2,778 matches
-
în foc cînd este nor, că stă ploaia. Cînd nu plouă, să zgîndărești furnicile în moșinoi. Cînd luna plină este curată și n-are pete vinete, nici țarcalan roșu împrejur e semn de vreme bună, iar dacă are două-trei cercuri împrejur și pete vinete, va ploua și va fi vreme urîtă. Vremea de Apoi Se zice că la Vremea de Apoi Dumnezeu are să facă altă lume, cu niște oameni așa de mititei, încît or întoarce doisprezece cu drugii un ou de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
deschise iar ochii." Metafora rebreniană definește în chip figurat agresiunea unui subconștient pe cale să răstoarne siguranța rațională. Autorul o preferă, se vede, pentru sugestia ei terifiantă, primară. "Atacul" păsărilor gînduri apare și în alte contexte: " Acuma îl rodeau remușcări. Simțea împrejur întrebări fîlfîind cu aripi negre și nu îndrăznea să le privească." Similitudinea cu spaima ucigașului Puiu Faranga, care deslușește, în Ciuleandra, încă din primele clipe ale "trezirii", amenințarea propriei fapte, iar nu a consecințelor ei, merită reținută, ca dovadă a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ca un părinte care deșteaptă din somn un copilaș iubit: Scoală, fiule, și fii tare în ceasul încercării din urmă precum a fost Domnul și mîntuitorul nostru Iisus Hristos... Apostol Bologa se cutremură, dar se ridică îndată și se uită împrejur cu ochi întrebători." I-o revelase neștiut, în ultima scrisoare, propria sa mamă: "...a făcut multe bunătăți de sărbătorile Paștilor și ...o să-i rămîie neatinse fiindcă e singură și amărîtă, că l-a visat în noaptea din Vinerea mare foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
personajul îl intuiește în conacul de la Prundeni al familiei Hallipa) trebuie cucerit: "Ochii Lenorei erau fixați pe fereastră, căutînd poarta cea mare de intrare. Acolo era concentrată și privirea lui Mini. O strămuta numai cîte puțin pe ceea ce se întîmpla împrejur". Această privire dublă, care o reprezintă pe Mini acompaniind-o pe aceea a altor personaje, este subliniată în cîteva rînduri: "Două perechi de ochi, țintiți cu o statornicie neliniștită spre ferestre, dau indicația acelei așteptări: ai Lenorei și ai lui
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ca și celei de la Lupoaia, cu mici modificări, de către preotul Gheorhe Prundeanu. Decorația exterioară este caracteristică secolului al-XVIII-lea. Cele 3 bolți ale bisericii: - pe prima, din tindă, este chipul lui Cristos, cu inscripția Împrejurul capului - ,, O Emanuiel ” , iar de jur Împrejur, scene biblice din Vechiul Testament ; - pe bolta a doua, din pronaos, este chipul Sfintei Fecioare ; - pe bolta naosului, este chipul lui Cristos, iar la dreapta și la stînga scene biblice. Pictura este neobizantină, din 1816, executată de Simeon Zugravul În frescă
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
în care sunt transfigurate timpul, spațiul, geneza universului și reprezintă o dovadă a capacității extraordinare a poetului de a materializa abstracțiile. Pornind în călătorie, Hyperion are impresia întoarcerii în timp și are revelația creațiunii: "Și din a chaosului văi,/ jur împrejur de sine,/ Vedea, ca-n ziua cea de-ntâi,/ Cum izvorau lumine". El este mai presus de spațiu și timp și deplasarea în spațiul nemărginit, sugerează un zbor în haos: Părea un fulger ne-ntrerupt". Pastelul cosmic, fascinant, cuprinde stele care
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
refacere morală. Arhimandritul Gheorghe, starețul mănăstirii Cernica, cere domnitoru lui Alexandru Moruzi (1793-1796) să numai trimită pe nimeni acolo la „popreală“, pentru „că nu este acel schitu destoinicu a-l avea întru pazacea cuviincioasă, ne având vrun în gră diș împrejur cu tărie de zid“. Îi recomandă domnului mănăstirea Căldărușani care „este mănăstire cu în gră diș tare de zid și poate fi mai cu bună pace și de o sebit să poate ori și ce a să căuta și cu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
sportive : - Formații de adunare: în linie pe unul și pe două rânduri; formații de deplasare în coloană câte unul si câte doi. - Alinierea în linie și în coloană. - Pozițiile drepți, pe loc repaus. - Întoarceri la stânga, la dreapta și întoarcere la stânga împrejur. - Pornire și oprire din mers în doi timpi, formarea și strângerea coloanei de gimnastică. - Trecerea din linie pe un rând în formatie de semicerc și cerc, trecerea din coloana câte unul în formațiile de semicerc si cerc. - Ruperi de rânduri
Paradigma educaţiei fizice şi Sportului by Mihailescu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1777_a_3169]
-
