4,962 matches
-
găini (puii se agită) Și dă alarma când apare Vulpea sau Lupul. Miki: Da, după moartea lui Grivei, Moțatul a rămas stăpânul curții. Ana: Miki, Miki, ești mereu certată cu cei din curtea bunicului. Puii (în cor): Piu, piu, piu, împăcare, împăcare/ fără nici o supărare/ Miki nu te supăra/ Noi și mâine vom cânta. Puii repetă împreună cu cocoșul. Ana: Bravo! Meritați o recompensă. Dar mai întâi să vă anunț că trebuie să sosească, aici, în vacanță, și sora mea Raluca. Voi
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
puii se agită) Și dă alarma când apare Vulpea sau Lupul. Miki: Da, după moartea lui Grivei, Moțatul a rămas stăpânul curții. Ana: Miki, Miki, ești mereu certată cu cei din curtea bunicului. Puii (în cor): Piu, piu, piu, împăcare, împăcare/ fără nici o supărare/ Miki nu te supăra/ Noi și mâine vom cânta. Puii repetă împreună cu cocoșul. Ana: Bravo! Meritați o recompensă. Dar mai întâi să vă anunț că trebuie să sosească, aici, în vacanță, și sora mea Raluca. Voi ați
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
om cu o fire plăcută, părintele Mike avea succes la văduvele din congregație. Le plăcea să se Înghesuie În jurul lui, să-i ofere prăjiturele și să se scalde În beatitudinea spiritului său. Parte din această beatitudine se trăgea din deplina Împăcare a părintelui Mike cu ideea că avea doar un metru șaizeci și doi. În faptul că era scund era ceva caritabil: parcă Își dăduse Înălțimea În dar. Părea să o fi iertat pe Tessie pentru ruperea logodnei, cu mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
afară! Într-un pat din infirmerie zăcea Ana. Așternutul îi era pătat de sânge, dar rănile îi fuseseră deja cusute și îngrijite de Sarah Medico. Părul îi era murdar și fața lividă, iar pe ea avea o expresie senină de împăcare. Era inconștientă. Pieptul i se urca greu când respira și trosnea ușor când cobora. Își încrunta ușor sprâncenele uneori, atunci când în corp i se mai trezea vreo durere ce nu putea fi adormită de morfina la care era cuplată. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o fărădelege ca asta. La noi se cheamă cuvânt dat. Tăcere, întuneric și ostilitate. Amândoi își continuă drumul îmbufnați. CAPITOLUL VIII — Și când ziceai că intră gladiatorii tăi în arenă? întreabă dintr-odată Pusio, dornic să facă primul pas spre împăcare. Rufus primește deschiderea: — Nu știu exact, clatină din cap. Spre sfârșit, oricum. Îl aș tept pe Vittelius, să-mi confirme. S-o fi terminat pauza? Pe aici, pe undeva, trebuie să mai fie o deschizătură, mormăie Rufus. Doar am trecut
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
streină ne împiedică instalarea justiției și școlei și simtu că ne ia cu încetu simpatia populațiunii căci nu am venitu ca eliberatori dupe cum ne anunțam. Tot ce se pote închipui am făcut și fac eu și funcționarii noștri spre împăcarea spiritelor dar me credu dator a încunoșciința Onor ministru din timpu și a afirma cu convicție că ocuparea militară rusă a Kustendji [Constanței, n.n.] vatămă cele mai vitale interese politice și naționale ale noastre"521. În aceste condiții, în orașul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
șoptește el pe moarte - cine ești ghicesc, iubită. Am urmat pământul ista, vremea mea, vieața, poporul, Cu gîndirile-mi rebele contra cerului deschis; El n-a vrut ca să condamne pe demon, ci a trimis Pre un înger să mă-mpace, și-mpăcarea-i... e amorul. {EminescuOpI 54} FLOARE ALBASTRĂ "Iar te-ai cufundat în stele Și în nori și-n ceruri nalte? De nu m-ai uita încalte, Sufletul vieții mele. În zadar râuri în soare Grămădești-n a ta gândire Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
a dobândit iluminarea Au trecut zece ere. Nimbul de lumină izvorând din ființa lui iluminată Luminează întunericul lumii acesteia.” Întotdeauna după ce isprăvea de cântat imnul, unchiul repeta încet de nenumărate ori: „Laudă lui Buddha Amida, laudă lui Buddha Amida”. Apoi împăcarea i se așternea pe chip. Samuraiul parcă auzea în urechi glasul unchiului său. Da, în vale toți erau ca unul. El nu intona asemenea imnuri, dar nu putea să se lepede de credința venerată de tatăl și de unchiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Înțeles bine. Nemaiavând așteptări, nu mai erau nevoiți să se confrunte cu dezamăgiri. Fără dezamăgiri, erau adesea surprinși să descopere lucrurile pe care le rataseră În trecut. Dar era prea târziu, și o știau. Dwight nu