1,835 matches
-
art. „Înviere", Dicționar biblic, Editura Cartea Creștină, Oradea, 1995, p. 705. 2 Vezi art. „Apostol", Dicționarul Noului Testament, Editura Casa Cărții, Oradea, 2008, p. 75. 3 Sfântul Ioan Gură de Aur, „Cuvânt despre învierea morților", I, în Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, PSB, vol. 14, serie nouă, Editura BASILICA, București, 2015, p. 141 și p. 143. 4 Pr. Ioan Mircea, Dicționar al Noului Testament, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1984
Pastorala de Sfintele Paști: Ucenicii lui Hristos – Martori și vestitori ai Învierii Lui by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101195_a_102487]
-
sectorul demolat al Lapidarium-ului, iar ulterior a ajuns în inventarul Muzeului de Istorie a Moldovei. Ea conține următoarea inscripție: „În acest mormânt zace Principele Visarion Zaharovici Gabașvili, care a fost trimis ambasador al țarului David pe lângă prea înalta Curte împărătească a Rusiei și a sfârșit aici la Iași la 40 de ani - 1791, ianuarie 24. La trecători cer iertare”. Din cauza vieții agitate și a călătoriilor permanente în străinătate ale lui Besiki, multe dintre manuscrisele sale au fost iremediabil pierdute. Poeziile
Besarion Gabașvili () [Corola-website/Science/336715_a_338044]
-
important, atât din punct de vedere spiritual, cât și din punct de vedere cultural. Biserica este tencuită în exterior în terasit, iar interiorul a fost pictat de către Dimitrie Bănică din București,între anii 1990-1992. Iconostasul datează din secolul XVIII, ușile împărătești, icoanele praznicelor și ale celor 12 Apostoli, icoana Sfintei Treimi și a Mântuitorului Hristos coborât de pe cruce sunt originale, de secol XVIII, iar pictura lor e atribuită lui David din Pitești. Șirul preoților slujitori de la Tinăud are continuitate neîntreruptă de la
Biserica Sfântul Dumitru din Tinăud () [Corola-website/Science/336910_a_338239]
-
interesante date istorice, scrise cu o caligrafie artistică și împodobite cu inițiale înflorate, scene și portrete, sunt păstrate în prezent la Arhivele Statului din București și la Biblioteca Academiei Române, reprezentând un bogat material documentar. A tradus din limba slavonă " Calea împărătească a crucii Domnului" și din limba germană "Întâmplările războiului franțozilor și întoarcerea lor de la Moscva" (Buda, 1814) și "Vrednica de pomenire biruință" (Buda, 1815). Opera sa principală, "Chronograful Țărei Rumânești de la 1764 până la 1815", a fost scrisă la Craiova în
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
lui Linné despre expediția sa în Caraibe. Aceasta, împreună cu lucrările "Enumeratio Stirpium Plerarumque" și "Selectarum stirpium americanum historia" cu 264 de table colorate, publicate în 1762 respectiv 1763, au fost decisive pentru reputația mare pe care le-au căpătat grădinile împărătești, cea de la Viena și în special cea de la [[Palatul Schönbrunn|Schönbrunn]]. [[Fișier:Gedenktafel Jacquin.jpg|thumb|225px|Pietre funerare pentru baronul Nikolaus von Jacquin, azi în grădina botanică din Viena]] Pe 9 iunie 1763, Jacquin a fost numit de către Maria
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
sunt o scriere hibrida, între eseu și proza poetica, alcătuind, în același timp, un uriaș poem dezmembrat prin fărâmele unui mozaic. Șei Shōnagon își scrie Însemnările din perspectiva unei fapturi marcate de o formație estetică matriciala, sigilata la o curte împărăteasca, printre aristocrați, unde domină un tendențios dolce far niente și unde se plusează până la exces pe extinderea spiritului artistic. Privirea paradisiacă a lui Șei Shōnagon depinde strict de un ochi estetizant, care impune o grilă desăvârșită (cu ierarhii ale frumosului
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
„Om cu hire înaltă și împărătească”, precum îl caracterizează cronicarul Miron Costin, numit de otomani „beiul de aur”, „mândru de averea sa” așa cum constată Nicolae Iorga, domnitorul Moldovei Vasile Lupu (1634-1654) a rămas în istorie mai ales pein ctitoriile sale, în frunte cu biserica Trei Ierarhi
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă () [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]
-
pretins de poziția și aspirațiile sale. Ca orice abuz de facto, el trebuia justificat de jure și pentru aceasta, se pare, că Domnul a cerut și a impus ca, în Pravila sa din 1646 („Cartea românească de învățătură de la pravilele împărătești”), dragostea, alături de beție, meteahnă tradițională a românilor, să fie trecută în rândul circumstanțelor ușurătoare ale infracțiunilor, mergând până la impunitate. „Arnăutul” sau „Arbănașul” Cel ce avea să devină domnitorul Vasile Lupu al Modovei, s-a născut în 1593 în localitatea Arbănașii
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă () [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]
-
la Istambul, în căutarea unei noi domnii, în aprilie 1661, trupul fiind adus și îngropat spre odihna de veci, la biserica Trei Ierarhi, ctitoria sa. Din păcate, piatra lui de mormânt nu s-a păstrat. „Om cu hire înaltă și împărătească...” Devenind Domn al Moldovei, își va lua numele de Vasile, amintind de tradiția împăraților bizantini. Era un om mândru și ambițios „cu hirea înaltă și împărătească mai mult decât domnească”, precum îl caracteriza Miron Costin. Portretul fizic e pe măsură
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă () [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]
-
păcate, piatra lui de mormânt nu s-a păstrat. „Om cu hire înaltă și împărătească...” Devenind Domn al Moldovei, își va lua numele de Vasile, amintind de tradiția împăraților bizantini. Era un om mândru și ambițios „cu hirea înaltă și împărătească mai mult decât domnească”, precum îl caracteriza Miron Costin. Portretul fizic e pe măsură: „Nu prea înalt, dar de o statură potrivită, cu față oacheșă rumenă, cu sprâncenele negre, fruntea înaltă, nasul întrucâtva coroiat, buzele puțin revărsate, mustățile și barba
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă () [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]