3,912 matches
-
mai simple și mai limpezi cu putință. Conform părerii lui Bok (1978: 13) o minciună este o afirmație menită să-l inducă în eroare pe cel naiv asupra unui aspect al vieții, ceea ce include intenția și atitudinea mincinosului. Majoritatea declarațiilor înșelătoare etichetate, de obicei, ca fiind minciuni se potrivesc acestei definiții, deși anumite afirmații care aduc a minciuni, făcute de copiii mici, nu se înscriu în aceeași categorie, după cum se va specifica în capitolul 8. Bok subliniază faptul că, pentru a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Davies 1979), și care n-au nici o legătură cu inducerea în eroare ce se produce fără a exista o intenție reală de a păcăli. Pe de altă parte, apare și un capitol scris de Thomas Szasz (1979:122) intitulat "Adevărurile înșelătoare ale psihiatriei", în care el acuză psihiatrii că s-ar folosi de "o groază de... teorii amăgitoare și practici viclene". Cu alte cuvinte, Szasz spune că psihiatrii sînt mincinoși. Chisholm și Feehan (1977) oferă o analiză logică detaliată a înțelesului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
eroare"; în scopul acestui studiu eu voi considera că înseamnă a avea intenția de a determina o persoană credulă să adopte o anume viziune asupra lumii și/sau asupra structurii mentale a celui care minte, punct de vedere despre care înșelătorul știe că este fals. Cel mai simplu mod prin care acesta din urmă și-ar putea atinge scopul este să afirme un neadevăr pe care naivul să-l accepte ca valabil, însă nu este singura variantă la îndemîna mincinosului. După cum
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
succesul sau eșecul încercării de a induce în eroare. Cel care receptează un mesaj se poate înșela chiar dacă ceea ce i s-a transmis ar avea un caracter veridic. În plus, ceea ce este mai important, că presupusa victimă a unui mesaj înșelător își poate da seama de natura acestuia, sau poate evita în alte moduri să fie păcălită. Minciunile rămîn minciuni, chiar atunci cînd nu-și ating scopul. La fel cum sînt clasificate în minciuni reușite și nereușite, în funcție de rezultatul lor, ele
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ea diferă de minciuna propriu-zisă prin faptul că, în timp ce aceasta din urmă este destinată să strecoare în mintea celui păcălit o convingere falsă, e mult mai greu de verificat sau controlat modul exact în care va fi interpretată o tăcere înșelătoare. O minciună propriu-zisă îl direcționează pe cel indus în eroare spre o anumită interpretare greșită, pe cînd o tăcere îl poate trimite într-o multitudine de direcții, spre nenumărate variante de interpretare. Desigur, aceeași ambiguitate apare și în cazul în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fac afirmații false care celui care le spune îi par inofensive, însă pe care ascultătorul le ia în mod eronat drept adevărate, și astfel se păcălește. O minciună spusă în viu grai poate constitui doar o parte dintr-un mesaj înșelător; e posibil ca mincinosul să se folosească, inconștient sau conștient, și de ceea ce în mod normal numim limbajul gesturilor, mărindu-și astfel șansele de a reuși să inducă în eroare; pe de altă parte, anumite gesturi involuntare îl pot trăda
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
se presupune că minciunile sînt mai rare și mai puțin de așteptat. În capitolul 5 vom studia modul în care normele culturale influențează tipurile de minciuni, iar în capitolul 6 modul în care minciunile sînt influențate de relația existentă între înșelător și păcălit. Capitolul 7 se oprește asupra auto-amăgirii, cînd mincinosul și naivul sînt una și aceeași persoană. Tehnicile artei de a minți și de a detecta minciunile și modul în care se deprind acestea sînt analizate în capitolul 8. În
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cartea despre înșelătorii militare printr-o listă impresionantă de exemple, primul fiind Calul Troian. El arată, de asemenea (Cruickshank 1977: cap. 5-8), că în timpul celui de-al doilea război mondial nici o variantă posibilă de a pune în aplicare un plan înșelător nu a rămas nefolosită de către britanici. Păcăleala pusă la cale în timpul operațiunii "furtună în deșert" în recentul război din Golf se înscrie în aceeași tradiție. Analizînd minciunile spuse inamicilor, Bok (1978:145) susține că "limbajul ostilităților și al rivalităților... este
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o paralelă între spionaj și mit, deoarece în mituri principiile morale sînt deseori inversate. Într-un conflict între națiuni, în special dacă este și un război la mijloc, mulți dintre politicieni și militari se vor angaja, fără îndoială, în acțiuni înșelătoare, însă spionii sînt de obicei aceia care o fac cel mai bine. Pentru a-și asigura succesul, spionii sînt gata să înșele și să mintă ori de cîte ori este nevoie. Aici întîlnim un contrast izbitor între perspectiva mincinosului și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