a sperat la o Împăcare, și nici Roxanne. Au continuat să se Întâlnească cu avocații pentru partaj și au hotărât să Împartă și custodia pentru băiat. Roxanne Îi era recunoscătoare lui Dwight pentru ajutor, și asta era suficient pentru el, doar mulțumesc, aveam nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lucrurile astea pentru ea. Le făcea pentru copil. El Își proteja copilul. Copilul era un soi de speranță pentru el, se citea asta În expresia lui, nu dragostea pe care i-o purta ei, ci un sentiment de liniște, de Împăcare. Renunțase să se mai lupte cu el Însuși. Ea nici măcar nu știa În ce consta această luptă; și asta fusese Întotdeauna una dintre problemele lor de cuplu. Dacă l-ar fi Întrebat de ce se simțea atât de Împăcat, el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
copii, dar nu mai știu dacă-mi sunt nepoți sau strănepoți... Te previn, te-ai înhămat la o luptă pe viață și pe moarte. Mai bine renunță la ea. Ar fi atât de simplu pentru amândoi. Nu spera într-o împăcare. Aveam scopuri declarat adverse. Eu să-mi suprim viața, tu să mi-o menții. Am putea vreodată să ne înțelegem? Niciodată! ̨ n aceste condiții, orice mijloc e moral. Tu nu vrei să mori și nu mă lași nici pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
că nu-i adevărat; și atunci aruncam vorba care trebuia să dezlănțuie furtuna. Ochii brusc în mișcare, fața galbenă și o mișcare a piciorului... Aveam satisfacție momentană, apoi păreri de rău. Și o împăcam cu tot atâta grabă. Clipele de împăcare erau calde, mi-amintesc. Deci mă mulțumeam cu satisfacții imediate, fără să mă gândesc că repetarea lor ar putea produce transformări mult mai profunde și iremediabile. Găsesc câteva pagini dintr-un jurnal de zi vechi. Vor explica ceva asupra noastră
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
femeie prin excelență, și toată cultura și inteligența nu serviseră la nimic. Dar se pot vedea și chinurile în care se zbătea și căuta, oricum, o consolare. Din ziua întîia a revederii noastre, oricât de greu s-ar fi făcut împăcarea, nici nu i-a trecut prin minte să mai facă o rugăciune. - Într-o zi, vorbind despre ce se va întîmpla cu noi după moarte,a spus de tine: "Sandu va deveni strigoi!" Cu toate că până în clipa aceea fusesem liniștită, am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
unele cuvinte rele pe care de obicei le aplică numai lui, și atunci izbutește să mă facă iarăși nefericit, gelos, să-mi alunge tot calmul care i se păruse că mă îndepărtează de dânsa. Reîncep iscodirile mele, deznădejdea ei și împăcarea de la urmă. Astfel, trecutul și prezentul se suprapun în viața noastră, iar gândul la viitor vine foarte rar, căci suntem prea preocupați de ceea ce se întîmplă; viitorul nu apare decât ca să ne dea o crispație în plus, și dacă uneori
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
din tragedia noastră. Eu n-am spus decât Arabellei, căci nu mai puteam în clipa aceea, iar pe Arabella o văzusem numai o zi, și deci nu schimba întru nimic situația ascunsă și tânărului Radu odinioară, dar acestuia, imediat după împăcarea cu Ioana, nu i-am mai făcut nici o mărturisire nouă, iar el, cu o minunată discreție pentru vârsta lui, n-a mai încercat nici o aluzie. De aceea nu-i pot suferi pe cei dimprejur că fac mereu impresia că nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pericolul bătrâneții și al morții, totul se simplifică, nemaiavând răgazul pentru a reîncepe. Toate aces-tea sunt exacte pentru un menaj fericit. Eu cu Ioana din pricina asta nu ne-am înțeles: n-am tăinuit nimic și ni s-au părut monstruoase împăcările hipocrite ale celorlalți. În momentul marilor neliniști ești ridicol, căci ceri deslușiri oricui asupra vieții sau consolări abia deghizate și mânuiești conversația așa ca să ai un răspuns convenabil. Asta nu împiedecă să-ți vezi ridicolul chiar atunci, să știi precis
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
