19,622 matches
-
acolo. Și, Charles... — Ce-i? Nu spune nimănui că vii Încoace. Și adu și cheile alea pe care le-ai găsit. Alea pe care le-am văzut azi-dimineață la tine În birou. Cabrera e foarte interesat de ele... 27 O invitație În lumea subterană Clubul Nautico era Închis pentru tot restul zilei, cu tendele strînse peste balcoanele tăcute, ca o casă a secretelor tăinuindu-și amintirile de lumina soarelui. Mi-am lăsat Citroënul În parcare și am coborît pe rampă pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fapt, perfect normal, că omul ține la viața lui, Inchiziția trage o concluzie abjectă. Ea a înțeles că nu trebuie decât să amenințe cu moartea ca să-și impună dogmele. Astfel, orice abjurare devine, fără voia celui care a abjurat, o invitație la practicarea terorii ca metodă de convingere. Abjurarea ta, Galilei, a fost una din cele mai mari izbânzi ale Inchiziției. ― Dar asta nu e vina celor care se văd constrânși să abjure. Ei se trezesc într-o situație în care
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să mă saluți. Eram cocoțat pe coșul ăla de colo, fumând țigară după țigară. Stau acolo de vreo oră. Făcu semn către o nișă de lângă pianina cea prăfuită. —Mi-am cam marcat teritoriul în jurul ei. Nu se intră decât cu invitație. —Sunt invitată? zisei eu, mai vitează decât mă simțeam în realitate. Ar fi trebuit să mi se pară destul de ciudat cu partea de sus a costumului trasă peste pantalonii dungați, dar din moment ce nu-mi stătea mintea la altceva decât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la ceas și m-a anunțat: — Ar trebui să plec. Trebuie să merg să mă întâlnesc cu un producător de la BBC, așa că-n după-amiaza asta am de bătut drumul până-n White City1 și înapoi. M-am ridicat, urmând cu promptitudine invitația sugerată. — Îmi mulțumesc oricum că ai stat de vorbă cu mine, am zis. Sper că nu te-am sâcâit prea mult. Hazel s-a ridicat și m-a condus spre ușă. Am urmat-o pe micul hol atât de îngust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
amândoi deodată: fiecare mă ruga să-i fac cinstea de a găzdui în casa lui, făgăduind să se ocupe atât de slujitorii mei, cât și de animale. Nevoind să-l jignesc nici pe unul, nici pe celălalt, am refuzat ambele invitații, mulțumindu-le celor doi pentru ospitalitatea lor, și m-am instalat la han, care era foarte puțin confortabil în comparație cu cele din Fès; nu mă plângeam însă, căci, de mai multe nopți, nu mai avusesem parte de alt acoperiș decât bolta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
moartea sa. Buletine informative de la Jerusalem Post; un fond de ajutor pentru soldați; circulare de la Arutz Sheva, postul de radio al imigranților. Se întoarse la cele care veniseră înainte de moartea lui. Aceleași cereri și circulare. Stai puțin: unele personale. O invitație să vorbească la o demonstrație miercurea următoare. Asta însemna azi. O anchetă de la televiziunea germană; o invitație de a apărea pe un panou radio al BBC. Se uită mai departe, sperând să găsească vreun mesaj de la Ahmed Nour sau orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
postul de radio al imigranților. Se întoarse la cele care veniseră înainte de moartea lui. Aceleași cereri și circulare. Stai puțin: unele personale. O invitație să vorbească la o demonstrație miercurea următoare. Asta însemna azi. O anchetă de la televiziunea germană; o invitație de a apărea pe un panou radio al BBC. Se uită mai departe, sperând să găsească vreun mesaj de la Ahmed Nour sau orice ar fi putut explica cuvintele înfrigurate ale lui Rachel Guttman chiar din acea casă cu două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
intervenții În direct ca să Întrețin iluzia de interactivitate, În fine, mă străduiam să iasă ceva cât mai dichisit și, de cele mai multe ori, treaba dădea bine pe sticlă. N-am mers vreodată cu grandomania până la a crede că-mi făceam mari invitații - condiția accederii În program era ca ei să fie deja mari; știu Însă că nici nu l-am compromis major pe vreunul. Nu m-am mirat, prin urmare, când, prezentându-mă cuviincios la telefon, Adam Adam a ținut să menționeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Nu m-am mirat, prin urmare, când, prezentându-mă cuviincios la telefon, Adam Adam a ținut să menționeze deferent că mă știe și că a urmărit În mai multe rânduri emisiunea mea, care, În general, i-a plăcut. A acceptat invitația. Mi s-a părut că a contribuit la asta și faptul că, enumerând În treacăt câteva dintre motivele