clipă, făcîndu-și reputația de Campion al Minciunii din întreaga istorie modernă... Maugham pune această afirmație în contrast cu atitudinea britanică: Oamenii de stat și politicienii britanici nu s-au folosit niciodată de minciună ca de o armă, totuși au făcut unele afirmații înșelătoare, asemeni lui Hitler în Mein Kampf... În Marea Britanie noi credem în supremația Adevărului. (Maugham 1941: 11-12) Totuși, la numai patru ani după apariția pamfletului scris de Maugham, într-un raport asupra contraspionajului, scris inițial pentru uzul exclusiv al oficialităților, însă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și la rîndul său, consideră că are dreptul să înșele; totuși, pretinde ca cetățenii propriei națiuni să ia drept adevărate afirmațiile sale. Una din sarcinile tradiționale ale guvernului este de a-și proteja cetățenii de inamic, să "ducă o politică înșelătoare" și să "prevadă șiretlicurile acestuia", cum se spune în terminologia australiană (deși aceste atribuții se consideră că i-ar aparține numai lui Dumnezeu). Pentru a îndeplini aceste lucruri, guvernul se bucură de sprijinul majorității cetățenilor, și astfel, în ochii populației
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
multora dintre acestea a fost analizat pe larg de ziariști și istorici (ex. Brown 1975; Cruickshank 1981). E nevoie de multă ingeniozitate pentru a răspîndi cu succes informații false, indiferent dacă ținta este inamicul sau perspectiva concetățenilor. De exemplu, reportajele înșelătoare venite de pe cîmpul de bătălie au existat probabil întotdeauna cînd au avut loc războaie; Napoleon era cunoscut pentru modul eronat în care relata desfășurarea unei bătălii (Bourrienne 1893: 112-115). Încă din anul 1939, punerea la cale de înșelătorii s-a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ale unui conflict vorbesc limbi diferite, minciunile care au scopul de a induce inamicul în eroare pot fi transmise în așa fel încît să fie sigur că nu vor fi păcăliți și aliații în același timp. Un exemplu este propaganda înșelătoare difuzată în 1944 de către britanici pentru armata germană pe posturi de radio cum ar fi Soldatensender Calais; deoarece emisiunile erau în limba germană, trupele anglofone din zonă nu aveau motive să le asculte și cu atît mai puțin să le
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
aveau motive să le asculte și cu atît mai puțin să le creadă. În conflictele civile e posibil ca ambele părți implicate să vorbească aceeași limbă, și deosebirea între prieten și dușman să fie astfel mai greu de făcut. Propaganda înșelătoare sau alte modalități de dezinformare nu pot fi structurate în așa fel încît să afecteze numai inamicul. Aceasta se poate vedea în istoricul dezinformării în Irlanda de Nord, începînd cu anul 1970, cînd se pare că guvernul britanic a adoptat o politică
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și lipsiți de eficiență". După spusele lui Ekman (1985:21), "în mod normal este mult mai ușor să sesizezi comportamentul mincinos al unei persoane care a încercat să se sinucidă sau al persoanei cu care te-ai căsătorit decît atitudinea înșelătoare a unui diplomat sau a unui agent dublu". Deși s-ar putea ca Ekman să aibă dreptate cînd caută semne ale unui comportament mincinos în atitudinea celorlalți, el greșește cu siguranță în presupunerea sa că publicului i-ar fi greu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
situații se spun minciuni. La începutul campaniei, John Hewson și-a exprimat speranța ca minciunile să nu-și facă apariția; după alegeri, a explicat insuccesul partidului său zicînd: "Am fost prea cinstit". În parlament, cerințele sînt altele, deși o propagandă înșelătoare nu este judecată cu indulgență în momentul în care se încheie campania electorală. Afirmațiile cu privire la viitor sînt deseori percepute de către rivalii politici ca avînd intenția de a păcăli, atît în timpul campaniilor electorale, cît și în parlament. Pe de altă parte
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sistemele juridice pe care le-am avut în vedere, audierile au scopul de a descoperi și/sau de a reconstitui adevărul; dacă are loc o inducere în eroare, ea va lua forma dovezilor înscenate și mărturiilor născocite. Interogatoriile pot fi înșelătoare, dar, conform regulilor, răspunsurile care se cer ar trebui să reducă frecvența minciunii. Căutarea adevărului nu este, totuși, ținta de bază a tuturor tribunalelor. În tribunalele familiale, se pune în schimb un accent mai puternic pe ajungerea la un acord
