9,411 matches
-
Mă Întreb pe cine bănuiesc, am zis, străduindu-mă să am un ton cât mai degajat. Brian tună din adâncul pieptului doar atât: — Derek. — Vrei să spui că ei cred că a fost Derek? am Întrebat cu grijă, iar el Încuviință din cap. Cum așa? — M-au tot Întrebat dacă luase vreo ganteră din sală. Am zis că nu, Însă nu m-au crezut. Părea a fi pe punctul de a mai adăuga ceva, așa că am așteptat. Am trecut câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ea Întruchipată de instalațiile mele mobile, și să folosesc Într-una cuvântul „filozofie“. Mi-am stors creierii să găsesc cât mai multe cuvinte lungi și să le Înșir precum mărgelele pe ață. Lucrurile Îmi păreau a decurge destul de bine. Betty Încuviința din cap cu un aer serios, iar Jim mai mormăia câte una din când În când. Pe urmă, mi s-a permis și mie să pun Întrebări, pe care am ales să le adresez amândurora și la care Betty a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să Înțeleg că, În ziua aceea, Fliss se afla la taraba ei din piață. — E ceva urgent? Ar trebui să merg acolo imediat? l-am Întrebat. De altfel, nu venisem decât ca să mă antrenez, nu aveam ore de predat. Brian Încuviință din cap cu o mină serioasă. I-am mulțumit, fiind mai degrabă curioasă decât Îngrijorată. Dar poate că m-aș fi Îngrijorat dacă mi-aș fi dat seama că mă urmărea. * * * Era sfârșit de săptămână și Camden vuia de activitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să Înceteze. Pe scurt, i-am zis să-și țină fleanca sau mă ocup eu de asta. M-am uitat lung la ea. — Brian te-a auzit? De asta a spus că-i mai bine să discuți cu mine? Fliss Încuviință din cap. — A zis că-ți spune el, dacă n-o fac eu. După cum ziceam, nu-i treaba lui. Dar cum de te-a auzit? Am crezut că muzica era pornită În ambele săli. Am auzit-o cu urechile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Ridică doar din sprâncene și-și Îndreptă unul dintre inelele pe care le purta aproape pe fiecare deget. — Ce mai face Helen? am Întrebat politicos. — Dezmățata aia mică m-a părăsit pentru un producător de televiziune. — E actriță, nu? Janey Încuviință din cap. — Mereu În căutarea marii șanse. Așa e Helen. Kurt Îi era mai de folos În carieră decât mine. — După nume, Kurt mi se pare a fi bărbat fără vreo urmă de Îndoială, am observat eu. Ea râse scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
inteligentă observație pe care o auzisem pe marginea subiectului, deși, pe moment, nu i-am prins semnificația. — Trebuie să mărturisesc că Jeff pare suspectul principal, continuă ea. În fond, demonstrează deja că are Înclinații către lucruri de genul ăsta. Am Încuviințat din cap. — Dar trebuie să ținem cont și de faptul că el ne-a oferit mie și lui Rachel un alibi, deși nu era obligat. Știu că are o slăbiciune pentru Rachel, dar de ce și eu? Nu, am priceput ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
le ascult. Dacă aș fi făcut-o, ar fi trebuit să mă târăsc sub canapea, extrem de stânjenită. Poate aș fi dat de sticla de vodkă acolo. Din greșeală, i-am prins privirea lui Jim Ashley, dar aceasta era impenetrabilă. Betty Încuviința din cap pe fundalul perorației lui Felice, iar coafura ei părea În stare să suporte fără nici o problemă o astfel de mișcare. Prin comparație, coama castaniu-roșcată a lui Felice arăta extrem de relaxată. Betty se Îmbrăcase cu pantaloni ajustați pe corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ruptul capului. — ăăă, o să fie cam tot ca cealaltă, de fapt, am răspuns eu cam neajutorată. Doar că mai mare, am adăugat În grabă, amintindu-mi de entuziasmul lui Felice la perspectiva unor instalații mobile uriașe. Mult mai mare. Duggie Încuviința dând din cap. — Bun, bun, spuse el. Nu e bine să tai și să modifici prea mult, asta creează confuzie. Pot să mă uit și eu la schițe, scumpo? Fără să mai aștepte aprobarea mea, se Îndepărtă agale În direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o mărturisire. Rachel Își așeză din nou mâinile În poală. — Am fost constrânsă, zise ea simplu. — Nu te prosti, Rachel. Nu a fost prezent și avocatul tău? — El a venit mai târziu. — Intenționezi să contești mărturisirea? am Întrebat neîncrezătoare. Ea Încuviință din cap. Dar n-am de gând să neg relația mea cu Derek, zise. — Nici