19,047 matches
-
și printr-aceasta, deschidere spre ceilalți.” În limba română se folosesc mai multe nume: Începând cu Conciliul Vatican II, Biserica Catolică preferă sintagma "sacramentum reconciliationis" (lat. "sacramentul împăcării"). În Bisericile Ortodoxe, Catolice, vechi orientale, pocăința e una din cele șapte taine, făcând parte, dimpreună cu maslul, din grupa tainelor de vindecare. În Bisericile lutherane nordice, e una din cele trei taine, dimpreună cu botezul și euharistia. Anglicanii din mișcarea High Church consideră pocăința drept una din tainele mici, câtă vreme botezul
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
română se folosesc mai multe nume: Începând cu Conciliul Vatican II, Biserica Catolică preferă sintagma "sacramentum reconciliationis" (lat. "sacramentul împăcării"). În Bisericile Ortodoxe, Catolice, vechi orientale, pocăința e una din cele șapte taine, făcând parte, dimpreună cu maslul, din grupa tainelor de vindecare. În Bisericile lutherane nordice, e una din cele trei taine, dimpreună cu botezul și euharistia. Anglicanii din mișcarea High Church consideră pocăința drept una din tainele mici, câtă vreme botezul și euharistia sunt tainele mari. Dimpotrivă, anglicanii din
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
Catolică preferă sintagma "sacramentum reconciliationis" (lat. "sacramentul împăcării"). În Bisericile Ortodoxe, Catolice, vechi orientale, pocăința e una din cele șapte taine, făcând parte, dimpreună cu maslul, din grupa tainelor de vindecare. În Bisericile lutherane nordice, e una din cele trei taine, dimpreună cu botezul și euharistia. Anglicanii din mișcarea High Church consideră pocăința drept una din tainele mici, câtă vreme botezul și euharistia sunt tainele mari. Dimpotrivă, anglicanii din mișcarea Low Church consideră pocăința doar drept o ierurgie, și o practică
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
una din cele șapte taine, făcând parte, dimpreună cu maslul, din grupa tainelor de vindecare. În Bisericile lutherane nordice, e una din cele trei taine, dimpreună cu botezul și euharistia. Anglicanii din mișcarea High Church consideră pocăința drept una din tainele mici, câtă vreme botezul și euharistia sunt tainele mari. Dimpotrivă, anglicanii din mișcarea Low Church consideră pocăința doar drept o ierurgie, și o practică destul de rar. În general, celelalte Biserici nu consideră pocăința drept taină. Unele dintre ele, făcând parte
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
cu maslul, din grupa tainelor de vindecare. În Bisericile lutherane nordice, e una din cele trei taine, dimpreună cu botezul și euharistia. Anglicanii din mișcarea High Church consideră pocăința drept una din tainele mici, câtă vreme botezul și euharistia sunt tainele mari. Dimpotrivă, anglicanii din mișcarea Low Church consideră pocăința doar drept o ierurgie, și o practică destul de rar. În general, celelalte Biserici nu consideră pocăința drept taină. Unele dintre ele, făcând parte din diferite curente liturgice, folosesc spovedania, fără a
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
consideră pocăința drept una din tainele mici, câtă vreme botezul și euharistia sunt tainele mari. Dimpotrivă, anglicanii din mișcarea Low Church consideră pocăința doar drept o ierurgie, și o practică destul de rar. În general, celelalte Biserici nu consideră pocăința drept taină. Unele dintre ele, făcând parte din diferite curente liturgice, folosesc spovedania, fără a-i da un statut sacramental, pe când altele nu o practică, afirmând că fiecare creștin are dreptul de a se mărturisi direct lui Dumnezeu, fără a avea nevoie
