Caesareea: "nici schitanul nu lipsea din ceată". Se pare că ar fi vorba despre episcopul Marcu de la Tomis (Marcu Tomensis, cf. lista). Oricum ar sta lucrurile, primul episcop a cărui existență este neîndoielnică a fost Vetranion, amintit în scaun în 369, în contextul conflictului cu Valens (364-378). Conform relatării lui Sozomen (sec. V), în Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a participat și un episcop din părțile Sciției, cf. mărturiei lui Eusebiu de Caesareea: "nici schitanul nu lipsea din ceată". Se pare că ar fi vorba despre episcopul Marcu de la Tomis (Marcu Tomensis, cf. lista). Oricum ar sta lucrurile, primul episcop a cărui existență este neîndoielnică a fost Vetranion, amintit în scaun în 369, în contextul conflictului cu Valens (364-378). Conform relatării lui Sozomen (sec. V), în Istoria bisericească, împăratul, arian convins, aflat în drum spre Constantinopol, s-a oprit la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Constantinopol, s-a oprit la Tomis, unde a intrat în basilica episcopală. Vetranion, netulburat, a rostit un cuvânt în care a apărat învățătura celor 318 Părinți de la Niceea, apoi a părăsit biserica cu credincioși săi. Ofensat, Valens a decis exilarea episcopului Vetranion, dar a revenit curând asupra deciziei temându-se de o "revoltă a sciților". În relatarea sa, Sozomen îl înfățișează pe Vetranion ca pe un "bărbat destoinic și renumit prin virtutea vieții sale", iar episcopul Teodoret al Cirului (392-458) scria
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ofensat, Valens a decis exilarea episcopului Vetranion, dar a revenit curând asupra deciziei temându-se de o "revoltă a sciților". În relatarea sa, Sozomen îl înfățișează pe Vetranion ca pe un "bărbat destoinic și renumit prin virtutea vieții sale", iar episcopul Teodoret al Cirului (392-458) scria despre el că era "plin de credință... a înfruntat stricarea dogmelor și fărădelegile săvârșite de Valens împotriva sfinților (credincioșilor)". Nu știm cât a păstorit, însă după moartea sa, episcopul Vetranion a fost canonizat, fiind pomenit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
renumit prin virtutea vieții sale", iar episcopul Teodoret al Cirului (392-458) scria despre el că era "plin de credință... a înfruntat stricarea dogmelor și fărădelegile săvârșite de Valens împotriva sfinților (credincioșilor)". Nu știm cât a păstorit, însă după moartea sa, episcopul Vetranion a fost canonizat, fiind pomenit în fiecare an, în ziua de 25 ianuarie. După Vetranion, în anul 381, printre participanții la Sinodul II ecumenic de la Constantinopol, se afla și episcopul Gherontie al TomisuluiSozomen îl amintește sub numele de Terentius
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Nu știm cât a păstorit, însă după moartea sa, episcopul Vetranion a fost canonizat, fiind pomenit în fiecare an, în ziua de 25 ianuarie. După Vetranion, în anul 381, printre participanții la Sinodul II ecumenic de la Constantinopol, se afla și episcopul Gherontie al TomisuluiSozomen îl amintește sub numele de Terentius. Se pare că el este urmașul direct al lui Vetranion, iar la sinod a condamnat învățătura greșită a lui Macedonie despre Sf. Duh. La rândul său, împăratul Teodosie îi cerea în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui Vetranion, iar la sinod a condamnat învățătura greșită a lui Macedonie despre Sf. Duh. La rândul său, împăratul Teodosie îi cerea în același context să vegheze la păstrarea dreptei credințe în Scythia Minor. După un timp, în 392, ca episcop la Tomis este menționat Teotim I, despre care Sf. Ieronim (m. 420), în lucrarea sa De viris illustribus scria în acel an: "a scos scurte tratate sub forma unor dialoguri, în stilul vechii retorici". Ulterior, Ioan Damaschin (m. 749), în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cunoscut de toți pentru evlavia și corectitudinea vieții". Ar rezulta că Teotim I era un localnic, un daco-roman. Sub păstorirea sa au avut loc atacuri ale hunilor, care au pătruns în Scythia Minor, ajungând până în apropierea Tomisului. În această împrejurare, episcopul Teotim s-a dovedit un adevărat părinte sufletesc al credincioșilor, reușind să-i îmblânzească prin daruri și ospețe. La rândul lor, hunii îl respectau ca pe un "zeu al romanilor". Teotim a încercat chiar să facă misionarism printre huni, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mult decât atât, a apărat memoria marelui învățat și teolog al creștinătății, Origen din Alexandria (185-254). Trecut în rândul sfinților, după moartea sa, Teotim I este pomenit la 20 aprilie.39 După el, pe scaunul de la Tomis s-a aflat episcopul Timotei, amintit în legătură cu lucrările Sinodului III ecumenic de la Efes, din 431, la care a fost condamnată erezia lui Nestorie. El a semnat cele "12 anatematisme", propuse de Chiril de Alexandria, și sentința de condamnare a lui Nestorie. Nu știm în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la care a fost condamnată erezia lui Nestorie. El a semnat cele "12 anatematisme", propuse de Chiril de Alexandria, și sentința de condamnare a lui Nestorie. Nu știm în ce împrejurări și-a încheiat păstoria. Urmașul său direct a fost episcopul Ioan, amintit înainte de 448, care s-a implicat în disputele teologice din vremea sa. Marius Mercator, scriitor latin conzemporan, scria că Ioan era "unul din cei mai buni teologi ai timpului" și unul din "cei mai aprigi adversari ai nestorianismului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în disputele teologice din vremea sa. Marius Mercator, scriitor latin conzemporan, scria că Ioan era "unul din cei mai buni teologi ai timpului" și unul din "cei mai aprigi adversari ai nestorianismului și monofizismului", aflat constant pe linia dreptei credințe. Episcopului Ioan i se atribuie unele traduceri din scriitorii bisericești greci în latină, precum Teodor de Mopsuestia și Teodoret al Cirului. Lui i-a urmat în scaunul de la Tomis, Alexandru, amintit în 449. Păstoria lui a început contextul marilor frământări și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
