3,037 matches
-
capacității economice și a societății române. România independentă putea acum să ducă o politică externă proprie pentru apărarea intereselor sale. Pentru românii din Transilvania și Bucovina, proclamarea independenței a stimulat lupta de întregire națională. 80 Independența pentru care au luptat înaintașii noștri și pe care Mihai Eminescu o numea „Acel prinț care dormea cu sceptrul și coroana alături” și-a recăpătat adevărata semnificație în perioada următoare. Ea a constituit un moment de maximă afirmare a națiunii române. Acțiunea militară a avut
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
fiind nevoite să i o recunoască prin originalitatea căii și mijloacelor utilizate, reușita românească s-a constituit într-o confirmare grăitoare a adevărului universal că soluționarea unei cauze naționale nu poate reveni decât națiunii însăși. Cu sentimentul marii datorii față de înaintași am încercat această retrospectivă, mult prea succintă, pentru a putea surprinde tot ceea ce este vrednic de interes. 81 BIBLIOGARFIE Allesi, A, P., Massimu, Popu, Răsbelu orientale ilustratu, București, 1878. Adăniloaie, Nicolae, Cucerirea independenței de stat a Românei (18771878), Ed. Politică
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
o (re)întâlnire cu două nume de referință din cultura universală: sicilianul Salvatore Quasimodo și recanatezul Giacomo Leopardi. Promotor de marcă al ermetismului, nu doar virtuoz tălmăcitor din creația Eladei, primul își dezvăluie mai bine individualitatea confruntat cu congenerii și înaintașii lui, mai ales când este vorba de Leopardi, lângă care, asemenea multor altora, a dorit adesea să fie menționat. Adesea, nu întotdeauna, pentru ca in ambianța artistică efervescenta, dar și sulfuros-polemică din interbelicul italian, a fost pus în situația de a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
obligatorie în ascensiunea unui tânăr scriitor sau poet, studiul activ al textelor precursorilor se poate realiza, potrivit lui Harold Bloom, în diferite moduri, toate caracterizate de un revizionism accentuat. Cercetătorul vorbește despre răstălmăcire sau mepriza poetica, despre contestare, despre discontinuitate în raport cu înaintașii, despre demonizarea ori trunchierea operei lor.35 Studiul de față își propune să puncteze strategiile la care recurge Quasimodo pentru a pătrunde în panteonul literaturii italiene, precum și măsură în care relația dintre opera să și cea a lui Leopardi îi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de 'La Ronda', ci în cel temerar, recuperat de Piero Bigongiari în premisa eseului sau din tinerețe, unde afirmă utilitatea poeziei nu ca instrument ci că fel de a fi, nu ca produs, ci că trăire. Recuperând tehnicile și concepțiile înaintașului tânăra generație de creatori a recurs la tradiție într-un moment de maximă reînnoire a poeziei. Apelul la el constituia și o metodă de a se elibera de trecutul recent, îmbrățișându-l pe cel mai îndepărtat: Apelând mereu la Leopardi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
unele forme general acceptate care au dat viața unei perioade anume, îndepărtând-o de altele, bine definite și încheiate din punct de vedere istoric.249 În viziunea scriitorului ermetic, după al doilea Război Mondial poezia trebuia reconstruită pornind de la exemplul înaintașilor prin reconsiderarea atentă a operelei lor. În același an, 1946, sicilianul a scris Omul și poezia, expunere bogată în ecouri leopardiene, ce, sub condeiul lui, capătă tentă ideologică: atunci când spunem durere, nu înțelegem pesimism, care este negarea vieții (...), ci acea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Tema antică a dragostei și stingerii, ajunsă în creația quasimodiană de sine stătătoare după ce a trecut prin filtrul traducerilor (Safo) și prin asimilarea lecției leopardiene reflectă metamorfozele poeziei de la romantism la ermetism, de la generalizarea și deschiderea spre universal realizată de înaintaș, până la extremă subiectivizare și individualizare, de factură nu putem să nu remarcam preponderent romantică, specifice lui Quasimodo. Prezenta cercetare a încercat să completeze lipsa unor analize despre elementele neoromantice din opera sicilianului, despre acel mozaic de puncte-cheie împrumutate de el
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Montale este evidentă, cel puțin în a doua etapă de creație, în răbufnirile iconoclaste, precum cea menționată anterior. Poetul pare să fi înțeles că acceptarea să în canonul literar nu poate fi decât un act de abatere, de revoltă împotriva înaintașilor. Reluând motive leopardiene numai pentru a le contrazice explicit, el a arătat că respingea tradiția, întrucat numai astfel avea acces la elită autorilor consacrați, în rândul cărora îl plasăm astăzi, ca cel mai de seamă reprezentant al ermetismului. Calea parcursă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ar redefini printr-o dorință de înglobare a trecutului și s-ar referi la toată poezia scrisă înainte (...). Poetul modern este de obicei "inocent" în raport cu tradiția: se scutură de ea ca de o povară inutilă. Vrea să facă altceva decât înaintașii săi. Sentimentul lui este unul de libertate împinsă până la anarhie. Pentru el, tradiția este o povară purtată cu grație, asumată critic sau ironic"19. Paradigma culturală, atașată Generației '60, anticipată de Labiș și reprezentată, mai ales, de Nichita Stănescu, Cezar
