190,296 matches
-
întotdeauna clar, care teorie este mai simplă. Mai mult, briciul lui Occam nu reprezintă decât o preferință estetică pentru simplicitate. Prin urmare nu poate fi considerată riguroasă. Există abordări matematice legate de aceasta, cum ar fi cele care rezultă din analiza bayesiană și teoria informației care urmăresc să cuantifice simplicitatea. O asemenea abordare este inferența numită lungimea minimă a mesajului. Briciul lui Occam nu afirmă că cea mai simplă explicație este de preferat indiferent de capacitatea sa de a explica neregularități
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
avea să atingă momentul maxim în o perioada de nouă recesiune în anii 1947-1948. Stalin considera că în scurtă vreme lumea capitalistă își va pierde unitatea, reînviind vechile rivalități asupra coloniilor și asupra comerțului internațional, nemaifiind o amenințare pentru Rusia. Analizele lui Varga se bazau în parte pe evoluția cheltuielilor federale ale SUA. Datorită eforturilor de război în principal, în primul an de pace - 1946 - cheltuielile federale continuau să reprezinte 62 de miliarde de dolari, adică 30% din produsul intern brut
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
風水 "pinyin" : fēng shuǐ, literalmente "vântul și apa") este un ansamblu de principii de geomanție, care afirmă că formele și mediul ambiant pot influența principiul "qi" (氣气, "pinyin" : qì = suflu). Scopul este realizarea armoniei locurilor în care oamenii trăiesc, prin analiza fluxurilor de energie din mediul înconjurător ("qi"). Bazându-se pe teoria celor 5 elemente (pământ, metal, apă, lemn, foc) și pe principiile "yin" și "yang" expertul feng-shui încearcă să reechilibreze forțele care se manifestă local pentru a ameliora, sănătatea, prosperitatea
Feng shui () [Corola-website/Science/299506_a_300835]
-
de urgență. Filmul luat din aparatele de fotografiat ale lui Christian Martinez și Serge Arnal au dovedit că ei făceau fotografii mașinii și / sau pasagerilor aproape imediat după sosirea lor acolo - nu era nicio ambulanță prin apropiere în fotografiile lor. Analizele sângelui au dovedit că Henri Paul era în stare de ebrietate mult peste limita admisă în timp ce conducea. El a condus cu viteză mare pentru a scăpa de jurnaliștii care îi urmăreau. Testele făcute au dovedit că el consumase o cantitate
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
lucruri: 1. studiul și critica izvoarelor; 2. cunoașterea personală a locurilor și a țărilor; 3. să ai experiență politică și militară. Pentru Polybius, istoria devine știință politică, carte de studiu pentru conducători. Este primul istoric ce părăsește narațiunea pentru o analiză problematizată, fiind interesat de explicația evenimentelor, nu de evenimentele în sine. Polybius consideră că opusul democrației este ohlocrația. Se atestă că au existat istorici proveniți din est, ca istoricul fenician Sanchuniathon, dar care este considerat semi-legendar, iar scrierile atribuite lui
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
utilizate și de istorici. Istoriografia romană începe în vremea războaielor punice, la sfârșitul secolului III î. Hr., și capătă originalitate în secolul I î. Hr. Istoricii romani au pus accentul pe frumusețea redactării, spre deosebire de cei greci, care puneau accent pe cauzalitate și analiza evenimentelor. Fabius Pictor (254-?? î. e.n.), care era ofițer roman, și-a scris opera (care începe cu Aeneas și se termină cu lupta lui Hanibal) în greacă; Cato cel Bătrân (234-149 î. e.n.) a fost consul și cenzor în Roma.A organizat
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
imparțială, simplă, clară, bine alcătuită, dar sumară. A avut o mare circulație în Evul Mediu. Ammianus Marcellinus (325/330-după 391), ca ofițer și istoric roman, a fost ultimul istoric important păgân. Ca istoric sobru, îl imită pe Tacitus, recurgând la analiză psihologică. Era un sirian romanizat, ofițer în armata romană din Mesopotamia. Din 31 de cărți s-au pierdut primele 13, iar celelalte 18 s-au păstrat complet (cărți ce acoperă perioada 353-378). Lucrările sale sunt bine informate, imparțiale, dar scrie
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
de mercenari, după modelul militar roman antic. În "Istoriile Florentine" se folosește de materialele adunate de la alți istorici și reia meditația asupra sistemelor politice din "Principele" și "Discursurile", în care istoria apare ca un pretext pentru o nouă și aprofundată analiză ce punea în prim plan știința politică. Francesco Guicciardini (1483 - 1540) a scris o "Istorie a Florenței" și "Istoria Italiei", precum și despre războaiele de pe teritoriul italian, prezentând evenimentele nefavorabile care au lovit Italia. Philippe de Commynes (1447- 511) a scris
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
a publicat "Ivanhoe", ce avea ca tema evul mediu în secolul XII. Romanul istoric transformă istoria în cel mai popular subiect. Consacră istoria scrisă ca o istorie narativă, trecutul fiind reînviat, fiind descrise costumele și clădirile, dar lipseau elementele de analiză și de meditație specifice literaturii istorice din secolul anterior. Astfel, literatura a înlocuit filosofia. În Franța s-au remarcat: Victor Hugo (care a scris "Mizerabilii" și "Notre Dame de Paris);" Marie Henry Beyle Stendhal (care a scris "Roșu și Negru