este sărmanul din pricina mea! Și singur pe lume! Trebuie cu orice chip să mă transform și să mă fac mai bună ca să nu-l mai irit! " N-are nici o bănuială de ce unelteam. Crede, dimpotrivă, că făceam și eu combinații de împăcare. Ce groaznice combinații! Dar nu mă mai gândesc, căci căldura corpului ei m-a calmat deodată. Iar gândurile rele au devenit ceva neverosimil, un vis rău fără nici o legătură cu realitatea. Credeam că logica mea precisă nu avansase nimic nesusținut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că un singur punct de vedere, precum cel formal, este prin el însuși indiscutabil? Ce se ascunde în fond sub această formă de obediență corectă, verificabilă tehnic? A devenit ea deja capabilă să-i aducă omului, astăzi, o formă de împăcare cu sine? 8. Locul celui care se minunează Celor vechi nu le-a fost totuși străină ideea de lume alternativă, nici cea de antinomie reală, in re, mai ales cu privire la unele fapte omenești. Când discută despre fapte viitoare, Aristotel acceptă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
asigură că un singur punct de vedere, precum cel formal, este prin el însuși indiscutabil? Ce se ascunde în fond sub această formă de obediență corectă, verificabilă tehnic? A devenit ea deja capabilă săi aducă omului, astăzi, o formă de împăcare cu sine? 8. Locul celui care se minunează Celor vechi nu lea fost totuși străină ideea de lume alternativă, nici cea de antinomie reală, in re, mai ales cu privire la unele fapte omenești. Când discută despre fapte viitoare, Aristotel acceptă el
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
a tuturor societăților secrete pentru că, spunea el, acestea transformă individualitățile cele mai autentice în niște automate. Iar Pimenta, care devenise republican pentru că credea în individ și în libertate, refuza să accepte dictatura lojilor. Era de asemenea, un bun portughez. Urmărea împăcarea tuturor fiilor patriei sale și de aceea a început o acțiune de largă amnistie a monarhiștilor și a celorlalți deținuți politici. Crescut în cultul libertății, așa cum predicaseră republicanii generației sale, Pimenta de Castro reintroduce libertatea religioasă și redă libertatea gândirii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
imposibil cu republica - e imposibil fără republică!" Angajînduse de o parte a baricadei, Salazar știa că va avea împotriva lui și va trebui să lupte cu cealaltă jumătate a Portugaliei. Taberele erau prea îndîrjite ca să se mai poată nădăjdui o împăcare în cursul unei singure generații. Iar dacă ar fi rămas izolat în "turnul de fildeș" al științei, simțea că și-ar fi trădat misiunea. La 23 de ani, Oliveira Salazar știa ca simpla activitate intelectuală nu-i istovește posibilitățile spirituale
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să se angajeze în republicanism, ale cărui excese le cunoștea prea bine. Se gândește că, totuși, opera de salvare a omului, de desăvârșire morală a lui și de îmbunătățire a condițiilor sale sociale trebuie făcută, și aceasta înainte de a aștepta împăcarea familiei portugheze, refacerea unității politice a națiunii. Și începe această operă prin C.A.D.C. Se cunosc prea puține amănunte despre eventualele legături pe care le-a avut Salazar, ca student și mai târziu ca profesor, cu mișcarea integralistă. Nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Dar nu e acum momentul să vorbim despre asta. Haide, gata: acum zâmbește-mi și dă-mi mâna, fiindcă invitații ne așteaptă! învinsă și de astă dată, Flavia își înghiți o lacrimă, surâse timid și încuviință. Un mic sărut pecetlui împăcarea. O clipă mai târziu, urcară amândouă scara, ținându-se de mână și aproape alergând, și intrară în marele tricliniu, unde oaspeții sosiți între timp discutau între ei și degustau băuturi întăritoare, așteptând cu nerăbdare să primească salutul stăpânei casei. 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
copii, dar nu mai știu dacă-mi sunt nepoți sau strănepoți... Te previn, te-ai înhămat la o luptă pe viață și pe moarte. Mai bine renunță la ea. Ar fi atât de simplu pentru amândoi. Nu spera într-o împăcare. Aveam scopuri declarat adverse. Eu să-mi suprim viața, tu să mi-o menții. Am putea vreodată să ne înțelegem? Niciodată! ̨ n aceste condiții, orice mijloc e moral. Tu nu vrei să mori și nu mă lași nici pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu seamă când acel scriitor este un analist al vieții, căci nimic nu consolează mai mult de durerea vieții decât contemplarea ei obiectivă, sub specie aeternitatis. 4. Omul ă...î din pricina tendinței de adaptare, caută veșnic să ajungă la o împăcare cu sine și cu împrejurările. Sensibilitatea exprimă natura intimă a omului și ea nu numai că influențează cugetarea, nu numai îi dă direcție, ci chiar o produce, pentru că sentimentul cere justificare. Dacă sunt trist, trebuie să mă conving că am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]