187,153 matches
-
45 km de Municipiul Alexandria, reședință județului Tteleorman, 15 Km de Mun.Rosiori de Vede și la 115 km de București, capitala țării. Ca unitate administrativ teritorială este formată din satele Dracsenei, Dracsani, Odobeasca și Satu-Vechi. Comună Dracsenei ocupă o suprafață de 3808,00 ha din care în intravilan 281,00 ha și extravilan 3.527,00 ha Formă de relief; Comună Dracsenei se află la intersecția paralelei de 44 00 15 " latitudine nordică cu meridianul de 25 0 longitudine estică
Drăcșenei, Teleorman () [Corola-website/Science/324755_a_326084]
-
arie protejată prin "Legea Nr. 5 din 6 martie 2000" publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) se întinde pe o suprafață de 150 hectare și se suprapune sitului "Natură 2000 - Valea Izei și Dealul Solovan". Aria naturală reprezintă o zonă muntoasă (în Munții Țibleș, între Vârful Arcer - 1.829 m și Vârful Bran - 1.840 m), de importanță geologică, floristica și
Arcer - Țibleș Bran () [Corola-website/Science/324760_a_326089]
-
arie protejată prin "Legea Nr. 5 din 6 martie 2000" publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) se întinde pe o suprafață de 26 hectare. Aria naturală reprezintă o zonă împădurită cu rol de protecție pentru arborete din specia de stejar pedunculat ("Qercus robur" - cu vârste de peste 150 de ani și înălțime de cca. 35 de m), mediu prielnic de cuibărire pe
Pădurea Bavna () [Corola-website/Science/324800_a_326129]
-
cu cea a toracelui sau chiar mai mare. Antenele sunt pectinate și încovoiate la vârf, având aspect de cârlige sau croșete. Baza antenelor este înconjurată de fascicule smocuri de perișor. Ocelii lipsesc, iar ochii compuși ocupă o bună parte din suprafața capului. Prima pereche de picioare prezint epifize, picioarele de mijloc au o pereche de excrescențe cuticulare în formă de ac pe articolul tibial, iar ultima pereche - 2 perechi de excrescențe. Toracele este înzestrat cu mușchi puternici . Spre deosebire de majoritatea familiilor de
Hesperiidae () [Corola-website/Science/324774_a_326103]
-
protejată prin "Legea Nr. 5 din 6 martie 2000" publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate") și se întinde pe o suprafață de 500 hectare. Aria naturală reprezintă o zona montană constituită din ponoare, izvoare carstice ("Fântână Stanchii"), văii (Cisla, Șesuri, Vulcănescu), abrupturi calcaroase ("Cearcănul, Stana Sasului, Podul Cearcănului") și căldări glaciare (partea nordică a "Vârfului Jupania"), cu sectoare de pășuni de
Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsinii () [Corola-website/Science/324785_a_326114]
-
făcute pe ele; mai târziu ajung semne de hotar. Teritoriul comunei nu este străbătut de nici o apă curgătoare. În partea de sud-vest a localității, într-o vale naturală, se află lacul Iezer, un liman fluviatil al râului Ialomița, cu o suprafață de 120 ha și o adâncime de 10-12 m. Este reprezentată de speciile de pești de apă dulce de câmpie, care trăiesc în lacul Iezer: crap, caras, roșioară etc. Din 2008 pe lac se desfășoară anual Concursul Național de Pescuit
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
districte civile" (în ) sau "districte desemnate" (în ). În timp ce "districtele topografice" (în ) au dimensiuni fixe de 36 de mile pătrate, fiind pătrate cu latura de 6 mile, "districtele" care sunt unități de guvernare ("dictrictele civile" și "districtele desemnate") au forme și suprafețe variabile. Suprafața acestor "districte administrative" variază între 6 și 54 mile pătrate, adică între 15.6 km² până la 140.4 km², comparativ cu "districtele topografice" standardizate, care la o suprafață de 36 sqmi (adică 93,199 km), au fost și
Township (Statele Unite ale Americii) () [Corola-website/Science/324763_a_326092]
-
în ) sau "districte desemnate" (în ). În timp ce "districtele topografice" (în ) au dimensiuni fixe de 36 de mile pătrate, fiind pătrate cu latura de 6 mile, "districtele" care sunt unități de guvernare ("dictrictele civile" și "districtele desemnate") au forme și suprafețe variabile. Suprafața acestor "districte administrative" variază între 6 și 54 mile pătrate, adică între 15.6 km² până la 140.4 km², comparativ cu "districtele topografice" standardizate, care la o suprafață de 36 sqmi (adică 93,199 km), au fost și sunt norma
Township (Statele Unite ale Americii) () [Corola-website/Science/324763_a_326092]
-
de guvernare ("dictrictele civile" și "districtele desemnate") au forme și suprafețe variabile. Suprafața acestor "districte administrative" variază între 6 și 54 mile pătrate, adică între 15.6 km² până la 140.4 km², comparativ cu "districtele topografice" standardizate, care la o suprafață de 36 sqmi (adică 93,199 km), au fost și sunt norma și "inspirația". În Statele Unite ale Americii, termenul "township" este utilizat în trei moduri diferite. Districtele topografice (în ) sunt în general cunoscute prin numere, care sunt atribuite de "Sistemul