îl produce aupra lui Aschenbach, personajul din Moartea la Veneția, al lui Thomas Mann, dispariția tinerei fete. Interogația din finalul romanului Muntele vrăjit, al aceluiași autor: ,,oare din această sărbătoare a morții, din pârjolul netrebnic care a incendiat de jur împrejur cerul acestei înserări ploioase, se va înălța într-o zi dragostea?"276, trădează, în fapt, aceeași lipsă a afectivității de care suferă și personajele blecheriene. Plecând de la aceste considerente putem identifica în textul blecherian ,,mecanismul angoasei" pe care Heidegger îl
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
am văzut un bărbat frumos la chip, care m-a luat de mâna dreaptă și m-a dus într-un loc frumos și slăvit. Acolo mi-a arătat pe predicatorii credinței și pe dascălii Bisericii. Eu mă uitam de jur împrejur să văd pe cel pe care îl doream, pe marele Ioan. După ce mi-a arătat pe toți și mi-a spus numele fiecăruia, m-a apucat iarăși de mână și m-a scos afară. Lam urmat întristat că n-am
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
pe vânt firave / se lasă păsări și lumina-ncinge / speranțe noi și doruri de iubire (Primăverii, vv. 2-7). Și la Quasimodo vântul, aerul, redau naturii primăvăratice o energie fecunda: Vântul tremura exaltat și-aduce / frunze în arborii din Parc / iarba-mprejur a răsărit (Poezie de dragoste). În Uitând de moarte apă, esența rodnica, este atinsă de mișcarea aerului care, în cheie religioasă, ar putea trimite la suflul Creatorului (Geneză, 2,7): Din plante pietre ape / se nasc ființele / la adierea slavei
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în rime noi, de sine stătătoare. Urmând și sugestiile numeroșilor critici, au fost identificată componentă antică din poezia ambilor. Amândoi au manifestat o predilecție deosebită pentru cuvintele izolate, scurte din textele autoarei din Lesbos, calate pe sensibilitatea lor.525 Zei, împrejur cuvinte eterice, dar nevinovate scria poeta, în traducerea ermeticului. De asemenea ambii au reperat în versurile ei tema iubirii ce dă naștere dorinței de moarte. În versurile originale scrise de sicilian în paralel cu traducerile, dar și ulterior, este evidentă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mare, astfel încât suflet de om nu poate ști acest rai pământesc unde trăiesc eu. Un singur loc de intrare este o stâncă mișcătoare ce acoperă măiestru gura unei peștere care duce pân-înlăuntrul insulei. Dar cum este inima? De jur împrejur stau stâncile urieșești de granit, ca niște păzitori negri, pe când valea insulei, adâncă și de sigur sub oglinda mărei, e acoperită de snopuri de flori [...] În mijlocul văii e un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, murmură
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
interpretării călinesciene ca "aiurarea înainte de a muri". Preferând pentru deznodământ moartea, atunci autorul ar fi negat tot ceea ce reprezintă o insulă paradisiacă 23. Moartea este substituită de iubire (Răchișan-Denciuț: 2010, 20). (h2b) Stânci urieșești și cenușii erau zidite de jur împrejur una peste alta pân-în ceriuri și-n mijlocul lor se adâncea o vale, o grădină de vale cu izvoare, în mijloc c-un lac și-n mijlocul lacului o insulă pe care stăteau în șiruri lungi stupii unei prisăci
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Siretiul, în vărateca lui lene, e oprit adesea în drumul său de iazuri mari, încungiurate cu papură ce-și înalță ciucalăii copți în soare, cu stuf, cu măturile mohorâte ca blana de urs și răgoz verde. Pe malurile iazurilor jur împrejur mătreața de un verde tânăr strălucește ca mătasa, iar în mijloc ochiul verde cel clar al apei pare negru, reflectând în el umbra lumii ce-l înconjură (Eminescu : 2011, II, pp. 229-230). Lipsește insula, dar desenul (vezi reprezentarea propusă de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în mijloc ochiul verde cel clar al apei pare negru, reflectând în el umbra lumii ce-l înconjură (Eminescu : 2011, II, pp. 229-230). Lipsește insula, dar desenul (vezi reprezentarea propusă de Ioan Petru Culianu, infra) este același: circumferința de papură-jur împrejur mătreața verde-în mijloc, ochiul ce pare negru. Geometria cercului, cu dubla trasare a circumferinței și cu punctarea centrului, trimite la simbolul atât de elocvent citit de Mihai Cimpoi: "Este absolut logic ca un univers conceput ca o roată ("Se știe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
i se subțiază picioarele, de pare un sac de făină pus pe două fuse subțiri...Apoi simți că se contrage (s.n.) repede, repede și devine un grăunte mic în mijlocul unui gălbenuș de ou...Prin albuș el vede numai de jur împrejur coaja oului ... [...] apoi i se păru lui că e un punct negru, mic, care tot una se contrage (s.n.) mereu, până ce n-a rămas din el...nimic ([Avatarii faraonului Tlà] Eminescu: 2011, II, 169). (h3c) Simțea iar nebunia cuprinzându-i
