18,875 matches
-
kulli šay’în Qadr „puternic peste toate”. Din contexte rezultă că această putere se exercită cu privire la diverse acțiuni concrete: în creație (24, 45/44), asupra naturii, dând și luând viața (18, 45/43), pentru a-i învia pe cei morți (46, 33/32), pentru a-i izbăvi pe credincioși (22, 39/40) etc. Acest nume mai apare de patru ori împreună cu ‘alm (16, 70/72; 30, 54/53; 35, 44/43; 42, 50), o dată împreună cu ‘afó (4, 149/148
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ești Stăpânul meu în viața de acum și în viața de apoi...” (GG) ...All"h huwa al-Wal wa-huwa yu≤ al-mawt" wa-huwa ‘al" kulli šay’în qadr (42, 9/7): „...Dumnezeu este singurul Oblăduitor! El îi va învia pe cei morți, căci El asupra tuturor are putere.” (GG) wa-huwa alla: yunazzilu al-ghayÖa min ba‘di m" qana”ó wa-yanšuru ra≤mata-hu wa-huwa al-Wal al-′amd (42, 28/27): „El este Cel care face să cadă ploaia când oamenii sunt deznădăjduiți
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
All"h yab‘aÖu mân f al-qubór (22, 7): „Dumnezeu îi va scula pe cei din morminte.” (GG) Öumma ba‘aÖn"kum min ba‘di mawtikum (2, 56): „Apoi din moarte v-am sculat.” (GG) Numai Creatorul poate să învieze morții. De aceea așezăm numele al-B"‘iÖ în acest câmp semantic. 2.1.9.8. al-Mubdi’, al-Mu‘d nu apar nici ele ca atare, ci, în sura pe care o citează Sufy"n, sórat al-Burum, v. 85, 13 conține verbele respective
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
iarăși se va împăca cu robii săi” (2Mac 7,33). „Telle est la foi qui fait leș martyrs, la double certitude que tout vaut mieux que d’offenser le Dieu vivant, et que s’attacher à lui rend vainqueur de la mort”.192 În cea mai adâncă nenorocire, Iov are neașteptatul strigat de încredere: ’an y":a‘ț Go‘al ƒ"y we-’aƒ"rÄn ‘al ‘"p"r y"qóm we-’aƒar ‘Är niqepó zo’Ö: „Știu că Răscumpărătorul meu e viu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dreapta credință și începe astfel: paraggéllÄ enÀpion to¤ theo¤ to¤ zÄiogonoúntos tà pánta...: „Îți poruncesc înaintea lui Dumnezeu, Cel ce aduce toate la viață...” (BS) În Rom 4,17, este tot apoziție și se referă mai precis la învierea din morți, dar e urmat de o propoziție care descrie crearea din nimic: katénanti s...țtheo¤ to¤ zÄiogonoúntos toùs nekroùs kaì kalo¤ntos tà mg ónta hÄs ónta: „în fața s...ț lui Dumnezeu, care înviază pe cei morți și cheamă la ființă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
precis la învierea din morți, dar e urmat de o propoziție care descrie crearea din nimic: katénanti s...țtheo¤ to¤ zÄiogonoúntos toùs nekroùs kaì kalo¤ntos tà mg ónta hÄs ónta: „în fața s...ț lui Dumnezeu, care înviază pe cei morți și cheamă la ființă cele ce încă nu sunt.” (G-R) 3.2.1.8. Drept, Judecător 3.2.1.8.1. díkaios: „dirept” (SC); „drept” (celelalte traduceri românești); „iustus” (Vg); „juste” (BJ); „righteous” (În 17,25), „just” (În 1,9
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
el pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, care, înălțat pe cruce asemenea șarpelui de arama tămăduitor (În 3,13), s-a suit „unde era mai înainte” (În 6,62) și va veni în slavă la sfarsitul timpurilor să judece viii și morții. 3.2.2.5. Numele revelat: ho hyiòs to¤ theo¤: „Fiul lui Dumnezeu” (toate traducerile românești); „Filius Dei” (Vg); „le Fils de Dieu” (BJ); „the Son of God” (RSV). În Vechiul Testament, si de aici în cel Nou, cuvântul „fiu” nu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
princeps” (Vg); „le Prince” (BJ); „the ruler” (RSV). Se întâlnește o singură dată, la începutul Apocalipsului (1,5), cănd autorul se adresează „celor șapte Biserici care sunt in Asia” salutându-le „din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel întâi născut din morți, Domnul împăraților pământului (ho árchÄn tÄÎn basiléÄn tQÎs gQÎs)” (C). Traducerea cu „Stăpânul” (Bl) sau „Stăpânitorul” ni se pare mai potrivită. Vulgata și BJ au șansa de a putea transfera mai bine, în limbile în care traduc, sensul lui árchÄn
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care conduce spre viață este greu de transferat. „Începătorul vieții” o aproximează destul de bine, sugerând în plus ideea de creație. Ea poate fi pusă în legătură și cu expresia paulină: prÄtótokos ek tÄÎn nekrÄÎn (Col 1,18), „întâiul-născut dintre cei morți”, acela care, înviind, îi va readuce la viață pe cei morți. Semnificații de bază: cel care are viața în sine și o transmite. 3.2.2.9.2. ho ártos tQÎs zÄQÎs: „pâinea vieții” (toate traducerile românești); „panis vitae” (Vg
