18,636 matches
-
era sceptic față de inițiative civice precum Carta 77, starea cehilor sub comunism era doar un apendice al problemei mai vechi a identității naționale și destinului lor În inima Europei, unde națiunile și popoarele mici au fost supuse dintotdeauna riscului dispariției. Rostul opoziției intelectuale din țară și de peste hotare, credea el, era de a aduce această preocupare În atenția opiniei internaționale, și nu de a pierde timpul Încercând să transforme imperiul „bizantin” al Moscovei. Mai mult, Europa Centrală era „destinul Vestului, Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să alunece definitiv În uitare. Aceasta e nostalgia ca Angst: teama că, Într-o bună zi - destul de curând - panourile informative de culoarea pământului amplasate pe lângă autoroutes impecabil proiectate și magnific construite nu vor mai avea pentru francezi nici o semnificație. Ce rost ar mai avea să faci aluzie (prin semne, apoi prin denumiri) la catedrala de la Reims, amfiteatrul din NÎmes, podgoriile de la Clos de Vougeot, la Mont Sainte Victoire sau la câmpul de bătălie de la Verdun dacă aluzia rămâne neînțeleasă? Ce va
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de ani de la eliberarea din lagărul de la Buchenwald. Chiar dacă Europa ar putea cumva să se agațe la nesfârșit de memoria vie a crimelor trecute (numeroasele muzee și memoriale, oricât de necorespunzătoare, au fost gândite exact cu acest scop) nu are rost. Memoria este, prin natura ei, părtinitoare și discutabilă: ce e pentru unul mențiune este pentru altul omisiune. Ea nu reprezintă un ghid bun pentru cunoașterea trecutului. Prima Europă postbelică a fost Înălțată pe o memorie deliberat imperfectă - pe uitare ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
afișată și de fapt antifrastică a cărții. În afară de asta, țesătura intertextuală, atâta câtă există, se alimentează mai mult din stereotipiile civilizației europene moderne și ale culturii de masă, decât din marile texte. În lipsa oricărei concepții privind articularea între registre și rosturile ei, căci istoria vagă a naratorului selenar, nemuritor și rece, și a iubirilor sale terestre nu reușește să coaguleze ansamblul, plonjonul în cotidian și trivial, speculația doctă, digresiunea eseistică se succed într-un ansamblu în mod simptomatic descusut. Cu Requiem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
alte forme va deveni flori albe și pururi nestinse. Frământările și durerile pământești vor înceta! Camarazilor mei: „Noi suntem mărturia unei lumi ce-a fost, Cu sânge cald roșit-am caldarâm și flori, Noi am slujit vecia neamului și-un rost Pe fruntea țării pus-am aurori.” „Adu-ți aminte, Doamne, de toți ai mei. Primește-i sub scutul Tău. Iartă-i și odihnește-i în pace. Celor vii dă-le tărie și biruință asupra potrivnicilor, ca România legionară să înflorească
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
organizatorii incursiunii. Nu am avut răgaz pentru a medita mai mult. Destinul omului și existența noastră fugară pe acest pământ sunt fulgerări scurte drapate cu bucurii și pătimiri, căderi și înălțări, înfrângeri și biruinți, și aceasta depinde de cum îți interpretezi rostul tău, departe de Dumezeu, sau în slujba Sa și a iubirii aproapelui, îmbrăcat în giulgiul muncii și veșnicei dăruiri, cu sufletul urcând și trupul coborând. Am plecat cu sufletul ușurat, încărcat de emoții și planuri viitoare. Am privit înapoi Fortul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
drumul și nu s au supus temutului Conducător. Frățiile de Cruce sunt mugurii roditori și vor înflori veșnic, asigurând continuitatea și tinerețea Mișcării legionare. Crescuți în Duhul Creștin și dragostea de Neam, Frații de Cruce își vor găsi în Legiune rostul vieții omului, căutat de tot muritorul. Constantin Popovici, departe gândul lui de a se considera mai bun decât Frații, a fost secretarul unității „C”, confirmat de faptele sale. Urmărit de Siguranța Statului, „copoii” au reușit să aresteze un lot de peste
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
sunt atacați și insultați de chiar foștii colegi de suferință cu care în temniță au făcut front comun împotriva dușmanului comun, comunismul. Momiți de opiul puterii, privilegiile sunt singura lor aspirație și nu mai văd scopul suferinței, esență divină a rostului omului în viață, care aduce pace și mântuire pentru care trebuie să militeze tot omul generos și devotat unui ideal. „Cea mai dureroasă rană este aceea făcută de mâna unui prieten.” (Sf. Nicodim Aghioritul) Dar minciuna și răutatea forfotesc în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Omul, zidire dumnezeiască, izvor continuu de apă lină, nu mai curge în matca sa. Ochiul său limpede, cu care scruta văzduhul și sfredelea zări, s-a ofilit. Departe, tot mai departe, frumuseți divine se afundă, înstrăinându-l pe om de rostul său și de Creatorul său, Dumnezeu, Tatăl Atotștiitorul, Făcătorul Cerului și al Pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Catapeteasma neamului nostru creștin se clatină. „Desfrâul se desfată în tainice cotloane”. Nemunca și ferocea sete de îmbogățire pe seama altuia întunecă mintea celor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
