13,283 matches
-
el în bucătărie, poetul ținea în mână o tartină cu icre roșii. Și așa a și rămas încremenit. Prinse un moment când ogarul își culcă botul pe genunchii săi și încercă să o bage în gură, dar dihania aia își înălță fulgerător botul spre el și începu să-l hârâie și să-l împingă cu colții în piept. Măcar dacă javra ar fi înfulecat-o, dar așa, nu, acesteia nu îi era foame, dar nici pe el nu-l lăsa s-
Un basarabean în România by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3109_a_4434]
-
sînge viguros a răsturnat masa cum ai răsturna o propoziție/ cu înțelesul ei de viață spînzurat într-o frăție a pereților/ și cînd ceilalți s-au topit ca aburul înaintînd pe firul/ de păr al vocii care mă striga/ am înălțat nepăsător fruntea cu ochii încă în pămînt/ cu sentimentul că un alt fel de moarte mi se cuvine” (Masa). Cu o trufie neagră, bardul enumeră neobosit eșecurile d-sale existențiale, doar doar acestea vor fi în măsură a-i justifica
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
Familiei Regale în refugiu la Iași. Acolo a primit din partea Regelui Ferdinand misiunea de a da neamului o nouă viață națională și de a colabora cu opera de statornicire a frontierelor firești ale unei Românii noi, sporite în întindere și înălțate în prestigiu. În rândurile Senatului au intrat reprezentanții tuturor provinciilor României Mari. Camera Superioară a Parlamentului a reflectat preocupările tuturor românilor pentru unitate națională și identitate europeană. În perioada interbelică a fost un element de stabilitate și continuitate, având un
Principesa Margareta, discurs în Senat, la aniversarea a 150 de ani de la înființarea Camerei Superioare a Parlamentului by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/29389_a_30714]
-
cazul lui este mult mai mult decât un simplu exercițiu de nostalgie: este o reîntoarcere la rădăcinile ființei și operei sale.” Pe parcursul narațiunii, în universul Macondo dispar limitele deslușite între viață și moarte, între miracole și știință: frumoasa Remedios se înalță la ceruri, oamenii devin invizibili după ce beau poțiuni fermecate, sau își pierd memoria, obiectele se mișcă singure, se nasc copii cu coadă de porc, morții li se arată celor vii etc. Dar Macondo are mai cu seamă atributele unui spațiu
Macondo într-un veac de singurătate by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2950_a_4275]
-
mă aflam cu Pia și Toni (Anthony Edwards) într-un pub aflat pe marginea unuia din drumurile înguste ce străbat Țara Galilor despre care Toni îmi spunea că urmau șoselele romane ce șerpuiau ocolind dealurile majestuoase și singuratece. Din pajiști se înălțau aburi învăluind înălțimile ce se estompau în noapte. Eram singurii oaspeți în camera cu pereții căptușiți cu lambriuri, la masa așternută elegant, luminată de lumânări trandafirii aprinse. Vechi gravuri și acuarele, vase de aramă și de cositor, rânduite pe polițe
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
acestea să fie aruncate după moartea ei. Eu aș fi vrut să le ardem. Mă vedeam în noaptea rece, împreună cu Pia ascunzându-ne în coșul de fier în care se ardeau gunoaiele de hârtie privind flăcările ce s-ar fi înălțat ca o jertfă adusă trecutului. Pia s-a împotrivit argumentând cât de mult au ajutat-o scrisorile să suporte exilul și înstrăinarea. Într-o zi mi-a adus un plic mare burdușit cu scrisorile trimise ei de Mihai în anii
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
voce încărcată de bani - acesta era farmecul inepuizabil care vibra, urca și se stingea, clinchetul glasului, sunetul muzical al vocii ei...” Ceea ce ține de profunzimea reală a sentimentelor pe care Gatsby le nutrește față de Daisy, dragostea sa aproape obsesivă care înalță un întreg castel fermecat, se topește în visul american, care, asemeni vocii de sirenă a lui Daisy, este unul doldora de bani. Jordan Belfort (Leonardo DiCaprio) este perfecta încarnare a acestui vis american, un , un tânăr care pornește de jos
Gatsby de Wall Street by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2882_a_4207]
-
la desimea umbroasă a preistoriei. Cine, de altminteri, dintre noi, nu păstrează intact, în memoria sa de copil, răsunetul acestor pași pornind hotărît, al acestui repetitiv care n-a încetat să ne bată în tîmple, apoape fatidic? „Dom, Dom să-nălțăm Dom, Dom să-nălțăm!” Și nu-i dă cumva replica, voluntar, fără sfială, refrenul pe care l-am auzit mai zilele trecute, într-o colindă intonată de voci exemplar limpezite? „Colindăm ... colindăm ... colindăm!” A rămas în mine ca un semnal
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