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
aproximează destul de bine, sugerând în plus ideea de creație. Ea poate fi pusă în legătură și cu expresia paulină: prÄtótokos ek tÄÎn nekrÄÎn (Col 1,18), „întâiul-născut dintre cei morți”, acela care, înviind, îi va readuce la viață pe cei morți. Semnificații de bază: cel care are viața în sine și o transmite. 3.2.2.9.2. ho ártos tQÎs zÄQÎs: „pâinea vieții” (toate traducerile românești); „panis vitae” (Vg); „le pain de vie” (BJ); „the bread of life” (RSV). Este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
vine din credință și din unirea cu Hristos, care începe de pe pământ și continuă dincolo de moarte. Pentru viața fizică obișnuită, apostolul Pavel folosește cuvântul bíos291. Semnificații de bază: cel care are viața în sine și o transmite chiar și celor morți. 3.2.2.9.4. pne¤mă zÄiopoio¤n: „duh făcătoriu de viață” (SC); „duh de viiață făcătoriu” (Blaj); „duh făcător de viață” (BVA); „duh dătător de viață” (G-R, BS, C); „în Spiritum vivificantem” (Vg); „esprit vivifiant” (BJ); „a life-giving
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
i-a pregătit cunună dreptății. În Fp 10,42, Petru spune despre Isus: ho¤tós estin ho hÄrisménos hypò to¤ theo¤ kritgs zÀntÄn kaì nekrÄÎn, „El este Cel rânduit de Dumnezeu să fie judecător al celor vii și al celor morți”. Iar Iacob, vorbind în îndemnurile finale ale epistolei sale despre iminentă venirii Domnului, spune: ido¤ ho kritgs prò tÄÎn thyrÄÎn héstQken, „iată, Judecătorul stă în fața porților!” (Iac 5,9). Metaforă antropomorfizantă a judecătorului suferă însă amendamente în Noul Testament, în special
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în salutul autorului Apocalipsului, într-o înșiruire de titluri: „...hâr vouă și pace de la Cel care este și care era și care vine și de la cele șapte duhuri care sunt înaintea tronului lui și de la Isus Hristos, Martorul credincios, Întâiul-născut din morți și Stăpânitor peste regii pământului.” (1,4-5) Deși „Martor” e nume divin și în Vechiul Testament 297, aici sensul nu este juridic, ci, în spiritul întregului Nou Testament, are semnificația „cel care dă mărturie”. Hristos da mărturie fidelă despre Dumnezeu-Tatăl, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pollÄÎn: „Fiul omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața că răscumpărare pentru multi.” 301 (t.n.) Semnificații de bază: Cel care îi eliberează pe oameni de păcat cu prețul propriei pătimiri și morți + metonimie. 3.2.2.13.3. ho amnòs to¤ theo¤: „Mielul lui Dumnezeu” (toate traducerile românești); „agnus Dei” (Vg); „l’agneau de Dieu” (BJ); „the Lamb of God” (RSV). Este numele metaforic cu care Ioan Botezătorul îl desemnează pe Isus
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ca, deși cele două elemente ale acestor expresii nu sunt așezate în aceeași ordine, numele au aceeași semnificație: stăpân absolut asupra vieții și a morții. Totuși, la numele biblic, ordinea „Dătător de moarte - Dătător de viață” conotează ideea scoaterii celor morți din Șeol și a determinat traducerea „Cel care omoară și înviază”. Noul Testament folosește doar al doilea element al expresiei când îl numește pe Dumnezeu ho zÄiogonÄÎn („Cel ce dă viață/ înviază șmorțiiț” - 3.2.1.7.2.). 4.2.10
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
o mașină infernală, ascunsă într-un coș plin cu mere, a ucis trei (!) militari. În teritoriu (Marca- Márkaszék, Cosniciu de jos-Alsó Kaznacs, Cosniciu de sus - Felsőkaznacs, Lesmir-Lecsmér, Porț-Porc, Camar- Kémer) se desfășurau deja operațiunile de cercetare, soldate nu rareori cu morți. În rapoarte se menționa deseori împușcarea celor care încercaseră să evadeze și/sau să organizeze acțiuni de rezistență, explicație ce dădea de bănuit. Echipa locotenentului Bedő și-a început activitatea în comună, de altminteri cu populație majoritară maghiară, consemnând găsirea
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
cărbuni Încinși, ulei fierbinte) sau Îngurgitarea unor substanțe considerate periculoase, În scopul dovedirii nevinovăției sau a probării puterilor magice; e) posedarea de către spirite permite transmiterea unui mesaj din partea puterilor supranaturale; f) necromanția - mesajul ascuns este descifrat din comunicarea cu cei morți sau interpretarea corpului În descompunere; g) interpretarea animalelor - forma și comportamentul animalelor sau aranjarea unor părți din corpul animalelor oferă răspunsul la evenimente din viitor; h) interpretarea mecanică - cele mai variate forme de divinație se bazează pe manipularea diferitelor obiecte