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
primul rând pentru a-și disimula sau justifica agresivitatea. Cuvântul este dat ca să ascundă intențiile - ne atrăgeau atenția anticii. Nu arareori mesajele de pace, de bune intenții ascund gânduri ostile sau preocupări războinice. Si vis pacem, para bellum - ne avertizau Înaintașii noștri romani. Violența este Întotdeauna prezentă dar „ea este deasemeni Întotdeauna disimulată” afirmă unul din clasicii analizei fundamentelor violenței, René Girard. A scoate la vedere partea ascunsă a violenței din noi este, În al doilea rând, tot sarcina cuvântului. La
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
nr. 12, p. 24-26. Amélie Nothomb. Le Voyage d'hiver. SOROHAN, Elvira. Cicero și Antonius, Seneca și Nero în scrisorile lui Petrarca (I). În: Convorbiri literare, 143, iul. 2009, nr. 7, p. 29-32. Francesco Petrarca. Antiquis illustrioribus / Către mai vestiții înaintași. Ediție bilingvă. Iași: Junimea, 2009. SOROHAN, Elvira. Cicero și Antonius, Seneca și Nero în scrisorile lui Petrarca (II). În: Convorbiri literare, 143, aug. 2009, nr. 8, p. 25-28. Francesco Petrarca. Antiquis illustrioribus / Către mai vestiții înaintași. Ediție bilingvă. Iași: Junimea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
illustrioribus / Către mai vestiții înaintași. Ediție bilingvă. Iași: Junimea, 2009. SOROHAN, Elvira. Cicero și Antonius, Seneca și Nero în scrisorile lui Petrarca (II). În: Convorbiri literare, 143, aug. 2009, nr. 8, p. 25-28. Francesco Petrarca. Antiquis illustrioribus / Către mai vestiții înaintași. Ediție bilingvă. Iași: Junimea, 2009. SOROHAN, Elvira. Cozerii colorate erudit și poliglot de Șerban Foarță. În: Convorbiri literare, 143, mai 2009, nr. 5, p. 27-29. Șerban Foarță, Iolanda Malamen. Cozerii în lila. Iași: Eis Art, 2008. SOROHAN, Elvira. Estetica grotescului
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
poate, entuziasmul teologului. Rațional, eu încercam să deplasez accentul pe narațiunea originală, în limba română. E.M.: Acest entuziasm era cumva molipsitor! Mai târziu ne-am dat seama că, uneori, profesorul era cam pe deasupra esenței lucrurilor, dar sincera lui iubire pentru înaintași nu avea cum să nu te înduioșeze. Îmi amintesc că nu eram, mulți dintre colegi mei, lipsiți de accente critice, adesea dure, la adresa unor profesori. Pe el îl iertam totuși, tocmai datorită sincerității sale... Mai mult, decupam din prelegerile lui
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
G. Călinescu, pe care Elvira Sorohan îl restituie dintr-o perspectivă mai puțin avută în vedere: aceea a confesiunii mascate în publicistică și anumite opere. Criticul care discredita formulele autobiografice n-a vrut să facă literatură din propria viață, precum înaintașii Maiorescu și Ibrăileanu ori contemporanul Lovinescu, apărând indirect demnitatea intimității (cu toate că în minimonografiile incluse în istorie face caz "literar" de intimitatea altora) în fond, ghicim o nerostită nemulțumire cu privire la propria viață. Cum confiscarea criticului de către puterea comunistă a devenit un
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în spațialitatea difuză, concurențială și complementară locuită de scriitoare, ajungând prin cititori și în exteriorul social al peisajului cultural românesc. Știm ce poate însemna asta, aici, pe Bahlui și pe Dâmbovița, unde influența franceză despre care vorbea odinioară un ilustru înaintaș, a lăsat tipare recognoscibile și în larghețea piețelor ieșene populate cu palate occidentalizante de la sfârșitul sec. al XIX-lea, și în senzația de déja-vu din zona Arcului de Triumf de pe Dâmbovița. "Le Petit Paris" rămâne însă o formă mimetică, pe când
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
noastră. În cazul Simonei Modreanu însă, deși mereu bine documen tate și la zi, luările de poziții sunt cele ale unei cetățene europene pasionată de universul de valori culturale franceze. Într-un anume sens, ea continuă o linie inaugurată de înaintași iluștri, printre care se numără Mihail Ralea, cu Cele două Franțe, și E.M. Cioran, cu Sur la France. Altitudinea textelor are eleganța de a se disimula vag, împrumutând aparențele unei mondenități cordiale, mereu bineve nite. Această așezare în discurs poate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
filosofilor, romancierilor, poeților, care se străduiau din răsputeri să pună bazele unei noi religii civile, eliberată de dogma creștină. De fapt, continuau pe un alt plan, mundan prin excelență, ceea ce încercaseră predecesorii lor Iluminiști să realizeze prin cultul Rațiunii, iar înaintașii lor mai îndepărtați încă, prin cel al Frumosului. Acum, ni se propunea adorarea Omului, în toată superbia sa arogantă de stăpînitor al universului, și a Progresului inevitabil. Dar, treptat, știința și-a băgat coada în toate constructele epistemologice, hazardul s-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