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
ul sau presbiterul este un creștin hirotonit pentru a sluji o obște creștină, îndeosebi prin vestirea a ceea ce creștinii numesc "Cuvântul lui Dumnezeu" și prin prezidarea și administrarea tainelor (sacramentelor) Bisericii, totodată fiind reprezentantul obștii al cărei președinte este. Conform Bibliei, el este înzestrat cu puterea harică de a săvârși toate sfintele slujbe, cu excepția celor pe care nu le poate sâvârsi decât episcopul. Un preot nu poate săvârși: Sfânta
Preot () [Corola-website/Science/302117_a_303446]
-
sacramentelor) Bisericii, totodată fiind reprezentantul obștii al cărei președinte este. Conform Bibliei, el este înzestrat cu puterea harică de a săvârși toate sfintele slujbe, cu excepția celor pe care nu le poate sâvârsi decât episcopul. Un preot nu poate săvârși: Sfânta Taină a Preoției, sfințirea Sfântului și Marelui Mir, sfintirea Antimiselor. ul este părintele duhovincesc al credincioșilor săi: îi botează, ii miruiește, le dezleagă păcatele, îi împărtășește, îi cununa, le este alături la necaz, prin slujba maslului. Prin tot ceea ce face, preotul
Preot () [Corola-website/Science/302117_a_303446]
-
îi împărtășește, îi cununa, le este alături la necaz, prin slujba maslului. Prin tot ceea ce face, preotul are datoria să îi conducă pe credincioși pe calea mântuirii, așa cum este descrisă de Creștinism. Un bărbat intră în rândul preoților prin Sfânta Taină a hirotoniei, care este realizată doar de un episcop. Însă este necesar și acordul credincioșilor, astfel că la momentul potrivit, membrii parohiei spun în cor cu voce tare Axios sau Vrednic este!. Înainte de a fi hirotonit în taina preoției, candidatul
Preot () [Corola-website/Science/302117_a_303446]
-
prin Sfânta Taină a hirotoniei, care este realizată doar de un episcop. Însă este necesar și acordul credincioșilor, astfel că la momentul potrivit, membrii parohiei spun în cor cu voce tare Axios sau Vrednic este!. Înainte de a fi hirotonit în taina preoției, candidatul trebuie să fie hirotonit întâi în treapta diaconiei. Preoții ortodocși se împart în două grupuri distincte: clerul căsătorit (clerul secular, sau „de mir”) și clerul monahal. În Biserica Ortodoxă un bărbat poate fi hirotonit după căsătorie, dar atât
Preot () [Corola-website/Science/302117_a_303446]
-
În învățătura de credință a Bisericii este precizat că toți clericii trebuie să se străduiască să realizeze lucrarea Harului primit de ei prin „punerea mâinilor” în cel mai bun mod cu putință. Dar Biserica învață că realitatea și eficacitatea Sfintelor Taine ale Bisericii realizate de preoți nu depind de virtuțile lor personale, ci de prezența și lucrarea lui Iisus Hristos, Care acționează în Biserica Sa prin Sfântul Duh. Astfel, preoția este un dar al Bisericii - Trupul lui Hristos în istorie -, în
Preot () [Corola-website/Science/302117_a_303446]
-
mai apropiați se folosea în sec. XVII termenul turcesc "divan" sau "marele divan". Adunarea cu caracter mai larg care cuprindea reprezentanții boierimii și bisericii se numea "sobor". În Moldova, pentru sfatul restrâns s-a folosit numele de "sfat", "sfat de taină", "sfatul cel mai înalt", "sfatul țării" și "singlit", pentru forma lărgită "divan", iar pentru adunarea reprezentanților păturilor privilegiate "sfat de obște". Prima mențiune a termenului "sfat" a fost într-un document din 11 februarie 1400. În Țara Românească membrii sfatului
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