pentru care Îl abordam, i-am mărturisit că mă incitaseră punctele de suspensie din titlul comunicării lui prezentate cu puțin timp În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prestigioase foruri științifice străine, invitat frecvent la reuniuni internaționale... Mi-a Întrerupt nu foarte subtila laudatio În care mă lansasem cu fervoare interesată: - În tot binele e și o parte, oricât de mică, de rău. Regret, dar nu pot răspunde invitației decât peste vreo trei săptămâni, pentru că acum mă pregătesc pentru Congresul mondial de istorie de la Paris unde, o să râdeți, mi s-a solicitat să prezint o variantă detaliată exact a comunicării cu accidentele istoriei. De-aia spuneam că Începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai firesc și, până la un punct, nimic nu lezase hotarele normalului. Care era Însă punctul ăla nenorocit unde se plasa momentul de declanșare a derivei? Hai să vedem. Obiectiv și impersonal. Așadar, un profesor de la o universitate din est primește invitația de a participa la Congresul mondial de istorie de la Paris și de a susține o comunicare prezentată, Într-o primă formă, cu șase luni Înainte În Olanda. Nimic neobișnuit până aici. Mergem mai departe. Plecarea spre Franța, zborul, Elvira, conversația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
puțin și am făcut câțiva pași până la fereastra dincolo de care se Întindea parcul dens ce Împresura clădirea sanatoriului. Ca să trag de timp, am mimat o preocupare subită pentru peisajul de-afară. Nu mă hotăram dacă să dau sau nu curs invitației. Până la urmă, mi-am luat inima În dinți, bazându-mă pe convingerea că dorința profesorului de a se destăinui - de a mi se destăinui - nu era mai mică decât dorința mea de a asculta. - Ca să fiu foarte sincer... nu știu cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lor se stingea Încet-Încet, așa Încât am avut curajul să scoatem capetele și să-i urmărim. S-au oprit În dreptul uneia dintre ușile acelea tip hală industrială, iar glasul lui Zoran s-a auzit limpede, pentru că omul șarja teatral enunțul unei invitații ceremonioase: - Poftim, e rândul tău... A urmat o pauză scurtă, de parcă celălalt ar fi reflectat la ce trebuie să spună. - Time is money, a rostit la fel de teatral, ca și când ar fi spus to be or not to be pe scena Metropolitanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ei din beton armat cu probabile exerciții profesioniste de cultivare a echilibrului lăuntric. Îți pot fi de folos cu ceva? am Întrebat-o, ca să vadă că-i sunt alături. Spune-mi mai exact despre ce e vorba, poate, cine știe... Invitația era și nu era formală; aveam eu ceva În cap când i-am cerut asta. Un prieten al meu, de profesie mare poet, Îmi povestise odată o Întâmplare care mi se fixase robust În memorie și la a cărei izvor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
puțin implicat, și din afară, s-ar putea să se vadă mai bine. Spune orice Îți trece prin cap, eventual, pune-mi Întrebări, oricare ar fi ele și oricât ți s-ar părea de aiuristice, poți să știi? Nu era invitația de natură să-mi stimuleze În cel mai Înalt grad imaginația și elanul interogativ, dar... - Spune-mi, te rog, În câte bănci sunt depuși banii? Câte conturi avem În total? - Nici nu e nevoie să număr, am mai făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
scria Basilio Telles în 1905, datoria portughezilor era să reziste; "am fi satisfăcut mândria națională, ceea ce prețuiește nu numai cât Africa, ci cât toate continentele adunate la un loc". Poetul Guerra Junqueiro publică un injurios și frenetic poem, Finis Patriae, invitație la regicid. Iar întrun ziar din Coimbra, Ultimatum, un student în medicină, Antonio José de Almeida, în vârstă de 27 de ani, semnează un articol intitulat " Ultimul Bragança", prin care întrece tot ce se publicase până atunci împotriva lui Don
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de somn, o zi de vacanță, un spectacol, un fel de mâncare etc. În a doua jumătate a lunii aprilie 1928, intrarea în guvern a lui Salazar e iminentă. Dar de data aceasta, Salazar nu mai acceptă atât de repede invitația de a colabora la guvern. Experiența din iunie 1926, când ofițerii alergaseră să-l ia de la Vimieiro ca să-l demită o săptămâna mai târziu, era încă destul de proaspătă. De data aceasta nu primea să facă parte din guvern decât în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Harvard până la retragerea sa din Învățământ În 1959. Nabokov și-a publicat primul roman În limba engleză, Adevărata viață a lui Sebastian Knight, În 1941. Îi urmează, În ritm susținut, celelalte titluri: Ada: Râsete În Întuneric; Pnin; Duzina lui Nabokov; Invitație la o decapitare; Mary; Bend Sinister; Glorie; Foc palid; Lucruri transparente; O frumusețe rusă și alte povestiri; Darul; Apărarea; Ochiul; Rege, regină, tâlhar; Opinii ferme; Poezii și probleme; Inventarea valsului; Priviți arlechinii; Tiranii distruși; Detalii ale unui apus de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