greci în latină, precum Teodor de Mopsuestia și Teodoret al Cirului. Lui i-a urmat în scaunul de la Tomis, Alexandru, amintit în 449. Păstoria lui a început contextul marilor frământări și dispute provocate de monofizism, învățătură greșită a călugărului Eutihie. Episcopul Alexandru a participat la sinodul de la Constantinopol din 449, în schimb n-a participat la Sinodul IV Calcedon, probabil din cauza incursiunilor hunilor în Scythia Minor. Ulterior, după încheierea dezbaterilor, a semnat hotărârile sinodului. Nu știm cât a durat păstoria lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a durat păstoria lui, dar în 458, episcopia Tomisului era condusă de Teotim II. Numele este menționat în legătură cu frământările provocate de monofizism, nepotolite nici după sinodul IV. Solicitat de împăratul Leon I (457-474) să-și spună părerea despre hotărârile sinodului, episcopul Teotim răspundea în scris că primește fără rezerve ceea ce s-a stabilit la Calcedon, încă o probă că ierarhii de la Tomis erau fideli liniei ortodoxe. Timp de o jumătate de veac, nu mai avem informații despre despre biserica din Scythia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a stabilit la Calcedon, încă o probă că ierarhii de la Tomis erau fideli liniei ortodoxe. Timp de o jumătate de veac, nu mai avem informații despre despre biserica din Scythia, dar într-o inscripție anterioară anului 518, este amintit un episcop Paternus. Numele lui este asociat de unele dispute hristologice ale vremii, precum acțiunile "călugărilor sciți" care urmăreau ca formula lor teologică (theopasită) "unul din Sfânta Treime a pătimit în trup" să fie acceptată de Biserica universală. Se pare că episcopul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
episcop Paternus. Numele lui este asociat de unele dispute hristologice ale vremii, precum acțiunile "călugărilor sciți" care urmăreau ca formula lor teologică (theopasită) "unul din Sfânta Treime a pătimit în trup" să fie acceptată de Biserica universală. Se pare că episcopul Tomisului era rezervat față de ei sau chiar ostil, încât aceștia s-au adresat împăratului Justin I (518-527), în anul 519, acuzându-l pe Paternus și alți episcopi din Scythia că nu le împărtășesc credința. Mai mult, episcopul era învinuit de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a pătimit în trup" să fie acceptată de Biserica universală. Se pare că episcopul Tomisului era rezervat față de ei sau chiar ostil, încât aceștia s-au adresat împăratului Justin I (518-527), în anul 519, acuzându-l pe Paternus și alți episcopi din Scythia că nu le împărtășesc credința. Mai mult, episcopul era învinuit de nestorianism, ceea ce l-a determinat pe acesta să meargă la Constantinopol pentru a se dezvinovăți în fața împăratului. La rândul lor, călugării sciți n-au renunțat, ci au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Se pare că episcopul Tomisului era rezervat față de ei sau chiar ostil, încât aceștia s-au adresat împăratului Justin I (518-527), în anul 519, acuzându-l pe Paternus și alți episcopi din Scythia că nu le împărtășesc credința. Mai mult, episcopul era învinuit de nestorianism, ceea ce l-a determinat pe acesta să meargă la Constantinopol pentru a se dezvinovăți în fața împăratului. La rândul lor, călugării sciți n-au renunțat, ci au plecat la Roma pentru a prezenta papei Hormizdas formula lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Justinian. În 520, Paternus continua să se afle la Constantinopol, unde a luat parte la alegerea noului patriarh ecumenic, Epifanie. În scrisoarea către papă referitoare la alegerea făcută, apare și semnătura lui "Paternus, misericordia Dei, episcopus provinciae Scythiae metropolitanus". Următorul episcop cunoscut este amintit în contextul disputelor de la mijlocul secolului al VI-lea, în legătură cu "Cele trei capitole", iar monofiziții cereau condamnarea lor, ca preț al împăcării cu Biserica. Acestea se refereau la persoana și opera lui Teodor de Mopsuestia, scrierile lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Teodor de Mopsuestia, scrierile lui Teodoret al Cirului și scrisoarea lui Ibas din Edesa. În cele diun urmă, împăratul Justinian a condamnat "Cele trei capitole", în 544, urmat de papa Vigilius, în 548. În această dispută a fost implicat și episcopul Valentinian din Tomis, care a scris papei aflat la Constantinopol, cerându-i explicații referitor la problema în dispută. La 18 martie 550, papa Vigilius îi răspundea episcopului Tomisului, asigurându-l că nu s-a abătut cu nimic de la dreapta credință
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]