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minciuna devine contraproductivă". PUBLICITATEA În economia de piață, reclamele descriu bunuri și servicii în termeni favorabili, a căror veridicitate este aproape imposibil de controlat de către client. Chiar în țările în care există legi care protejează cumpărătorii, unele reclame comerciale sînt înșelătoare. Este specific pentru acest domeniu să se mintă prin omisiune, și nu propriu-zis, făcîndu-se afirmații care, deși sînt adevărate luate mot-à-mot, implică și anumite lucruri care sînt false. De exemplu, în urmă cu cîțiva ani, o fabrică de bere din
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
la biroul de încasare a taxelor pentru un bilanț. Din nou, acest avantaj a fost prezentat ca parte a "unei propuneri unice de vînzare", ascunzînd faptul că acest lucru era impus prin lege tuturor firmelor de contabilitate din Statele Unite. "Funcționalitatea înșelătoare" este o altă tehnică de a induce cumpărătorii în eroare. Garfinkel oferă drept exemplu o reclamă prin care o fabrică de prosoape pretindea că prosoapele produse de firma sa erau mai grele decît cele ale concurenței. Acest lucru implică faptul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
financiare pe care le provoacă, și mai puțin în funcție de măsura în care ele se îndepărtează de adevăr. Craswell (1991: 553) susține că reclamele mincinoase ar trebui supuse unei analize preț-profit și comparate unor reclame alternative revizuite, "menite să corecteze impresia înșelătoare". El introduce ideea că o reclamă ar trebui catalogată "în mod legal drept înșelătoare dacă și numai dacă totalul pagubelor (provocate clienților) depășește totalul pagubelor pe care le-ar fi creat varianta sa auxiliară". Viitoarea arenă a tranzacțiilor cinstite imaginată
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
îndepărtează de adevăr. Craswell (1991: 553) susține că reclamele mincinoase ar trebui supuse unei analize preț-profit și comparate unor reclame alternative revizuite, "menite să corecteze impresia înșelătoare". El introduce ideea că o reclamă ar trebui catalogată "în mod legal drept înșelătoare dacă și numai dacă totalul pagubelor (provocate clienților) depășește totalul pagubelor pe care le-ar fi creat varianta sa auxiliară". Viitoarea arenă a tranzacțiilor cinstite imaginată de Simmel este aici înlocuită de o piață de desfacere în care înșelătoria generală
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
devin tot mai conștienți de încercările acestora de a le manipula atitudinea sau acțiunile. Materialul publicitar din ziare și reviste are de obicei o formă distinctă, semnalînd existența unor cerințe diferite în privința adevărului, deși uneori materialul publicitar are o aparență înșelătoare, încît statutul său rămîne necunoscut. Organizațiile consumatorilor s-au constituit ca zid de apărare împotriva promovării de reclame mincinoase cu privire la bunuri și servicii, însă expresia "reclamele o vorbesc de bine" rămîne echivalentul modern al vechiului proverb caveat emptor "cumpărătorul să
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
preoții, șefii de personal și multe alte persoane cu diverse profesii au acces la cantități considerabile de informații confidențiale. Dacă încercăm să înlăturăm acest caracter confidențial fără a avea un motiv întemeiat, răspunsurile pe care le vom primi pot fi înșelătoare, menite să ne păcălească. Se practică un anumit gen de inducere în eroare între soți, parteneri și alți membri ai unei familii cînd unul dintre ei are un rol extra-familial, care îi oferă accesul la informații pe care nu le
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
meteorologică" denaturarea adevărului care are loc în buletinele meteorologice australiene, prin care previziunile de vreme nefavorabilă ce ar putea afecta anumite evenimente sportive sînt trecute sub tăcere în mod sistematic. Și viitorul, ca și trecutul, poate fi prezentat în mod înșelător. Recent, cea mai cunoscută expunere a permanentei revizuiri înșelătoare a istoriei se găsește în romanul lui Orwell, 1984. Romanul lasă neclarificate multe aspecte ale procesului de reformulare mincinoasă a istoriei (Klockars 1984a:418); poate că va trebui să așteptăm editarea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
australiene, prin care previziunile de vreme nefavorabilă ce ar putea afecta anumite evenimente sportive sînt trecute sub tăcere în mod sistematic. Și viitorul, ca și trecutul, poate fi prezentat în mod înșelător. Recent, cea mai cunoscută expunere a permanentei revizuiri înșelătoare a istoriei se găsește în romanul lui Orwell, 1984. Romanul lasă neclarificate multe aspecte ale procesului de reformulare mincinoasă a istoriei (Klockars 1984a:418); poate că va trebui să așteptăm editarea unei istorii a Marii enciclopedii sovietice, pentru a avea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]