preistoriei. Cine, de altminteri, dintre noi, nu păstrează intact, în memoria sa de copil, răsunetul acestor pași pornind hotărît, al acestui repetitiv care n-a încetat să ne bată în tîmple, apoape fatidic? „Dom, Dom să-nălțăm Dom, Dom să-nălțăm!” Și nu-i dă cumva replica, voluntar, fără sfială, refrenul pe care l-am auzit mai zilele trecute, într-o colindă intonată de voci exemplar limpezite? „Colindăm ... colindăm ... colindăm!” A rămas în mine ca un semnal de continuitate ineluctabilă, peste
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
nu va ieși nimic, cel puțin încă un an. Și, uneori, retragerea deliberată din lume devine un efort mult prea mare pentru a permite vreun fel de siguranță. [...] 3 decembrie Caracteristică a secolului douăzeci: mulțimea autorilor; e greu să te înalți deasupra unui talmeș-balmeș colcăitor. Nevoia de ordine; geniul este dat la o parte, redus la tăcere. E plăcut să meditezi la un soi de stat perfect, unde doar autorii oficiali au voie să scrie. Răspîndirea educației înseamnă răspîndirea diletantismului - fiecare
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
Segărceanu evocă În versuri atmosfera de trăire națională a acestui loc, În răstimpuri simțit a fi Însăși România În miniatură: “La noul ctitorit lăcaș divin/ Răsună clopotul În ritmic ton:/ Aici românii grupuri, grupuri vin/ Din Hamilton, Toronto, Burlington...// Se-nalță-n jur, În graiul din străbuni,/ Cuvinte dulci, pulsând de voie bună-/ E Câmpul tot un freamăt de români/ Încinși de dorul de a fi-mpreună... “(Zi de Paște la Câmpul Românesc).și noi ne-am bucurat să fim În
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
grumaz și îmi îndreaptă brutal țeasta într-acolo, eu opun rezistență, bărbia i se ridică, tendoanele gâtlejului i se umflă, creștetul capului i se adâncește în cearșaf ca un piron care-și caută culcușul să se înșurubeze, pieptul i se înalță, cât de bine-i cunosc fandarea asta de arc voltaic, mă întorc mașinal în direcția înspre care îmi arată degetele lui și-i văd mădularul refăcut mai repede decât mă așteptam, mai rapid decât am fost eu însumi vreodată în
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
mai era și o fântână mică, în stil rustic. Într-o parte, o ușă misterioasă părea să se afunde în zidul vecinilor. Pardoseala era de ardezie roșcată, iar pereții erau dați cu alb. Dincolo de ziduri se vedea șantierul unde se înălțau edificiile învecinate. - Aici nu e nimic, zise Amadeo. - Deocamdată, dar știu că mama voastră vrea să acopere totul cu o prelată și să cumpere o masă mare și câteva scaune. Vreți să o rog să ne lase pe noi să
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
de amintiri nobile și entuziasm. Avem nevoie de ce ne poate dărui cultura franceză și se cuvine să ne facem și noi cunoscuți. Se cuvine și trebuie să împlinim această îndatorire națională. Arta singură, farmecă, cheamă și învață, în limbă universală; înalță și pune în lumină ceea ce se cucerește cu muncă aprigă și se adaogă zidirii de civilizație. Aștept cu drag să revin la Institut. Primește, te rog, din suflet pornită expresia celor mai devotate sentimente și calde urări de sănătate, Al
Câteva însemnări despre cărturarul I.D. Ștefănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5117_a_6442]
-
așezat, în primul rând, în picioare, într-o funciară adecvare a expresiei cu sine, iar în anumite limite ce scrie el chiar stă, rămâne în picioare. Cam același lucru se întâmplă în cazuri de acest fel și cu cititul. Asumarea înalță. Este prima, determinanta alegere. Critica profesată de Al. George, chiar în modul cel mai ferm, este aceea de recunoaștere. O critică, așadar, estetic, filosofic, etic, recunoscătoare: „să recunoaștem (termen, după noi, suprem, în activitatea criticului)”, notează slujitorul ei într-un
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
poetului Credințelor, N. Iorga scria într-un portret-necrolog: „Sol tânăr al Ardealului, trăind pentru ideal, crainic tânăr al războiului celui mare pentru dreptul nostru întreg, prieten al cinstei, al muncii, al jertfei, suflet îngeresc de credință nefericită, de sfântă renunțare, înalță-te sus în sunetul victorios al strofelor tale în clipa când pământul primește biata țărână obosită și dureroasă a trupului tău martirizat.” (N. Iorga, Oameni cari au fost, vol. III, Buc., 2012, p.34) O alăturare ce ar putea să
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
cînd între mine și el/ sporește/ liniștea inimii?” (Frezii). Sau o reverie a însingurării consolator feerice: „N-aș spune că-i tîrziu - mă derutează/ freziile pictate într-un tablou reușit./ Porumbeii sălbatici bat încă din aripi,/ mai pot să-mi înalț privirile./ Nu anunț nimic.// Culoarea verii au revenirile mele - /albe poveri de polen. (...) Sub crucea poemului alb/ din pulbere se ridică ghicitorile” (ibidem). Renunțînd la aparatul grandios, la construcția prezumțioasă a identității romantice, Olimpiu Nușfelean preferă modestia perspectivei interiorizate, în