dureros că aceste acte de injustiție împotriva legionarilor le fac mulți români. Ei sunt niște renegați și o fac din interese meschine, slugarnici, conștienți sau inconștienți, ceea ce înseamnă vânzare și trădare. Chinul necurmat continuă și azi. Omul e departe de rostul său. Legionarii sunt românofili. De aceea, trădarea de neam pentru legionari este actul cel mai reprobabil și nu putem da altă replică decât lupta și moartea noastră pe care noi nu le-am ocolit niciodată și nu vom putea tăcea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
al Lui.” Pătimirea este creatoare, ea înflăcărează pe om atunci când are un scop măreț, un ideal sfânt și devine punct cardinal în viața sa spre care mărșăluiește ducându-l la biruința finală, crezul său. Temporarii învingători sunt lipsiți de conștiința rostului omului pe pământ și uzurpatori ai legilor divine pe care le neagă considerându-le povară. Sunt impostori, șarlatani și lași. Ei slujesc materiei. Sunt lipsiți de demnitate, mincinoși, paraziți care trăiesc din munca altora, păcat împotriva căruia ei pretind că
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
mai răsare, Clipa trecerii mă doare. Vise arse, vise arse, Strânsu-s-au cuțit în oase, Sfredelesc la geam trecutul, De mă doare ca și cnutul Căci nu pot le-afla cuvântul Câte-au fost, au! câte-au fost, Câte și fără de rost! Numai însetatul poate Scormonind prin vremi și fapte Prin hățiș tăind poteci Ca și cei trecuți în veci, Va găsi un strop de apă Pentru suflet, pentru sapă, În lugubra noastră groapă! Nu-mi da plânsul neputinții Ci dă-mi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
subiect la ordinea zilei la începutul deceniului al patrulea. Vizate sunt „celebritățile” generației tinere, precum și revistele sau gazetele în care ele se exprimă: „Azi”, „Cuvântul”, „Gândirea”. Autorul articolului crede că generația sa s-ar putea numi „generație de tranziție”, fiindcă rostul ei, eșuat acum, ar fi fost acela de a realiza legăturile între „generația activă a războiului [...] și cea crescută și trăind viața oferită de vremurile mai noi”. Și, apăsând pe „lipsa de ideal a generației”: „O generație întreagă și-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290658_a_291987]
-
eșuat acum, ar fi fost acela de a realiza legăturile între „generația activă a războiului [...] și cea crescută și trăind viața oferită de vremurile mai noi”. Și, apăsând pe „lipsa de ideal a generației”: „O generație întreagă și-a pierdut rostul de a fi. Belșugul de energie al unei epoci este lăsat să putrezească în mod inutil”. V. își propune să mobilizeze tânărul intelectual împotriva răului social, să stimuleze cercetarea, creația, atitudinea protestatară, să descopere „adevăratul Banat, adevărata Timișoara”, să afirme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290658_a_291987]
-
part dans leș champs expire mon frère le vent. Je m'efforce d'être et je suiș encore un instant. Dans le champ quelque part est mort mon frère le vent. Toamnă sângerează peste un mers bătrân. Printre umbre prelungi rostul mi-amân. L'automne saigne sur le flâneur ancien. Parmi leș ombres allongées je remets à plus tard mon destin. L'automne blessé saigne sur un ancien aller. Parmi leș longues ombres j'ajourne mă destinée. Spre nu știu ce sfârșit un
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de parler du " secret baș de la terre ", le traducteur parle du " secret enfoui sous la terre ". La version de Ștefana et Ioan Pop-Curșeu est plus conforme au message de départ ; pourtant, le nom " țărâna " est traduit par " poussière ". " Zăbovește prin rostul/grădinilor pajul. " " Le page s'attarde/dans l'ordonnance des jardins. " (Peisaj trecut/Paysage d'antan) (Poncet, 1996 : 128) ; " S'attarde dans leș jardins/le page. " (Paysage passé) (Villard, 2010 : 91). Leș vers source șont construits sur une ambiguïté sémantique
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
dans l'ordonnance des jardins. " (Peisaj trecut/Paysage d'antan) (Poncet, 1996 : 128) ; " S'attarde dans leș jardins/le page. " (Paysage passé) (Villard, 2010 : 91). Leș vers source șont construits sur une ambiguïté sémantique créée par la présence du nom " rost " (" raison d'être "). Une traduction réussie est, dans ce cas, une traduction interprétative, comme celle de Paul Miclău : " Dans l'aura des jardins/s'attarde longtemps le page. " (Paysage d'antan) (1978 : 347). La version de Jean Poncet est construite