trecere. Drumul spre Londra îi e astfel deschis și-și îndeplinește misiunea cu succes. Însă când să se bucure în sfârșit de mulțumirile promise de doamna Bonacieux, aceasta e din nou răpită, de data aceasta fără urmă. Pentru că-i cunoscuse taina, Milady, jură să se răzbune pe d’Artagnan. Mai mult, ea se arată un dușman de temut nu numai pentru d’Artagnan: se află peste tot și amenință în toate părțile. De ultima ei misiune, încredințată chiar de către cardinal, află
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
preocupat de problema monahismului și a fecioriei, cărora le-a consacrat mici tratate. Tratatul său „Despre preoție”, scris în cei șase ani de diaconat, este o capodoperă a literaturii patristice în care Sfântul Ioan Chrysostom om scoate în evidență sublimitatea "Tainei Preoției". Sf. Ioan a fost preoțit de episcopul Flavian în 386 și a primit misiunea de predicator. Geniul și arta sa oratorică îi creează renumele. El predică nu numai în biserica mare și frumoasă, zidită de Constantin, sau în biserica
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
Dumnezeu pentru toate”. Osemintele sale au fost aduse la biserica Sf Apostoli din Constantinopol în anul 438 de către împăratul Teodosie II. Pe parcursul activității sale pastorale, Sfântul Ioan Chrysostom a fost preocupat de teme cum ar fi: cunoașterea lui Dumnezeu, Sfintele Taine, Biserica, iubirea creștină. Referindu-se la cunoașterea lui Dumnezeu, Sfântul Ioan Hrisostom îi combate pe anomei, susținând că ființa lui Dumnezeu este incognoscibilă și incomprehensibilă. Sfintele Taine pe care le dezbate Sfântul Ioan sunt: Sfântul Botez, Pocăința, Căsătoria, Sfânta Euharistie
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
Chrysostom a fost preocupat de teme cum ar fi: cunoașterea lui Dumnezeu, Sfintele Taine, Biserica, iubirea creștină. Referindu-se la cunoașterea lui Dumnezeu, Sfântul Ioan Hrisostom îi combate pe anomei, susținând că ființa lui Dumnezeu este incognoscibilă și incomprehensibilă. Sfintele Taine pe care le dezbate Sfântul Ioan sunt: Sfântul Botez, Pocăința, Căsătoria, Sfânta Euharistie și Preoția. În concepția Sfântului Ioan Chrysostom, Biserica este Trupul lui Hristos, credincioșii sunt mădularele acestui trup, iar Hristos este Capul Trupului: „ El i-a pus totul
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
deschisă față de situația din Bulgaria protestând la 20 iulie 1873, pe lângă Marile Puteri europene față de starea în care se afla poporul bulgar : "„Ororile, al căror teatru au fost și sunt încă provinciile bulgare ale Turciei, nu mai înseamnă astăzi o taină pentru nimeni. Ziarele cele mai bine informate dau amănunte cumplite asupra masacrelor din Bulgaria, garantând autenticitatea acestor informații. [...]Este o situație plină de primejdii și ar fi imposibil să ne facem cea mai mică iluzie în această privință; căci nu știu ce
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
Etéocle, apărătorul cetății. Pentru celălalt fiu al lui Oedip, Polinike - venit cu oaste străină să cucerească cetatea - se interzice chiar simpla înmormântare. Împotriva asprului ordin regesc, înfruntând pericolul pedepsei cu moartea, se ridică Antigona, sora celor doi luptători. În mare taină, ea predă pământului trupul lui Polinike, îndeplinind astfel obligația ce i-o reclamă, potrivit obiceiului, legătura de sânge cu cel mort. Fapta Antigonei a fost însă repede descoperită de Creon care o condamnă la moarte. În discuția aprinsă dintre Creon
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
medic rural și în schimb am ajuns aici. Numai pe Mădălina n-am putut-o șterge din inimă. Am aflat norocul ei. Și niciodată nu am căutat să mă apropiu de ea. Trăiam, nu știu de ce, cu iluzia că, în taina sufletului ei, tot numai pe mine mă iubește și-mi era frică, mărturisesc, să nu mi se spulbere și iluzia asta(...). Într-o dimineață însă, acum o lună și două zile, când am sosit la serviciu, doctorandul mă vestește că