n-ai putea, am subliniat eu, pentru că Lou știa de ea. Ochii i se Îngustară puțin, dar continuă să vorbească de parcă Întreruperea nici n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că te-a speriat când l-ai surprins la piață. — Doamne sfinte, nici prin cap nu mi-a trecut. M-am pus pe chicotit ca o școlăriță. — Biata Fliss. Brian i-a luat urma? — Mda, iar ea e foarte enervată, Încuviință Derek. Nu ține bietul om cu sufletul la gură, bine? Cum rămâne? Am bâjbâit În căutarea unui răspuns. — De fapt, În prezent mă văd cu cineva, am pretextat eu firav. Dar nu mă gândesc la Brian În felul acela... — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din care Îl alungaseră șiiții, după ce i-a restituit averile și teritoriile, să aibă de gând să ceară o compensație. Am putea ajunge la același rezultat fără a-l jigni pe Toghrul Beg. Îl vei Înștiința că cererea lui este Încuviințată de cârmuitorul Drepcredincioșilor, și, la rândul meu, voi profita de acest moment de profundă satisfacție pentru a-i sugera un dar În dinari demn de o asemenea partidă. Ceea ce s-a și Întâmplat. Sultanul, cu totul Înflăcărat, a alcătuit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se mânie des, haremul răsună din cauza izbucnirilor lui de furie. Această situație nu poate continua. Sultana știe că tu Încerci imposibilul ca să-i Împaci pe cei doi dușmani, dorește să te vadă izbândind, dar i se pare cu neputinnță. Khayyam Încuviințează, dând cu resemnare din cap. Djahane continuă: — Terken Hatun crede că ar fi mai bine, având În vedere situația existentă, să fie Îndepărtați cei doi adversari și să i se Încredințeze viziratul unui om de bine, capabil să potolească spiritele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cea mai lamentabilă confuzie, vizirul trage foloase: Să uităm de acea pagină pierdută. În loc să-l facem pe sultan să aștepte, sugerez ca fratele nostru Hasan să ne prezinte cifrele care privesc câteva orașe sau provincii importante. Sultanul se grăbește să Încuviințeze. Nizam continuă: — Să luăm, de pildă, orașul Nishapur, patria lui Omar Khayyam, aici de față. Am putea ști cât au raportat vistieriei acest oraș și provincia sa? — Numaidecât, răspunde Hasan, care caută să iasă din Încurcătură. Cu o mână expertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
prietenilor acestuia. Ei inaugurară noua epocă printr-o epurare rapidă: au fost executați șase partizani ai fostului regim, Între care cei doi principali conducători religioși care luptaseră Împotriva fiilor lui Adam, ca și șeicul Fazlollah Nouri. Acesta era acuzat pentru că Încuviințase masacrele care urmaseră loviturii de stat din anul precedent; a fost pedepsit, așadar, pentru complicitate la crimă, iar hotărârea de condamnare la moarte a fost confirmată de ierarhia șiită. Dar nu exista nici o urmă de Îndoială că sentința avea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
munte?” Tata spusese: „La munte, vizităm vechile mânăstiri și lacurile montane.” „La munte, vizităm vechile mânăstiri și lacurile montane. Nu vrei să mergem? Se face răcoare.” M-am ridicat, parcă mișcându-mă cu încetinitorul. „Se face răcoare, să mergem”, a încuviințat Dorin. Jos, în stradă, mi-a întins mâna. Ne-am întors la blocul nostru, acum traversând regulamentar, pe trecerea de pietoni. „Îți doresc vacanță plăcută.” „Și eu ție la fel.” „Ne vedem peste o lună.” „Cu siguranță.” El a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să stau treaz până mai târziu, iar atunci se transmitea emisiunea politică și vocile din văzduh spuneau că iubitul conducător era rău și recolta la fel și aproape toate lucrurile despre care noi învățam la școală ce bune sunt. Tata încuviința, dând din cap. Însă tata nu mai mergea la școală de mult, el nu putea ști că iubitul conducător stătuse la închisoare pentru propășirea noastră și că se ocupa zi de zi, personal, de recolta care se băga în cutiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a apropiat de cei doi și și-a pus mâna încetișor, ca o mângâiere, pe spatele lui signor Giovanni. I-a șoptit la ureche ceva ce avea legătură, probabil, cu inima lui bolnavă și tensiunea. El a clătinat din cap, încuviințând. Paolo tocmai ieșea din casă și, când a dat cu ochii de mine, a lovit cu piciorul