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
pas à se rendre compte." " Leș mots soulignés șont des auteurs. 1517 V. Lucian Blaga, Peisaj trecut (Paysage d'antan), în Poemele luminii/Leș poèmes de la lumière, traduction de Paul Miclău, op. cît., p. 347 : le texte source " Zăbovește prin rostul/grădinilor pajul./ Un zbor de lăstun/iscălește peisajul. " (Blaga 2010 : 153) est traduit par : " Dans l'aura des jardins/s'attarde longtemps le page./ Un vol de martinet/signe enfin le paysage. " À part la rime " page "/" paysage ", facilitée par
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
analiză modernă a operei literare trebuie să pornească de la probleme mai complexe: de la modul ei de existență, de la sistemul ei de stratificare. *9 54 <titlu> 3. Funcția literaturii În orice studiu coerent, natura și funcția literaturii trebuie să fie corelative. Rostul poeziei decurge din natura ei : fiecare obiect sau clasă de obiecte se poate folosi în modul cel mai eficace și mai rațional doar potrivit naturii lui sau principalei lui însușiri. El capătă o utilizare secundară numai când funcția lui primară
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
autorilor, intenții care se presupune că pot fi studiate în cadrul istoriei -criticii și a gustului literar. De obicei se consideră că dacă putem stabili aceste intenții și putem constata că autorii și le-au realizat, critica nu-și mai are rostul. Autorul a servit un obiectiv contemporan și nu mai este nevoie și nici nu avem măcar posibilitatea de a-i mai critica opera. Metoda duce astfel la admiterea unui singur criteriu critic, cel al succesului contemporan. Există apoi nu una
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
și d-l Kimon Loghi; i-au spus-o toți admiratorii d-sale și d-sa îi crede, căci în subiectele alese, vrea să ne povestească ceva, iar nicidecum să ne reprezinte ceva. Și ar trebui totuși, căci acesta este rostul picturii. Poezia e un accesoriu la calitatea pictoricească și se vădește în modul de expunere, iar nu în alegerea subiectului. Subiecte "Poetice" nu există pentru pictor 432. Și Francisc Șirato remarcă decorul teatralizat, artificialitatea postúrilor, a gesturilor, în aceeași manieră
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Înlătura, nu este nou și el s-a manifestat Întotdeauna supărător. În urma unei inspecții făcute la o școală, pe vremea când era revizor școlar pe județele Iași și Vaslui, Mihai Eminescu nota Într-un proces verbal, ca latură a neîmplinirii rostului Învățării, că „elevii Învață pe de rost.” Nu-mi amintesc să fi Întâlnit o școală, În lunga mea activitate didactică, de 50 de ani, unde o parte din elevi să nu Învețe pe de rost datele importante, probabil că deficiența
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a manifestat Întotdeauna supărător. În urma unei inspecții făcute la o școală, pe vremea când era revizor școlar pe județele Iași și Vaslui, Mihai Eminescu nota Într-un proces verbal, ca latură a neîmplinirii rostului Învățării, că „elevii Învață pe de rost.” Nu-mi amintesc să fi Întâlnit o școală, În lunga mea activitate didactică, de 50 de ani, unde o parte din elevi să nu Învețe pe de rost datele importante, probabil că deficiența aceasta nu va putea fi Înlăturată nicicând
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
verbal, ca latură a neîmplinirii rostului Învățării, că „elevii Învață pe de rost.” Nu-mi amintesc să fi Întâlnit o școală, În lunga mea activitate didactică, de 50 de ani, unde o parte din elevi să nu Învețe pe de rost datele importante, probabil că deficiența aceasta nu va putea fi Înlăturată nicicând din procesul de instrucție și educație. Și apoi nu e o noutate faptul, pentru că „repetiția este mama Învățării”, ori acest postulat, se pare că exprimă un adevăr universal
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
brahilogie: scurtarea cuvântului prin subînțelegere sau elipsă:„C-au avut nuntași / Brazi și păltinași. Preoți, munții mari / Păsări, lăutari, Păsărele mii / Și stele făclii...”(Miorița) - calambur - compunere care exprimă echivocul având la bază similitudinea sunetelor: „Nu contest că femeile au rostul lor pe lume, dar odată ajunse neveste Îți strică toate rosturile.” „Asemine nu voi pomeni despre nedelicatețea unui cârd de boi care, Întâlnindu-se cu noi pe podul de la Răpciuni, voia să ne arunce cu coarnele În Bistrița, sub cuvânt
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]