Ciuleandra (roman) () [Corola-website/Science/302634_a_303963]
-
au stabilit în apropierea Mănăstirii Aroneanu: ""Și viind cu dânșii până din gios de Movila lui Constantin-vodă, i-au lăsat Constantin vistiernicul pe tătarî supuși în Valea lui Aron-Vodă și au venit să spue lui Mihai-vodă; că era lucru de taină, de nu știia nime că vin tătarî."" Refugiat la Mănăstirea Cetățuia, unde era asediat de oștenii lui Ferentz, domnitorul a cerut să se tragă clopotele cele mari, ""iară tătarîi de la Aron-vodă, cum au audzit pușca și clopotile, oaricum să îndoia
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
început să publice în 1918 în revista "Scena" primele sale poeme sau opere în proză. Are marele merit că a avut grijă de poetul George Bacovia și s-a zbătut ca opera acestuia să fie valorificată pe deplin. Lumină, Nocturnă, Taină, Aniversară, Cu tine, Noapte, Șoaptele iubirii, Anii, Drumuri, Natură statică, Între zi și noapte, Nu vreau să moară florile de măr (în 1981 Margareta Pâslaru a compus o melodie inspirată de aceste versuri), Cantilena, Cântecul singurătății, Imn soarelui, Decembrie, Furtuni
Agatha Bacovia () [Corola-website/Science/302798_a_304127]
-
Kievene. În acest stat, Novgorodul era al doilea oraș ca importanță. Tradiția vremii cerea ca cel mai în vârstă fiu și moștenitor al cneazului din Kiev să fie trimis la Novgorod încă de foarte tânăr, pentru a se deprinde cu tainele domniei. În Saga nordică, orașul este menționat drept capitală a Gardariki (țara slavilor răsăritenie). În Novgorod și-au găsit refugiu în vremuri de restriște patru regi vikingi: Olav I al Norvegiei, Olav al II-lea al Norvegiei, Magnus I al
Veliki Novgorod () [Corola-website/Science/302815_a_304144]
-
de ani, iar femeile de la 18 la 45 de ani (L14 din 28/12/72, art. 29). Admișii și admisele la facul-ta-te făceau armata la "termen redus". Bă-ie-ții - nouă luni înaintea primului an de fa-cul-tate., iar studentele se inițiau în tainele tra-sului cu pușca pe durata studiilor. La Universitate, în trei ani din totalul de patru, câte o zi pe săptămână era alocată milităriei. Serviciul militar obligatoriu a fost eliminat din 2007. Ca urmare a aderării României la NATO în 2004
Armata României () [Corola-website/Science/302830_a_304159]
-
urmează învățăturile lui Emanuel Swedwnborg. Această biserică încă există în prezent în Suedia, Anglia, Germania, Cehia, Elveția, Noua Zeelandă și Statele Unite ale Americii. Prima biserică swedenborgiană din America a fost organizată la Baltimore, în 1792. Botezul și euharistia sunt cele două taine ale bisericii, iar Ziua Bisericii Noi (19 iunie) este sărbătorită alături de celelalte sărbători creștine tradiționale. Există trei grupări ale Bisericii Noi: Conferința Generală a Biserici Noi, Convenția Generală a Noului Ierusalim din Statele Unite și Biserica Generală a Noului Ierusalim.
Emanuel Swedenborg () [Corola-website/Science/302857_a_304186]
-
părți ale Croației de astăzi. În 1408, Pipo a devenit Ban de Szörvény și membru al prestigiosului Ordin al Dragonului. În 1410, Sigismund l-a trimis să convingă orașele-state italiene să taie legăturile cu Napoli: el a călătorit în mare taină în orașul său natal, Florența, apoi la Ferrara (unde îl întâlnește pe Niccolò III d'Este). În august, el a fost primit de către papă Ioan al XXIII-lea. În septembrie, prezent la Veneția, Pipo se pare că a sprijinit o
Filippo Buondelmonti degli Scolari () [Corola-website/Science/302861_a_304190]