toate prin biet mileniul nostru sacadat, de-aceea un primar de la Constanța din Mazăre azi e fascist-soldat. acolo, pe un vid de începuturi, doar găuri negre îmi așteaptă pașii. m-ascund prin pajiști de interferente și iarăși ni se nasc înaintașii... D Lestine iterare 55 VIS LÂNGĂ MARE priveam din cer cerul bolnav de gripă. Marea jongla prin vânt cu pescărușii iar țărmul meu natal cutat cu riduri își legăna prin râpe mari scorușii. vroiam doar să mă-nchin a rugăciune
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
Acolo, el indica formațiile care cercetau situația inamicului înaintea începerii atacului propriu-zis. Artiștii moderniști s-au intitulat astfel pentru experimentele preconizate în noile Manifeste, menite să depășească operele "realiștilor" și "tradiționaliștilor" secolului al XIX-lea. Unul din motivele opoziției față de înaintași era principiul mimesis ului, asociat cu voința de conservare a vechilor mituri ce ar garanta vigoarea unei opere. Dimpotrivă, avangardiștii susțineau superioritatea imaginației și a simbolurilor care surprind receptorii și le modifică atitudinile, comportamentele, modurile lor de a fi. Acei
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mijloace; se revine la tonul vulgar evanghelist, care se opune bunului-gust. Observațiilor de mai sus le lipsea ceva, și anume mărturisirile studenților despre satisfacțiile cunoașterii; faptul că eforturile intelectuale de acest fel le sporesc respectul de sine, față de colegi, profesori, înaintași. Pentru toate acestea, autorul regreta îndoielile unor colegi de la științele sociale și umane în virtuțile educației liberale. "Repet, criza educației liberale reflectă o criză de la vârful învățăturii, o incoerență și o incompatibilitate între primele principii potrivit cărora interpretăm lumea, o
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pe foștii securiști. (Op. cit. p. 372) Mulți ideologi autohtoni de astăzi (unii consemnați de noile manuale școlare) sunt critici numai față de "slujitorii" ultimei dictaturi, omițând presiunile puterilor europene antebelice asupra României, precum și erorile, abuzurile, trădările și înșelările comise de unii înaintași. De la cohortele de carliști la legionari, de la apărători ai regelui Mihai contra mareșalului Antonescu, la milioanele de participanți fără voie la apăsătorul Război Rece dintre Vest și Est. Cu toate dictaturile și totalitarismele secolului al XX-lea, România a dobândit
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
că pașoptismul, junimismul, sămănătorimul și poporanismul erau "potrivnice înnoirii organismului românesc prin industrializare", susținând "tradiția neclintită". (13b, pp. 306-307) Autorul desemna prin conceptul de tradiționaliști personalitățile și orientările din țara noastră, care aspirau spre menținerea sau continuitatea legatului transmis de înaintași. Cu acest termen se exprimau atât "latențele permanente", cât și "factorul cenzurativ absolut necesar al procesului evolutiv". Ornea prelua propunerea lui Ion Pillat (1891-1945) din anul 1927, de a distinge "tradiția vie" de "tradiția mortifiantă" ("obstinantă"), adesea identificată cu "tradiționalismul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
misiunea", că ne vom trezi într-o zi "mobilizați" așa cum au fost părinții, moșii și strămoșii noștri, și atunci va fi prea târziu ca să mai putem crea liber, atunci nu vom putea face decât ceea ce au fost ursiți să facă înaintașii noștri: să luptăm, să fim jertfiți, să amuțim". (4b, vol.1, p. 15) Nu putem spune prea bine de ce, dar conștiința primejdiilor ce s-ar putea abate peste ființele noastre este vie și astăzi. Privită în legătură și cu alte
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
eliberatori", aveau alte obiceiuri și idealuri, opuse ori diferite față de socialismul care a naționalizat marile mijloace și a cooperativizat pământurile cu violențe și crime uluitoare. Noile generații apărute în anii postbelici au preluat doar acele părți din obiceiurile și idealurile înaintașilor care corespundeau cu imperativele timpului vieții lor. Întrucât "omisiunile" țineau de însăși esența viabilă a tradiției prin care se menține continuitatea fiecărui popor, ele răbufneau periodic sub forma crizelor spirituale, politice și culturale, cu participanți de diferite credințe, opțiuni, convingeri
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și normelor culturale deopotrivă, "elitiste" ("de vârf") și de masă ("omul mediu dezvoltat"), noi, cei din sud- est, nu reușim nici să asimilăm forme create deja, nici să construim durabil altele mai potrivite ori să întreținem ceea ce am moștenit de la înaintași. Variatele construcții filosofice și moral-politice despre "societatea viitoare" sunt prelungite în experimentări la scară redusă în țările occidentale. De la teoria critică a societății, lansată de frankfurtienii destul de schimbători în idei, la discuțiile privind societatea postindustrială, postcapitalistă și postcomunistă ori postmodernă
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]