într-o minge de fotbal care zăcea pe jos, trimițând-o în direcția mea. O pasase așa de atent, încât mingea se oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ta, prin urmare, în fața ta n-am să beau nimic. Dar o scoatem la capăt noi doi, suntem mai șireți decât vrăjitoarea de nevastă-mea. De câte ori dau eu pe gât un pahar, tu întorci capul. Ne-am înțeles?” Eu am încuviințat și am întors capul. La început, Toni îmi dădea un semn de fiecare dată, ca să știu ca mă pot întoarce din nou spre el. Între două pahare, m-a întrebat și pe mine ce doresc. „Lapte și brioșă.” „O Coca-Cola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
departe. Eu m-am făcut nevăzut în dormitor, împreună cu verii mei. Le șoptisem: „Vreți să vedeți ceva cu adevărat nemaipomenit?” și mă bucuram că le pot arăta verilor mei mai mari niște lucruri ce aveau să-i dea gata. Ei încuviințaseră din cap și se luaseră după mine, în chip cât mai discret. Sus, pe șifonierul din lemn de nuc, pe care era lipit posterul cu formația Police, tata ascunsese un teanc de reviste americane. Uitase, pesemne, de ochiul meu neadormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
încolo. „Au vrut să ne-o confiște la vamă, dar ne-am luptat pentru ea ca leii. Deci acum e a ta. Trebuie să fii harnic și să te antrenezi mult, altfel toată osteneala ne-a fost degeaba. Pricepi?” Am încuviințat cu o mișcare din cap și m-am grăbit să mă urc pe bicicletă. În scurt timp, se strânsese iarăși lume în jurul meu - căci puțini avuseseră prilejul să vadă așa ceva - și toți doreau s-o încalce și să pedaleze. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și calmă. El răsfoiește pașapoartele. „Italia, asta e o țară frumoasă”, observă el. „Michelangelo, Leonardo și așa mai departe. Am acasă o carte despre ea.” Tata și mama își încrucișează privirile pentru o secundă. „Da, fără îndoială că e frumoasă”, încuviințează mama, „însă cu siguranță noi nu vom avea timp de asemenea lucruri. Ne ducem acolo, de fapt, pentru băiat.” La cuvântul băiat, mama arată spre mine. „De fapt, pentru băiat”, repetă ofițerul, murmurând ca pentru sine și continuă să cerceteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la curent cu cele petrecute în cursul dimineții, iar fiica vecinilor de sub noi, care tocmai se întorsese din India, îi povestește despre un medic tibetan extraordinar, dacă nu vă vor putea ajuta la Urgențe, să-mi spuneți mie, iar el încuviințează mulțumindu-i, părea că i-ar fi plăcut să mai audă și alte detalii despre acest lucru, însă bărbații aceia îmbrăcați în veste fosforescente pun capăt brusc acestei intimități nou-create, îl împing spre capătul ambulanței cu mișcări precise, asemenea celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
atunci apare din nou valul acela uriaș, bine cunoscut, vanilia înghițită se împrăștie pe podea, iar ea își pierde din nou cunoștința și existența imediată, umilă, guvernată de noi, doi mesageri întunecați ai destinului o iau în primire. Fețele noastre încuviințează în semn de acceptare, are colțurile gurii căzute, schimonosite, fiecare propoziție a ei trezește valuri de plânsete, mami, mă voi face mare, spune ea dintr-odată, voi crește mult mai mare decât tine, iar eu plâng deja cu sughițuri, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
învecinează cu noi, dincolo de perdea, prin pielea transparentă i se pot vedea oasele mâncate de boală, iar peste față poartă o mască albă, de parcă ar exista pe lumea asta ceva și mai periculos decât propriul diavol dinăuntrul ei. De ce am încuviințat cu atâta grabă să fie adus aici, locul său nu este aici, nu a fost nici măcar o dată în viața sa bolnav, și îmi vine să mă aplec asupra lui și să îi șoptesc la ureche, vino, dragul meu, hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tati să se însănătoșească, însă eu îmi pierd cumpătul, asta nu depinde de noi, cât de bine ar fi fost să fie așa. Atunci de ce simt eu că depinde de noi, întreabă ea, înfricoșându-mă cu încrederea ei, iar eu încuviințez, bine, dacă așa simți tu, dar lasă-mă, cel puțin, să îți aduc ceva de mâncare, sigur ești flămândă, însă ea spune, nu mănânc până nu se face tati bine, privesc în jurul meu cu disperare, nu mai știu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]