4,140 matches
-
cînd era pe punctual să publice un roman În care socotea, Îmi mărturisise mama, că mersese cam departe cu erotismul. Ca să vezi cît de relative sînt toate! Tata admira modul În care Îi Înfruntam pe portărei, tocmai el, care se Îmbolnăvea la gîndul că trebuie să vorbească la telefon cu unul din ei. Completarea declarației de venituri În fiecare an era pentru el un coșmar. Începea să vorbească despre acest subiect cu o lună Înainte: „Am crize de aerofagie. Se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și Începură să se uite la primul tablou, „P-Poate“, În ulei și magna pe pânză, din 1965. Pictura de mari dimensiuni imita stilul benzilor desenate și Înfățișa o tânără blondă, Îngrijorată, iar deasupra scria „P-Poate că s-a Îmbolnăvit și nu a putut ieși din casă“. — P-poate că și Charlie s-a Îmbolnăvit, glumi Kitty, dar Desert Rose nu era amuzată. Apoi sună, din nou, telefonul. Întâlnirea lui Charlie se terminase și acesta le rugă să plece imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pânză, din 1965. Pictura de mari dimensiuni imita stilul benzilor desenate și Înfățișa o tânără blondă, Îngrijorată, iar deasupra scria „P-Poate că s-a Îmbolnăvit și nu a putut ieși din casă“. — P-poate că și Charlie s-a Îmbolnăvit, glumi Kitty, dar Desert Rose nu era amuzată. Apoi sună, din nou, telefonul. Întâlnirea lui Charlie se terminase și acesta le rugă să plece imediat de la muzeu și să vină la colțul unei străzi, la câteva clădiri de unde se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ani cum arătau mai demult la douăzeci, atunci la patruzeci de ani e ca la treizeci. Iar cincizeci Înseamnă, de fapt, patruzeci, În noul sistem de referință. Desert Rose se uită la ea nedumerită, de parcă prietena ei s-ar fi Îmbolnăvit subit. Dacă vine, totuși, la petrecerea de la Viceroy, cere-i patruzeci de dolari pentru catalog și dă-i asistentei lui Charlie, când e și el prin preajmă. La scurt timp după aceea, tot grupul se strânse În fața rulotei, pregătindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zise ea ferm. Matthew o privi dezamăgit, dar nu făcu nimic să o oprească. Kitty intră În dormitor. Era la fel de frig ca la Început. Căldura nu mergea. — Doamne, nu se poate, Încă o noapte În frig, zise ea. O să mă Îmbolnăvesc sigur. — Nu-ți face griji, mai am o cameră la primul etaj, În aripa centrală. Făcu o pauză. — Îmi voi ține promisiunea, voi dormi tot la alt etaj. Trecură din nou prin grădină, de data asta fără să mai vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
vorbind cu convingere. — Adică vrei să-mi spui că mai contează cineva aici, ca individ? — Da! — Poate În filme. În nici un caz În lumea reală. Nici chiar În Upper East Side! Ți-ai pierdut slujba - ai ajuns pe străzi. Te Îmbolnăvești, nu ai asigurare medicală - mori ca un câine sau te Îngropi În datorii, continuă el Înflăcărat. Ai parte de ceva compasiune doar dacă ești răpit În Orientul Mijlociu și-ți taie ăia capul! — Ai dreptate, dar măcar unul la un milion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ridica din pat la prima rază de soare, îmbuca ceva pe fugă și intra în olărie până la ora prânzului, apoi lucra toată după-amiaza și seara, făcând o pauză rapidă ca să cineze, cu aceeași frugalitate. Fiica lui protesta, O să mi te îmbolnăvești lucrând așa și mâncând atât de puțin, Sunt bine, răspundea el, în viața mea nu m-am simțit atât de bine. Era adevărat și nu prea. Noaptea, când în sfârșit se culca, după ce se spăla de mirosurile trupului și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și revelația - o, cât sânge rău mi-a făcut! - că, în contrast cu răceala ce mi-o arăta mie, tata îl iubise enorm pe Dinu care, ziceau vecinii, fusese un băiat extrem de cuminte. Într-o iarnă, jucându-se îmbujorat și fericit, se îmbolnăvise de pneumonie. Trupul lui de înger șubred rezistase doar trei zile. După care a murit. Am înțeles că, zguduit de moartea fratelui meu, care îi lăsase în suflet o rană nevindecată, tata dorise în sinea lui ca eu să umplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