Township (Statele Unite ale Americii) () [Corola-website/Science/324763_a_326092]
-
cu meridianele și paralele coordonatelor geografice convenționale. Fiecare district civil este divizat în 36 de pătrate, de 1 milă pătrată (adică 2,588881 km), numite "secțiuni" (în ), având fiecare latura de o milă terestră, adică de 1,609 km. Atfel, suprafața unui district topografic este de 36 mile pătrate, sau 93,1997 km, cu excepțiile generate de corecțiile datorate curburii planetei noastre, care se regăsesc în ușoara modificare a suprafețelor și formelor secțiunilor marginale ale fiecărui district topografic, ce sunt numeroate
Township (Statele Unite ale Americii) () [Corola-website/Science/324763_a_326092]
-
latura de o milă terestră, adică de 1,609 km. Atfel, suprafața unui district topografic este de 36 mile pătrate, sau 93,1997 km, cu excepțiile generate de corecțiile datorate curburii planetei noastre, care se regăsesc în ușoara modificare a suprafețelor și formelor secțiunilor marginale ale fiecărui district topografic, ce sunt numeroate 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 18, 19, 30 și 31. Secțiunile nordice și vestice ale majorității districtelor topografice sunt concepute pentru a prelua și compensa convergența de
Township (Statele Unite ale Americii) () [Corola-website/Science/324763_a_326092]
-
5, 6, 7, 18, 19, 30 și 31. Secțiunile nordice și vestice ale majorității districtelor topografice sunt concepute pentru a prelua și compensa convergența de geoid de rotație al Pământului, convergența limitelor districtelor, precum și erorilor anterioare, care sunt perfect posibile. Suprafețele acestora sunt ușor diferite de 1 milă, sau de valoarea standard de 640 acri, corespunzând unei mile pătrate. Deși districtele topografice există în forma standard descrisă mai sus mai ales în teritoriile Statelor Unite achiziționate începând cu Louisiana Purchase (anul 1803
Township (Statele Unite ale Americii) () [Corola-website/Science/324763_a_326092]
-
târgurile (în ), pot încorpora sau anexa pământ din districtul în care se găsesc. Porțiunea încorporată este apoi extrasă de sub jurisdicția districtului civil respectiv. Doar unul din statele Uniunii, Indiana, are guverne locale ale tuturor districtelor civile care acoperă întreaga sa suprafață și populație. În alte state, unele dintre municipalități. așa cum sunt satele, rămân părți ale districtului civil în timp ce orașele nu sunt parte a sa. În alte cazuri, pe măsură ce zonele urbane se extind, unele din districtele civile pot dispărea complet prin anexare
Township (Statele Unite ale Americii) () [Corola-website/Science/324763_a_326092]
-
declarată arie protejată prin "Legea Nr. 5 din 6 martie 2000" publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate") și ocupă o suprafață de 0,50 hectare. Aria protejată (carieră) reprezintă o formațiune de coloane (cu o lungime de până la 5 m, și o grosime de cca. 0,50 m) andezitice poligonale, dispuse în jurul unei zone centrale, dând forma unei rozete. Cariera este
Rozeta de piatră Ilba () [Corola-website/Science/324770_a_326099]
-
arie protejată prin "Legea Nr. 5 din 6 martie 2000" publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) se întinde pe o suprafață de 3 hectare. Aria protejată se află pe versantul nordic al Ignișului, la confluența pârâului omonim cu râul Vlășinescu și reprezintă o zonă de mlaștini oligotrofice cu o bogată floră și faună specifică turbăriilor. Flora este constituită din arbori, arbusti
Mlaștinile Vlășinescu () [Corola-website/Science/324777_a_326106]
-
protejată prin "Legea Nr. 5 din 6 martie 2000" publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 3 hectare. se suprapune sitului Natura 2000 - Igniș. Aria naturală reprezintă o zonă de mlaștini oligotrofe ce adăpostește o mare varietate de plante (rogoz, bumbăcăriță, negară) specifice turbăriilor; precum și suprafațe acoperite cu vegetație lemnoasă (molid, jneapăn) și pajiști. Fauna
Mlaștina Poiana Brazilor () [Corola-website/Science/324813_a_326142]
-
III-a - arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 3 hectare. se suprapune sitului Natura 2000 - Igniș. Aria naturală reprezintă o zonă de mlaștini oligotrofe ce adăpostește o mare varietate de plante (rogoz, bumbăcăriță, negară) specifice turbăriilor; precum și suprafațe acoperite cu vegetație lemnoasă (molid, jneapăn) și pajiști. Fauna este reprezentată de mamifere, păsări și reptile. În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale), astfel:
Mlaștina Poiana Brazilor () [Corola-website/Science/324813_a_326142]
-
pregătite manual, de obicei cu pigmenți și ulei de in. Înainte de începerea picturii, sticla era curățată cu atenție de orice pete de grăsime. Această tehnică asigura o rezistență considerabilă și împiedica exfolierea stratului pictural. Sticla folosită la pictură avea o suprafață dură, unduitoare și plină de balonașe de aer, căci trebuie avut în minte că materialul pictorilor era reprezentat de sticla nefolosită, din cauza faptului că era defectuoasă. Defectele sticlei măreau valoarea picturii, deși fără intenție. Acestea reflectau lumina într-un mod
Icoană pe sticlă () [Corola-website/Science/324829_a_326158]
-
protejată prin "Legea Nr. 5 din 6 martie 2000" publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 100 de hectare. Aria protejată reprezintă o poiană (gol alpin în sudul Vârfului Tomnatec - 1.618 m, la obârșia văii omonime) acoperită cu o mare diversitate floristică, unde vegeteză într-o arie compactă o narcisă din specia "Narcissus radiiflorus
Poiana cu narcise Tomnatec - Sehleanu () [Corola-website/Science/324824_a_326153]
-
declarat arie protejată prin Hotărârea de Guvern nr. 2151 din 30 noiembrie 2004, publicată în "Monitorul Oficial" al României, nr. 38 din 12 ianuarie 2005 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone) și se întinde pe o suprafață de 148.850 hectare. Aria protejată se suprapune în mare parte sitului de importanță comunitară - Munții Maramureșului. Parcului Natural Munții Maramureșului reprezintă un areal montan (păduri, pajiști, goluri alpine, stâncării și văii) bogat în floră constituită din gorunete și făgete
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
șisturi cristaline (micașisturi, gnaise, siricite, pegmatite, amfibolite în bazinele văilor Ruscova, Bistra, Vaser și Frumușaua) și flișuri (conglomerate, gresii și marne) negre (atribuite jurasicului superior) în culmile Vârfului Farcău și în bazinele superioare ale văilor Vaserului și Ruscovei. Apele de suprafață ale parcului natural aparțin bazinelor hidrografice ale mai multor râuri, astfel: Râul Vișeu (afluent de stânga al Tisei) cel care mărginește la sud parcul natural, cel care adună apele celor mai multe pâraie de dreapta care străbat aria naturală (Vaser, Ruscova, Frumușeaua
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
Valea Vinului, Valea Morii, Bistra); Râul Vaser cu afluenții: Coman, Valea Babei, Puru, Lostun, Făină, Botiz, Valea Peștilor, Cataramă, Micislău, Novicior, Novat; Râul Ruscova cu afluenții: Budescu, Lutoasa, Bardiu, Covașnița, Drahmirov, Roșușul, Paulic, Pentaia, Repedea, Ialnic și Valea Frumușeaua. În suprafață parcului, pe șeaua dintre vârfurile Farcău și Mihăilecu se află Lacul Vinderelu, lac glaciar alimentat de izvorul pârâului omonim și de apele provenite din precipitații și topirea zăpezilor. Climă este una continental-moderată, în general rece și umedă în zonele înalte
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
de Jos, Rusească și Chezăreasca, Oboranii de Siliște. În această carte de stabilire a hotarelor, sus numiții proprietari, cumpărători ai moșiei clucerului Ion Arienuț și alte șfori de moșie de la diverși moșneni din Vișina, în număr de 79, însumau o suprafață de 460 stânjeni. Proprietarii se plângeau de faptul că moșia lor era călcata și îngustata de moșnenii vecini. Din cartea de stabilire a hotarelor amintită mai sus, proprietarii Rosti au vrut că în viitor să evite orice neînțelegere cu moșnenii
Vișina, Dâmbovița () [Corola-website/Science/324835_a_326164]
-
alcătuit din mai multe ziduri de incintă, castele, curți interioare ș.a.m.d., toate grupate în jurul Catedralei Sf. Vitus, fosta necropolă regală și imperială. Potrivit Guinness Book of Records, este cea mai vastă incintă fortificată veche din lume, ocupând o suprafață de aproape 70.000 m, cu o lungime de aproximativ 570 de metri și o lățime medie de aproximativ 130 de metri. Istoria cetății din Praga începe în anul 870, odată cu construcția primei clădiri cu pereți, Biserica Sfintei Fecioare Maria
Cetatea din Praga () [Corola-website/Science/324832_a_326161]
-
declarată arie protejată prin "Legea Nr. 5 din 6 martie 2000" publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate") și ocupă o suprafață de 0,50 hectare și o lungime de 31 de m. Aria protejată reprezintă o cavitate (peșteră) în abruptul stâng al văii Lăpușului la baza unei doline, cu o intrare formată dintr-o poartă de fier prinsă de un zid
Peștera Boiu Mare () [Corola-website/Science/324838_a_326167]