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Franța", reținând atenția limbajului și paradigma istoriografică specifică istoriei: durata lungă, punând în evidență legăturile istoriei cu geografia, apărând istoria regională. Îmbină istoria cu antropologia și utilizează metode matematice în cadrul istoriei economice și demografiei istorice. Folosește metode statistice, grafice pentru analiza evoluțiilor economice și demografice. Se orientează mai mult după urmele existenței umane decât după capodopere, îmbinând istoria cu arheologia. Arheologia sugerează o viață mai bună în lumea rurală medievală decât se credea pe baza izvoarelor scrise. Apar concepte ca: "Istoria
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
la noi derivați de tiadiazol ai acidului piruvic.Prin ciclizarea în mediu alacalin a tiosemicarbazidelor respective s-au obținut noi derivați de triazol grefați pe moleculă suport de acid piruvic.Structura celor 12 noi produși obținuți a fost confirmată de analiză elementala de C, H, N și de analiză spectrala.In continuare am testat acțiunea produșilor noi sintetizați pe complexul Mycobacterium tuberculosis. Metodă simplă elaborată de obținere a noilor derivați azolici că și acțiunea lor antituberculoasa, constituie o premiza pentru continuarea
CONTRIBUTII LA SINTEZA SUBSTANTELOR CU ACTIUNE by Cociorva Alina, Popovici Anca () [Corola-other/Science/84273_a_85598]
-
Prin ciclizarea în mediu alacalin a tiosemicarbazidelor respective s-au obținut noi derivați de triazol grefați pe moleculă suport de acid piruvic.Structura celor 12 noi produși obținuți a fost confirmată de analiză elementala de C, H, N și de analiză spectrala.In continuare am testat acțiunea produșilor noi sintetizați pe complexul Mycobacterium tuberculosis. Metodă simplă elaborată de obținere a noilor derivați azolici că și acțiunea lor antituberculoasa, constituie o premiza pentru continuarea cercetărilor noastre în acest domeniu.
CONTRIBUTII LA SINTEZA SUBSTANTELOR CU ACTIUNE by Cociorva Alina, Popovici Anca () [Corola-other/Science/84273_a_85598]
-
(n. 4 iulie 1951, Brașov), este un politolog român de origine evreiască, stabilit în Statele Unite. Este profesor de științe politice la Universitatea Maryland. În 2006 a fost președinte al "Comisiei Prezidențiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România", iar din data de 11 aprilie 2007, președintele Comisiei Prezidențiale Consultative pentru Analiză Dictaturii Comuniste din România. Specialist în teoria sistemelor politice, politici comparate, analiza ideologiilor și mișcărilor revoluționare din secolul al XX-lea. Tismăneanu
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
origine evreiască, stabilit în Statele Unite. Este profesor de științe politice la Universitatea Maryland. În 2006 a fost președinte al "Comisiei Prezidențiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România", iar din data de 11 aprilie 2007, președintele Comisiei Prezidențiale Consultative pentru Analiză Dictaturii Comuniste din România. Specialist în teoria sistemelor politice, politici comparate, analiza ideologiilor și mișcărilor revoluționare din secolul al XX-lea. Tismăneanu este obiectul unei intense controverse în urmă numirii sale în aprilie 2006 ca președinte al "Comisiei Prezidențiale pentru
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
Maryland. În 2006 a fost președinte al "Comisiei Prezidențiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România", iar din data de 11 aprilie 2007, președintele Comisiei Prezidențiale Consultative pentru Analiză Dictaturii Comuniste din România. Specialist în teoria sistemelor politice, politici comparate, analiza ideologiilor și mișcărilor revoluționare din secolul al XX-lea. Tismăneanu este obiectul unei intense controverse în urmă numirii sale în aprilie 2006 ca președinte al "Comisiei Prezidențiale pentru Analiză Dictaturii Comuniste din România", comisie care a redactat raportul prezentat de
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
Dictaturii Comuniste din România. Specialist în teoria sistemelor politice, politici comparate, analiza ideologiilor și mișcărilor revoluționare din secolul al XX-lea. Tismăneanu este obiectul unei intense controverse în urmă numirii sale în aprilie 2006 ca președinte al "Comisiei Prezidențiale pentru Analiză Dictaturii Comuniste din România", comisie care a redactat raportul prezentat de Traian Băsescu în plenul Parlamentului României în data de 18 decembrie 2006. este fiul militanților comuniști Leonte Tismăneanu și Hermina Marcusohn. A urmat cursurile Liceului 24 (actualul Jean Monnet
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
din Timișoara (2002) și al Școlii Naționale de Studii Politice și Admnistrative (SNSPA, 2003); membru al Societății Academice din România, condusă de Alină Mungiu-Pippidi. În Ianuarie 2008 a primit premiul GDS pentru activitatea sa de coordonare a Comisiei Prezidențiale de Analiză a Dictaturii Comuniste și pentru rolul său în redactarea "Raportului Final". Editor-sef (1998- prezent) al trimestrialului East European Politics and Societies. Membru a numeroase consilii editoriale, inclusiv "Revista 22", Studia Politică, Human Rights Review, Sfera Politicii, Democracy at Large