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
secundarului, localizarea celor trei are importanța ei în economia simbolică a acțiunii. Wlodek locuiește în Polonia, dar amintirea și călătoria îl reîntorc la o vârstă idilică, undeva la țară, de unde se pot contempla apele unui lac mirific din care se înalță aburii dimineții. Pawel locuiește în Germania, la Berlin, unde dă concerte, și nervozitatea sa se explică și prin tensiunea la care îl supune meseria, iar Maciek locuiește la Londra, unde își face studiile. Trei posibilități de existență, trei bărbați separați
Tați, fii și iar tați by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2970_a_4295]
-
pe direcția (unică) a gîndului. O lecție de gîndire Bineînțeles că, în ora care a urmat, mi-a făcut cartea praf, demontînd-o din temelie, adică pornind de la însăși definiția peratologiei („teoria limitei considerate în raportul ei cu conștiința“) pe care înălțasem, plin de o mîndrie filozofică juvenilă, întreaga mea teorie despre tragic. Îmi amintesc și acum că discuția a început de la faptul că nici „limita“, nici „conștiința“ nu fuseseră definite cum trebuie în cartea mea, drept care pe parcursul textului, îmi reproșa Dragomir
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
re)iese din frumos, dar se adresează mult mai mult omenescului (categoriile estetice, și "frumosul" printre ele, sînt oarecum neutre, abstracte, îl activează, făcînd sufletul și percepția să penduleze între extreme: farmecul poate ucide, creează victime și călăi, sau poate înălța. Poate că acesta va fi fiind sensul farmecului de la inventarea sa în literatura română: să domine, "să vrăjească" pentru a stăpîni ("inima fermecată" a lui Eminescu trebuie citită și astfel). Fermecătorii Mihai Ursachi, Emil Brumaru, Nichita Danilov, Nicolae Turtureanu, Florin
Cică niște marginali... by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15024_a_16349]
-
o atingem deodată o fi pentru noi o fi pentru doi dacă nu ne grăbim și șonticăim și căutăm vorbe de clacă de călcat în picioare vine altul spre ținta noastră fierbinte și ne-o ridică pe vârfuri să te înalți după aceea și tot n-o mai atingi și rămânem aici în cloaca asta pe jos pe foarte jos dar nu destul de jos "unde judecă Minos" chiar "la mijloc de rău și bine" cum e mai rău zău Nirvaná Pe la
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/15171_a_16496]
-
privind peste umăr iar dincolo, marea, val după val cearceafele umflate ale vîntului înaintînd, nisipul umed, scoici meduze-avortate ca niște bucăți de creier zvîcnind spasmodic în curtea abatoarelor, urlîndu-și mut rugăciunea din urmă piele și oase carbonizate acolo înspre ponton înălțînd un far fosforescent pentru întîmpinarea șalupelor în ceață un far din schelete de pescăruș de om și balenă, precum și alte mamifere acvatice la ponton luminînd acolo în ceață val după val și tu prinsă în cadrul ferestrei schițezi un fel de
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
pînă noaptea tîrziu podul de peste ape o, tu lună bălaie privește și vezi cînd pornește alaiul cel nesfîrșit, marșul de oase și zdrențe copiii albesc, vara devine tîrzie în cer se trezesc fulgere, marșul va fi ne-ntrerupt șobolani uriași se înalță pe labele din-napoi și înalță urale carnea a fost proaspătă, ochii lăptarului privesc decupați din borcan o fată-șobolancă ia borcanul și-l strînge la sînii uzi ce vînt mișcă clopotele, cine pe cine bocește acolo în rîu o umbră
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
o, tu lună bălaie privește și vezi cînd pornește alaiul cel nesfîrșit, marșul de oase și zdrențe copiii albesc, vara devine tîrzie în cer se trezesc fulgere, marșul va fi ne-ntrerupt șobolani uriași se înalță pe labele din-napoi și înalță urale carnea a fost proaspătă, ochii lăptarului privesc decupați din borcan o fată-șobolancă ia borcanul și-l strînge la sînii uzi ce vînt mișcă clopotele, cine pe cine bocește acolo în rîu o umbră de smoală - e călărețul fără cap
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
ei. Zilele s-au scurs foarte repede și ea a rămas de piatră: nu-mi arăta nici o considerație, nu crescusem nici un pic în ochii ei, cu toate eforturile mele nebune, nu reușisem să clintesc zidul inexpugnabil pe care ea îl înălțase între noi, definitiv. Și, în acest timp, și tocmai de aceea, eu eram din ce în ce mai îndrăgostit de ea, mai subjugat de ea și faptul de a nu o fi supus mă orbea de furie neputincioasă, realizam exact situația: puteam să dispun
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]