devenea noroios, în schimb aveam curtea plină de trandafiri; în special trandafiri galbeni și de un roz palid, obosit, care umpleau aerul cu un miros greu și dulceag. Mă atrăgea să stau între ei, să mă îmbăt și să mă îmbolnăvesc de mirosul lor și profitam de toate zilele cu soare ca să renunț la sculptură, consacrându-mă unei îndeletniciri pentru care eram mult mai înzestrat; trântit între trandafiri, mă lăsam în voia imaginației. În închipuire puteam să-mi ofer tot ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
exista nici o împrejmuire. Se speriau, poate, de golul din jurul pădurii și stăteau în ea ca într-o cușcă deschisă fără să o părăsească. Dealtfel, animalele păreau să-și fi pierdut calitățile speciei; dormind în iarba mâloasă dintre sălciile bătrâne, se îmbolnăviseră de un soi de încetineală în mișcări, abia fugeau, de parcă erau porci cu coarne, încât nu ne-a fost greu să împingem doi cerbi în mlaștina din stânga pădurii, unde ne-am început vânătoarea. Propriu-zis nu era vânătoare, ci un măcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În trei ore n-am reușit s-o beau”. Dar n-am avut curaj să las scrisoarea. 4 iulie Dorm noaptea tot la dispensar. Nu-mi mai pasă ce bârfește femeia de serviciu. 7 iulie Cred că risc să mă îmbolnăvesc și de nervi. Merg pe străzi și am impresia că sunt urmărit. Din când în când, mă uit în urmă. Bineînțeles, nu e nimeni. Cu toate acestea, când ajung la colțul străzii, grăbesc pasul. 11 iulie M-am hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
urmă. Bineînțeles, nu e nimeni. Cu toate acestea, când ajung la colțul străzii, grăbesc pasul. 11 iulie M-am hotărât să-l întâlnesc pe G. și să lămuresc lucrurile odată pentru totdeauna. Ce sens are să mă simt hăituit? Altminteri, mă îmbolnăvesc, într-adevăr. Îl voi aștepta seara, în nișa unde pe vremuri era o statuie de bronz a Fecioarei. 13 iulie Dumnezeule, ce noapte îngrozitoare a fost. Totul a decurs altfel de cum am crezut. Când l-am apucat pe G. de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de la capăt. 31 decembrie Încerc să împart oamenii după criteriul: cei bolnavi și cei sănătoși, și să-mi spun, să mă conving, că singurii care merită atenție sunt cei bolnavi. Argumente? Deocamdată, unul singur: nu crezi în dragoste, ci te îmbolnăvești de ea! De unde vreau să trag concluzia că o boală e chiar ceva mai mult decât o credință. În plus, încerc să mă conving - trebuie să fac ceva în așteptarea anului nou! - că un om sănătos e un om mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Parcă îi luase foc reumatismul în oase”, râse el. „Lasă asta”, interveni Călugărul, fiindcă își adusese aminte o întâmplare din viața lui care le putea fi, eventual, de folos în lămurirea retragerii Bătrânului: „Înainte de a mă duce la mânăstire, mă îmbolnăvisem de o boală curioasă. Cum vedeam pe cineva pe stradă intram în panică. «Dacă-l opresc pe ăsta și îi spun o prostie?» Ajunsesem să mă feresc să umblu la orele de mare aglomerație. «Doamne, o sută, o mie, zece mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fiindcă e invizibil și care a intrat într-un cerc vicios; e ascuns și prezent, insesizabil și real, comunicând cu alții prin muțenia lui. El era stăpânul, Francisc era gardianul tainei sale și al puterii sale, dar între oglinzi mă îmbolnăveam eu însumi, treptat, de boala deșertului. Și într-o noapte chiar mi-a fost frică în clipa când m-am gândit că într-o zi eu însumi, poate, pe fotoliul acela mai înalt... Altul în locul meu ar folosi, poate, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în slujba și a vanității și a plăcerilor mele, compromis care nu putea dura multă vreme, fiindcă într-o asemenea boală nu poți umbla cu jumătăți de măsură fără să-ți arzi degetele: ori te smulgi din ea, ori te îmbolnăvești și mai rău, devii un mistic al bolii și vezi în fiecare celulă sănătoasă o primejdie. Dar eram prea mulțumit și chiar mândru de priceperea mea de a trăi pe două planuri, și în vis și în realitate, ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