că a fost suficientă osteneala de a le scrie că ele trebuie savurate ca atare. Ultimele mele prefețe la versiunile engleze ale volumelor Zașcita Lujina, 1930, (Apărarea, Weidenfeld & Nicolson, 1964), Otcianie, 1936) (Disperare, Weidenfeld & Nicolson, 1966), Priglașenie na kaznî, 1938 (Invitație la o decapitare, Weidenfeld & Nicolson, 1959), Dar, 1952, devenită serial (Darul, Weidenfeld & Nicolson, 1963) și Sogliadatai, 1938 (Ochiul, Weidenfeld & Nicolson, 1965) oferă o descriere suficient de amănunțită și de picantă, perioadei creatoare a trecutului meu european. Cei care doresc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
E.: Harton, Johann Heinrich: Hartung, Regina măritată Johann Jakob Fischer: *Harvard: Hessen, Josif Vladimirovici: Hippius, Zinaida vezi Merejkovski. Hippius („Bestuje“) Vladimir Vasilievici: Hodașevici, Vladislav Felicianovici: *Hodunov, M.E.: Hofeld, Evghenia Konstantinovna: Hormuzachi vezi Hurmuzaki. Hristofor (valet): Hunt Violet: Hurmuzachi C: Iaremici: *Invitație la o execuție: Iuri vezi Traubenberg Iuri, Evghenavici. Ivan (al doilea grădinar): Ivan (pădurar): Ivan I, Ivan II (valeți): Jernosekov, Vasili Martinovici: Kamenka: Kaminka, August Isakovici: Kerenski, Aleksandr Fiodorovici: Kissingen. Bad: Kleist, Heinrich von: Kolomeițev, Nikolai Nikolaevici: Kolomeițeva, Nina Dmitrievna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
transformaseră în plantație de crini. Când venea și romul cu care îmi încheiam, în sfârșit, lectura articolului publicat la prânz, eram hotărât ca, imediat ce ajung acasă, să-i dau telefon conului Str. și să-i spun că, în sfârșit, accept invitația de a merge cu ei. Îmi propusese să intru în partidul lor, ceva cu „craților“ în coadă, să fiu șeful propagandei și să mă aleg senator de T. Dacă nu adormeam în troleibuz, mă lua somnul imediat ce intram în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cinei de adio. Abia așteptam să vină seara, să-i telefonez Esterei și să-i aud reacția. Nu vedeam de ce m-ar fi refuzat și, mai ales, îmi pregăteam argumente pentru fiecare eventuală încercare a ei de a nu accepta invitația mea. Eram pregătit să-i suport chiar cele mai grele cuvinte, dar voiam să-i demonstrez că știu cum se despart doi oameni bine-crescuți, rafinați chiar. Cu astfel de gânduri am plecat spre casă. În stația troleibuzelor, chiar în fața restaurantului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
troleibuzelor, chiar în fața restaurantului „Cișmigiu“, aceeași necunoscută forță care îți aduce uneori cele mai imperative gânduri și cele mai năvalnice dorințe, silindu-te să le urmezi fără nici o putință de refuz, mi-a insuflat convingerea că, înainte de a-i adresa invitația Esterei, ar fi fost necesar să inspectez terenul viitoarei întâlniri de adio. Să văd cum este în restaurant, să nu mă simt străin de tot când voi veni cu ea, să mă fac știut cel puțin de un chelner, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ei plecase să se stabilească la Latacunga. Nu avea prin urmare cui să dea socoteală pentru faptele ei, iar aventura din Galápagos i se păru cea mai de dorit și mai logică, dată fiind situația. Sfîrși așadar prin a accepta invitația și, două luni mai tîrziu, se Îmbarcară În portul Guayaquil, Într-o grațioasă și elegantă goeletă albă, Iluzia, În compania primului grup de cincisprezece indieni din Otovalo, a unui căpitan taciturn și a șase mebri ai echipajului. PÎnă În acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
viață în afara vizitelor regulate la Stacey și a serilor cu cafea dezgustătoare și a păcii de neimaginat. Totul era uluitor de ușor: Lena mă acceptase fără împotrivire și chiar de la prima vizită atmosfera fusese atât de relaxată și non-critică încât invitația pe care mi-o adresase de a trece din nou pe acolo a doua zi păruse cel mai natural lucru din lume. În propria-i casă, Stacey se dovedise a fi și mai adorabilă decât mi-aș fi putut imagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]