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
A fost consilier științific, împreună cu Radu Ioanid, pentru documentarul Irenei Lusztig "The Reconstruction" (2001) - film care tratează misterul "Marelui Jaf" al grupului Ioanid din 1959. Înainte și după prezentarea raportului de către Traian Băsescu, numirea lui Tismăneanu în fruntea Comisiei pentru Analiză Dictaturii Comuniste a fost intens contestată.. Lui Tismăneanu i se reproșează activitatea de propagandist al CC al UTC, teoria marxist-leninistă dezvoltată în teza de licență și articolele dinainte de 1981 în sprijinul regimului comunist din România . Tismăneanu i-a propus inițial
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
cazuri, au pierdut totul în 1989.” Despre cartea lui Tismăneanu “Marele șoc”, Gallagher scrie: “Aceste două ipostaze ale istoricului au colaborat într-una dintre cele mai bizare cărți publicate în timpul tranziției din România: "Marele șoc". Din acest volum lipsește orice analiză serioasă a mineriadelor, a manipulării naționalismului, a denigrării partidelor istorice, a mișcărilor civice și a monarhiei. Lipsește de asemenea o analiză a exploziei corupției sau a neîncetatelor influențe politice și a averii fabuloase pe care o posedă moștenitorii serviciilor secrete
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
într-una dintre cele mai bizare cărți publicate în timpul tranziției din România: "Marele șoc". Din acest volum lipsește orice analiză serioasă a mineriadelor, a manipulării naționalismului, a denigrării partidelor istorice, a mișcărilor civice și a monarhiei. Lipsește de asemenea o analiză a exploziei corupției sau a neîncetatelor influențe politice și a averii fabuloase pe care o posedă moștenitorii serviciilor secrete de dinainte de 1989.” Despre poziția lui Tismăneanu față de Securitate, Gallagher scrie: Dar cum rămâne cu rolul Securității? Cărțile lui Vladimir Tismăneanu
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
Tismăneanu afirmă: "Pregătindu-mi licență pe o temă a marxismului contemporan, sînt nevoit să remarc, de asemenea, absența unor opere sistematice, care să pună în discuție multe din teoriile sociologice contemporane. Se preferă, de ce să nu spunem, amănuntele în locul unor analize complexe, consecvent științifice, în spiritul metodei marxiste a ceea ce constituie, în fapt, obiectul central al acestor doctrine contemporane". Conform informațiilor apărute cotidianul Ziua, există un dosar întocmit de Serviciile Secrete ale regimului comunist, care prezintă o parte din viața lui
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
politicieni și societatea românească să tragă o linie care să separe trecutul de prezent, să pună capăt oficial nostalgiei față de o perioadă de presupusa măreție și independentă, și să accentueze pluralismul cultural și viitorul European de facto al țării.” Alte analize ale “Raportului Final” și ale contribuției lui Vladimir Tismăneanu la condamnarea regimului communist din România pot fi găsite în "Journal of Democracy" și "Post-Communist Studies", în timp ce altele sunt în curs de apariție în "Eastern European Politics and Societies" (jurnal la
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
1796 și 1801 pentru a deveni doctor. Berzelius a fost învățat chimie de către Anders Gustaf Ekeberg, descoperitorul elementului chimic numit tantal. Mai târziu, el a lucrat ca ucenic într-o farmacie împreună cu un fizician. În acest timp, el a realizat analize pentru apele de izvor. Datorită studiilor sale în domeniul medicinei, el a făcut studii cu privire la curentul galvanic la câteva boli și le-a licențiat în 1802. După aceea, el lucrează cu un fizician lângă Stockholm. Între anii 1808 și 1836
Jöns Jakob Berzelius () [Corola-website/Science/299520_a_300849]
-
mai degrabă în scopuri didactice și are o valoare practică limitată. Astfel, de exemplu, deși verbele "a purta" și "a scurta" se comportă diferit în timpul conjugării — "eu port", dar "eu scurtez" — asemănarea formală a infinitivului le pune în aceeași grupă. Analiza detaliată a fenomenelor morfologice duce la concluzia că verbele limbii române se organizează în circa 11 grupe (numărul precis depinde de tratarea verbelor rare ca excepții sau ca formînd grupe mici) și că, dacă se ține cont de toate tipurile
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
aceasta: agentul (cel care face acțiunea) și pacientul (cel care suferă consecințele acțiunii). În funcție de definiția exactă a diatezei și de criteriile care decurg din definiție, limba română are un număr de diateze care variază între două și șase. În toate analizele apar diateza activă și cea pasivă, la care se mai pot adăuga următoarele diateze: reflexivă, impersonală, reciprocă și dinamică. "Gramatica limbii române" (Editura Academiei, 2005) propune un sistem de trei diateze aflate în două relații de opoziție: activă vs pasivă
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]