neașteptate utopia artei, de a nu se mulțumi să oglindească realitatea creată de Dumnezeu, de a vrea să creeze ea însăși realitate. Devenisem Artistul, artistul prin excelență, țineam locul în azil și al lui Homer și al lui Shakespeare. Mă îmbolnăvisem cumva și de plăcerea de a povesti ce visam, ce-mi imaginam, și dacă alții reprezentau acolo, pentru că erau prea în vârstă, ratarea vieții, eu reprezentam ratarea artei, ratarea poveștii. Palatul Șeherezadei eșuase într-un azil, povestitorul eșuase în persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mari pasiuni, nici mari scandaluri care să-mi umple viața. Și dintr-o dată apăruse această femeie ciudată, cu furtunile și cu ironiile ei, cu exaltările și cu realismul ei, bolnavă ea însăși de o boală misterioasă, dar refuzând să se îmbolnăvească de boala celorlalți, pe care simțisem nevoia s-o evit și totuși o simplă răutate colportată pe seama ei mă turba. Poate că era mai potrivită pentru mine o femeie ca Marta, care să nu-mi rezerve surprize și care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lui Dinu că, într-o lume care murdărește, dragostea e ca o oază de puritate. Dar un corectiv trebuia adus la teoria lui. Uneori cei care locuiesc în aceste oaze aduc murdăria pe picioare, pe mâini și, treptat, murdăria îi îmbolnăvește fără să-și dea seama cum s-a întâmplat. Pe cine să învinuiască atunci? Moașa simțise bine că n-avea nevoie să-mi interzică s-o văd pe Laura. Putea conta pe azil și pe slăbiciunile noastre, pentru ca dragostea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
al bolii lor. Poate că, la început, se speriaseră auzind de sosirea mea; dacă, Doamne ferește, eram cu totul imun? îmi vorbiseră cu rețineri, în răspăr, tatonându-mă, apoi răsuflaseră mulțumiți, eram chiar mai bolnav decât ei, și mă ascultaseră încântați, îmbolnăvindu-se odată cu mine din ce în ce mai mult, până când incidentul meu cu Moașa îi silise să bată în retragere... Oricum, fără sala cu oglinzi, fără Bătrânul, întreg azilul devenea în ochii lor de o goliciune ucigătoare. Asta era limpede. Mai limpede decât cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu locuise nimeni acolo de foarte multă vreme. Ușile erau, cele mai multe, deschise și se bălăbăneau în țâțânile ruginite, din pricina curentului produs de foc. Nu mai înțelegeam nimic. Afară, dimineața se vedea frumoasă, strălucitoare, iar marea scânteia. Numai fumul și funinginea îmbolnăveau acea dimineață luminoasă, prin care pescărușii zburau liniștiți, fără să le pese de focul ce mistuia azilul. Un geam s-a spart, pocnind probabil din pricina căldurii. Apoi fumul s-a îngroșat și aproape nu mă mai puteam orienta. Mergând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zi, Laurence se întinsese din nou pe canapea cu un aer distins. N-avea rost să încerce să obțină vreun verdict din partea lui. Din senin, Camillei îi răsări în minte chipul lui Ralph Tyler, tatăl Francescăi. Era trist că se îmbolnăvise atât de brusc. Fusese întotdeauna un bărbat foarte atrăgător, chiar dacă dificil, dar, ea avea o slăbiciune pentru persoanele dedicate, care aveau un scop în viață. Spre deosebire de bietul Harry, soțul pe care-l iubise, dar pe care-l ținuse cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
făcut. Adică, cât m-o dus pe mine capul. Îmi trece și timpul, dar nu neglijez nici partea ailaltă, mai și câștig... să-ți faci pușcăria cât mai ușoară. Da. Că, apăi, nu am timp să mă gândesc. Gândurile te-mbolnăvește de ficat, te-mbolnăvește de plămâni și-ți termină capul. Da, cine gândește se-mbolnăvește... Dacă stai și te gândești: „Ce-am făcut? Mă rog, ce fac ăia? Ce fac ăilalți? Cum?“, asta te termină. Îți termină capul, plămânii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o dus pe mine capul. Îmi trece și timpul, dar nu neglijez nici partea ailaltă, mai și câștig... să-ți faci pușcăria cât mai ușoară. Da. Că, apăi, nu am timp să mă gândesc. Gândurile te-mbolnăvește de ficat, te-mbolnăvește de plămâni și-ți termină capul. Da, cine gândește se-mbolnăvește... Dacă stai și te gândești: „Ce-am făcut? Mă rog, ce fac ăia? Ce fac ăilalți? Cum?“, asta te termină. Îți termină capul, plămânii și ficatul. Și n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
neglijez nici partea ailaltă, mai și câștig... să-ți faci pușcăria cât mai ușoară. Da. Că, apăi, nu am timp să mă gândesc. Gândurile te-mbolnăvește de ficat, te-mbolnăvește de plămâni și-ți termină capul. Da, cine gândește se-mbolnăvește... Dacă stai și te gândești: „Ce-am făcut? Mă rog, ce fac ăia? Ce fac ăilalți? Cum?“, asta te termină. Îți termină capul, plămânii și ficatul. Și n-ai făcut nimic. Așa, n-am timp să mă gândesc. Acum stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]