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lui Turner poate fi lărgit pentru a include „și alte concepții despre suferință, precum cele pe care omul le atrage singur asupra sa, de tipul păcatului sau al karmei, sau cele care derivă din suferință, precum poluția datorată menstruației, nașterii, morții, suferințe care, deși neutre din punct de vedere moral, solicită totuși rituri de purificare”. Din aceasta perspectivă, conceptul cultural de vindecare se referă atât la maladiile trupului, cât și la cele ale spiritului, iar pe o scară mai largă, la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
135-139; vezi și D. Levinson, 2004, pp. 167-169; B. Meyer, 1999, p. 114) susțin că cele mai frecvente cauze „magice” care conduc la anularea stării normale sunt: a) pierderea sufletului: definit fie ca o anumită parte a persoanei care supraviețuiește morții, fie ca un spirit care protejează acea persoană, sufletul poate „fugi” În vis sau În timpul activităților cotidiene, mânat de un fel de intenții călătoare. Sau poate fi răpit de alte puteri, duhuri, vrăjitori, animale magice etc. Recuperarea sufletului implică o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care stabilesc și mențin legături personale cu anumite spirite, prin folosirea, În mod controlat și definit cultural, a unor stări alterate de conștiință (altered states of consciousnes - ASC). Șamanii folosesc puterea dobândită de la spirite pentru a vindeca, pentru a conduce morții către destinația lor finală, pentru a influența animalele și forțele naturii Într-un mod favorabil comunității, pentru a declanșa atacuri asupra dușmanilor și pentru a-și proteja comunitatea de atacuri din afară (P.D. Joralemon, 2001, p. 14032; vezi alte definiții
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
asupra spiritelor (i.e. Înfrângerea acestora) În viața de zi cu zi a societății. Activitatea șamanilor este concentrată În mod deosebit asupra vindecării magice. De asemenea, ei se ocupă cu divinația, alungarea spiritelor rele și contracararea faptelor acestora, conducerea sufletelor celor morți către lumea de dincolo. Frecvent, șamanii sunt organizați În confrerii (ceea ce implică numeroase rituri de selectare și de inițiere progresivă În tainele șamanismului). Ei conduc diferite ceremonii colective și se angajează În pelerinaje către anumite locuri sacre. De asemenea, posedă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
crimelor, războiului sau vânătorii. Cum poate fi Împăcat gestul sângeros și distrugerea unui animal util, devotat omului, cu ideea adorării divinităților? După E. Leach (1976, pp. 83-84) „omorârea darului” se explică prin aplicarea unor serii de analogii simbolice: sufletele celor morți trec din lumea normală În lumea de dincolo, a zeilor, prin mai multe spații liminale, de tranziție. În urma acestei treceri, ele devin nemuritoare, devin strămoșii protectori. Dacă vrem să transmitem ceva către această lume, „darul” trebuie să urmeze un traseu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
hainele pregătite din timp. Numeroase obiecte cu semnificație simbolică, legate de drumul mitologic pe care sufletul trebuia să Îl parcurgă după separarea de lumea de aici („mitul marii treceri”, În formula lui Mihai Pop), erau acum depuse lângă corpul celui mort: În buzunare i se puneau bani pentru a plăti „vămile”, În mână sau lângă el - o cruce de ceară sau o lumânare pentru a-i lumina calea. Pânza albă care Îl Învelea („păioara”) urma să devină o punte pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
calea. Pânza albă care Îl Învelea („păioara”) urma să devină o punte pe care el va putea traversa râurile de foc care-l separă de locul de odihnă veșnică. În unele părți ale țării se face o lumânare lungă cât mortul, numită „toiag” sau „stat”, care se Încolăcește În forma unei spirale și care Îi va arăta drumul spre Rai. S.F. Marian (1995, pp. 112-125) menționează și obiceiul de a face „pomul”, adică o creangă de măr sau alt pom roditor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Împodobită, pe care se pune o scară făcută din făină de grâu și o sticlă cu apă: prima Îl ajută să urce către lumea de dincolo, a doua Îi va potoli setea sau va stinge mările de foc peste care mortul trebuie să treacă. Odaia În care urma să fie depus era curățată, acoperindu-se oglinzile și evitându-se ca vreun animal (În special pisica) să intre În acea cameră: dacă trece peste mort, Îl va transforma În strigoi. Despărțirea de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]