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
optează pentru vocabule din limba română elocvente pentru diferența de sonoritate a lui ñ (plâng și vând), renunțând la cele propuse de autorul gramaticii traduse; 5. Eminescu stăpânea principiile formării cuvintelor sanscrite, fapt dovedit în capitolul : Despre rădecini și prefixe. Împrejur; de ex., a merge împrejur; a șede împrejur. Această prepoziție servește ades numai la întărirea înțelesului unei rădecini esprimănd oarecum [împrejurimea] împrejmuirea omnilaterală a proprietății sau acțiunii esprimate prin rădecini. În unire cu adiective însemnează foarte (Franz Bopp Gramatica critică
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
română elocvente pentru diferența de sonoritate a lui ñ (plâng și vând), renunțând la cele propuse de autorul gramaticii traduse; 5. Eminescu stăpânea principiile formării cuvintelor sanscrite, fapt dovedit în capitolul : Despre rădecini și prefixe. Împrejur; de ex., a merge împrejur; a șede împrejur. Această prepoziție servește ades numai la întărirea înțelesului unei rădecini esprimănd oarecum [împrejurimea] împrejmuirea omnilaterală a proprietății sau acțiunii esprimate prin rădecini. În unire cu adiective însemnează foarte (Franz Bopp Gramatica critică abreviată a limbii sanscrite)89
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
diferența de sonoritate a lui ñ (plâng și vând), renunțând la cele propuse de autorul gramaticii traduse; 5. Eminescu stăpânea principiile formării cuvintelor sanscrite, fapt dovedit în capitolul : Despre rădecini și prefixe. Împrejur; de ex., a merge împrejur; a șede împrejur. Această prepoziție servește ades numai la întărirea înțelesului unei rădecini esprimănd oarecum [împrejurimea] împrejmuirea omnilaterală a proprietății sau acțiunii esprimate prin rădecini. În unire cu adiective însemnează foarte (Franz Bopp Gramatica critică abreviată a limbii sanscrite)89. Continuăm enumerarea argumentelor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
palme de laolaltă. La scoaterea copăceilor din shoală, trebuie foarte bine să luăm sama ca, pe cât se va putea, să nu se vatăme rădăcinile. Scoaterea copăceilor se poate face și cu un hârleț obicinuit, înfingându-l din două sau trii părți împrejur și, apoi, ridicând copăcelul prin plecarea în gios a hârlețului. Fiind că, cu toată paza, nu se poate feri vătămarea rădăcinilor, apoi toate părțile vătămate să se răteze cu un cuțit ascuțit la partea sănătoasă, aproape de acea vătămată, spre a
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
nivelul de etanșeitate care îi convenea. Desigur, Roxane rămînea un copil, nu o făcea neapărat diandins, comportamentul ei nu era rezultatul unei reflecții îndelungate. Doar că firea ei era așa, mai nesupusă. Finanțelor, le prefera caii, prefera să vadă verde împrejur. Îndată ce se elibera de obligațiile școlare, Roxane își lua tuburile de vopsea, o paletă mică, o pînză și pleca la țară pînă la grajdul unde se afla calul căruia îi făcea portretul în fiecare zi. În acea perioadă, mama Roxanei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
gazda lui, în clipa aceea, se făcu nevăzută. Mai apucă să audă numai atît: Dacă atunci nu m-ai fi ajutat, groapa ar fi fost pentru tine. Omenia ta a fost însă mai tare ca soarta. Bărbatul se uită speriat împrejur și se văzu singur pe cîmp. În mînă ținea încă o frunză cu viermi. Și bățul cu care-i mîncase. E de mirare că nu și-a pierdut mințile de spaimă. S-a întors în sat și-abia după un
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
pașii copilului ce aleargă de unul singur în penumbra somptuoasă a unei săli de spectacol însoțit de bătăile nebunești ale inimii de ecoul vătuit al pașilor căutând ceva fără obiect printre scaunele fără spectatori căutând înfiorat de luciul stins - jur împrejur - al plușului În timp ce orchestra invizibilă atacă deodată uvertura și epilogul într-o suprapunere aiuritoare de sunete și ecouri în timp ce pe scena mută în aerul împietrit în straturi de respirații încep să se deșire ca într-o ninsoare caldă - dincolo de vreme
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
Miron Kiropol 22 decembrie 2006 Cheamă jocul după numele mitului, Numai așa se poate spune că ești. Cheamă ceea ce în mintea umană e nimicul Gratuitatea, hazardul, Și totul împrejur se va preface în aer subtil, în fericirile copilului Când aruncă în unde pietricele Și vede în pustiul celuilalt mal O citadelă a anticilor. 23 decembrie 2006 Piatră linsă de apele de dinainte de întâia zămislire, Ochi desprins dintr-un zeu
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]